Filozofia proprietarului unei vile

Filozofia proprietarului unei vile

Odată cu venirea sezonului cald – numit și ”al vilelor” - tot mai des poți vedea oameni încărcați cu unelte de grădinărit, grăbiți să ajungă pe sectoarele lor. Însă noțiunile”vilă”și ”vilegiaturist” treptat se transformă. Tot mai des, proprietarii celor 6 ari de teren îi folosesc nu ca pe un lot agricol, ci ca pe un loc de ieșire la natură pentru a se relaxa după viața tensionată din oraș.     

”Fazenda noastră

În pofida faptului că noțiunea de ”vilă” a apărut încă în sec. XIX, acest gen de locuințe extraurbane a cunoscut o răspîndire masivă în anii 60-70 ai sec. XX, după ce statul sovietic a început să acorde cetățenilor terenuri de 6 ari pentru lucrări de grădinărit. Mulți proprietari ai acestor terenuri așteptau cu nerăbdare zilele de odihnă sau de sărbătoare, pentru a merge în afara orașului și a grădinări acolo, căci e așa de plăcut să servești la masă bucate și băuturi preparate din legumele și fructele crescute personal.  Cu toții ne amintim de dulcețurile și murăturile ”din grădina proprie”.   

Odată cu posibilitatea de a merge în diferite țări și a cunoaște modul de viață al străinilor, am înțeles că acolo puțină lume posedă concomitent locuințe ”de vară” și ”de iarnă”.  Este o trăsătură caracteristică mai mult foștilor cetățeni sovietici. Majoritatea europenilor și americanilor preferă să locuiască în suburbii, în case bugetare private, nu în apartamentele scumpe din megalopolis. Reședința lor de iarnă și vară se află în casele extraurbane. În fostele țări ale URSS, inclusiv Moldova, un timp îndelungat multă lume considera normal să stea în apartamentul din oraș pe timp de iarnă, iar cum se face cald – să-și petreacă tot timpul liber pe cei 6 ari din afara orașului.   

Azi, care este filozofia proprietarului unei case de vacanță? Se bucură oare de cerere terenurile din localitățile suburbane? Mai cumpără locuitorii capitalei sectoare de teren pentru a face agricultură, ori merg acolo pentru a se odihni de forfota urbană? Și dacă există cererea pentru vile, cine le cumpără? 

În timpul pregătirii materialului, jurnalistul Noi.md a încercat să afle niște date statistice, care reflectă cererea pentru acest gen de imobile: s-a redus sau a sporit numărul celor care își doresc propria gospodărie agricolă? În zadar însă: nimeni nu i-a putut oferi această informație. Iar expertul pieței imobiliare, Dumitru Tărăburcă, a menționat în comentariul său, că Moldova  are probleme de statistică în ramurile strategice – locuințele de bază, evaluarea imobilelor, administrarea lor etc. Potrivit lui, dacă am încerca să aflăm dinamica sfîntei sfîntelor sistemului informațional moldovenesc - dinamica cererii reale, - vom vedea că ea nu există. De aceea, din păcate, adesea deciziile oficiale ale statului nu se bazează pe date exacte, ci pe opinia neverificată a cuiva.  

- În studiul imobiliar al actualei societăți capitaliste, termenul sovietic ”vilă”, redenumit cu ajutorul regizorilor brazilieni în ”fazendă”, are o definiție mai exactă  - ”a doua casă”. Nu este una romantică, ci un termen științific care reflectă foarte exact specificul pieței de vile. Aceasta este mai activă dacă dispuneți de ”prima casă”. În zilele noastre această ”prima casă” se confruntă cu o concurență acerbă. În Moldova, clasa de mijloc nu este bine formată, iar cea bogată dispune de alternativa vilei nu la Căinari, ci în Canare, - pe un litoral spaniol sau în cel mai rău caz – bulgăresc. Numărul doritorilor să cumpere vile a scăzut catastrofal.  

O etapă depășită  

Un alt expert în probleme imobiliare, angajat al companiei ”Etalon” cu un stagiu de 20 de ani, Alexandru Lifanov, a menționat că vilele pe post de ”a doua casă” prezintă deja o etapă depășită, iar noțiunea de ”casă de vacanță” s-a epuizat definitiv. Azi este vorba despre oameni în etate, care altă dată au primit aceste sectoare și, poate, au construit pe ele căsuțe mici, de care se folosesc și în prezent, însă cumpărători noi ai acestui gen de proprietate, în sensul inițial al termenului, nu mai există.   

”Tendința actuală pe piață imobiliară se reduce la aceea, că dacă și se vinde-cumpără un teren extravilan, cererea este orientată spre casele finisate, în care se poate locui anul împrejur. Oamenii aleg casele care dispun de rețele electrice, apeduct, gaze, încălzire. Simple terenuri pentru grădinărit nu mai dorește nimeni, deoarece acestea necesită investiții. Nu este un produs gata, de care te poți folosi din prima zi. Iar să-și plănuiască cheltuielile pentru următorii 2-3 ani acești cumpărători nu pot. Ei își doresc case mai ieftine ca cele din oraș sau chiar din sat, iar cooperativele de vile reprezintă locuința extraurbană minimă, pe care și-o pot cumpăra. Dacă e să vorbim despre prețuri, costul terenurilor cu case de vacanță scade exact ca și cel al altor locuințe susține”, A.Lifanov.  

Două segmente de imobile extraurbane  

Potrivit lui Petru Oleinic, specialist al companiei imobiliare Nika Imobil, azi grupul de terenuri și case de pe piața imobiliară poate fi divizat în două segmente. Primul include imobilele ridicate pe terenurile din apropierea orașului, unde există electricitate, gaze, apeduct. 

”În prezent electricitatea există practic în toate  întovărășirile pomi-legumicole , unele dispun de apă doar în sezon, altele – anul împrejur, gazoducturi nu există peste tot, rețele de canalizare  - aproape nicăieri. De aceea oamenii țint cont de prezența acestor trei servicii comunale. Dacă în casele de vacanță, situate în apropiere nemijlocită de capitală (5 km – Dumbrava, Togatin, Codru la Schinoasa) există toate comunicațiile, oamenii le achiziționează pentru a locui în ele anul împrejur. O fac cei care nu-și permit o casă în oraș, și cei care se mută din provincie în capitală, iar suprafața apartamentului cumpărat este insuficientă pentru trai. Spre exemplu, un cuplu cu copii și părinți cumpără o casă extraurbană pentru ca cei în etate să poată îngriji terenul respectiv. Conform estimărilor mele subiective, terenurile cumpărate de cei care vor să trăiască anul împrejur în afara orașului, constituie 30% din numărul total”, menționează Oleinic. 

Cel de-al doilea segment include terenurile amplasate la 20-30 km de Chișinău: Strășeni, Vadul lui Vodă, Criuleni, Sîngera, Anenii Noi, Maximovca după Colonița.     

”Acolo puțini oameni locuiesc anul împrejur. În principiu, utilizarea lor este sezonieră sau pentru odihnă. Și prețurile – nu prea mari. Să vinzi un imobil aici este foarte complicat. Un sector de 6 ari poate costa între €500 și €1000. Dacă există o casă în care se poate locui, prețul terenului poate varia între €5 - €10 mii”, menționează expertul Oleinic.    

Adesea, sectoare în apropiere nemijlocită de oraș cumpără cei care au în capitală un mic spațiu locativ (o cameră în cămin, un apartament pentru familii mici) și nu-și permit un apartament separat. De aceeași bani, ei achiziționează o locuință mai mult ori mai puțin calitativă – o casă de vacanță la 5-10 km de Chișinău, cu suprafața mai mare, cu teren, cu loc pentru mașină și cu un șir de alte condiții. 

Petru Oleinic spune că primul segment – casele și terenurile din imediata apropiere de oraș - se bucură de cerere, al doilea, însă – nu prea, la noroc.   

”Uneori nici măcar nu prețul este cauza. Cumpărătorul vine, vede că acolo nu poți trăi – totul este delăsat, ca în junglă. Și înțelege, că eforturile lui pot fi zadarnice, deoarece delăsarea îi va ataca terenul din toate părțile. Totul depinde de gradul de dezvoltare a cooperativei, trăiește acolo lumea permanent sau face naveta”, subliniază expertul.

Nu se vinde și nu se cumpără

Potrivit lui Ștefan Baciu, președintele unei întovărășiri pomi-legumicole din Anenii Noi, în localitatea dată de mulți ani nimeni nu mai cumpără terenuri. Unii proprietari, care fac naveta, își prelucrează sectoarele. Dar există numeroase sectoare cu clădiri de locuit, care de 5-6 ani nu au mai fost prelucrate și stau îmburuienate. 

„În prezent, la noi au fost scoase la vînzare mai multe sectoare, dar cumpărătorii nu fac coadă  la ele. Prețul de cadastru pentru 6 ari este de cca 2 mii lei, proprietarii cer pentru imobil 10 mii, dar doritori nu există”, spune Ș. Baciu.  

Jurnalista Noi.md a aflat că în majoritatea lor proprietarii terenurilor au trecut de 60 de ani. Dacă cineva dintre ei decedează, terenul ajunge în delăsare. Tinerii nu tind să meargă în afara orașului, pentru a prelucra terenurile părinților, în cel mai fericit caz – vin să se odihnească ”la un frigărui”.  

Asimilarea vilelor cu satul  

Expertul Dumitru Tărăburcă consideră că reanimarea ”pieței de vile” va fi complicată, deoarece are loc asimilarea rapidă a vilelor cu satul.   

”Migrarea masivă a populației, drumurile, automobilele etc. transformă treptat satul, în special casele părintești, în vile, iar cooperativele cu case de vacanțe – în sătucuri, Și deoarece reglementarea pieței noastre imobiliare este anarhică, e dificil să prognozăm cum se vor desfășura procesele de conexiune a satului cu orașul”, declară D.Tărăburcă.

Nu depinzi de nimeni

Locuitorul capitalei, Alexandr Dimitrov, este fericitul proprietar al unui teren și a unei căsuțe într-o cooperativă pomi-legumicolă. Spune că acolo scapă de orașul de care s-a săturat. 

„Acolo e alt aer, liniște, păsărelele ciripesc, armonie totală. Desigur, ne salvează propria grădină, livada, chiar dacă nu putem spune că ne hrănește în totalitate. Mai am și dorința de a munci fizic, căci la oraș am un gen de muncă sedentar. Mulți vecini cultivă intens diferite plante. Se hrănesc cu ele, dau și rudelor. Dar avem și sectoare împărăginite - proprietarii ori au murit, ori au plecat din Moldova. Plus la odihnă, eu am și alte motive serioase să merg la vilă - acolo trăiesc patru pisici, plus trei ale vecinilor și ele mereu stau la noi. Ne-am botezat vila ”Casa pisicilor”. De aceea mergem acolo anul împrejur - dacă plouă sau ninge, pe arșiță sau frig. Suflete vii, ele ne așteaptă cu nerăbdare”, spune interlocutorul Noi.md. 

Dmitrii Dimcioglo din Ialoveni a procurat vila de mulți ani, muncește acolo permanent, crește viță de vie, fructe, legume.   

”Vila este un alt sens al vieții, acolo tu ești un creator, nu un consumator pe de-a gata. Unde mai pui că în afara orașului eu îmi odihnesc sufletul și trupul – aici aerul este deosebit. Și mereu mi-i interesant să urmăresc cum crește, acumulează puteri și vitamine pomul pe care l-am plantat, florile, alte plante și culturi. Este o bucurie aparte. Ești de sine stătător, nu depinzi de nimeni, poți face ce dorești”, își explică el filozofia.    

Recent, și Corina R. a cumpărat un teren. Potrivit interlocutoarei Noi.md, împreună cu soțul ei și-au dorit un imobil extraurban imediat după ce s-a născut nepoțelul. Tinerii bunei își doreau propriul colțișor de rai, în care să vină cu micuțul în zilele de odihnă.   

”Inițial, voiam să cumpărăm un teren situat la 20-30 kilometri, cu o căsuță mică, pentru care să plătim €5 mii. Dar nu am găsit nimic potrivit de acești bani. Într-un final, am găsit un adevărat colț de rai, pentru care am achitat  €28 mii, pe care parțial i-am împrumutat. Ce-i drept, terenul are o casă mobilată, cu două etaje și mansardă, toate comunicațiile, chiar și încălzire cu gaze naturale. Garaj, grădină, flori. Intră și locuiește! Este cazul în care ai văzut și ai înțeles că e al tău! Și am zis că cu timpul ne vom putea muta aici, deoarece banii îi împrumutam cu grijă pentru perspective”, povestește Corina. 

Dar Gheorghe Grosu a moștenit de la părinți un teren extravilan cu o căsuță, însă nu trece pe acolo. Spune că totul este delăsat, nici dorința de a te odihni acolo nu apare. E mai ușor să închiriezi un foișor amplasat pe un teritoriu special amenajat sau să mergi la pădure, iar vacanța de vară s-o petreci la mare. 

Chiar dacă, cum menționau experții, nu există foarte mulți cumpărători pentru casele extravilane ”cu perspectivă”, aceasta totuși se întrevede. Îmbinarea confortului urban (electricitatea, internetul,canalizarea etc.) cu posibilitatea de a locui în mijlocul naturii, așa cum este genetic programat omul – vor ridica noțiunea învechită de ”vilă” la un nivel principial nou. Ar putea, spre exemplu, fi așezările ecologice, în Moldova deja se fac primii pași în direcția lor. Autorii proiectului așezărilor ecologice  se arată convinși de faptul că în scurt timp de o cerere tot mai mare se vor bucura nu conglomeratele urbanistice mari, dar aerul curat și hrana curată. Deci, cei care au moștenit de la bunei 6 ari, pe care azi îi consideră o povară inutilă, cu timpul vor înțelege că dețin o mare bogăție.    

Lidia Ceban

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load