Coronavirus: Iluzia periculoasă a mortalităţii

Presa iresponsabilă începe să umple spaţiul informaţional cu ştiri despre decesele din cauza coronavirusului, deşi asemenea date nu sînt aduse nici de medici, nici de OMS. Din neatenţie, jurnaliştii de facto numesc singuri cauza decesului. Iar această mică inexactitate de formulare are o însemnătate colosală pentru societate.

Astăzi este foarte dificil să nu confunzi mortalitatea generală a oamenilor cu coronavirus confirmat cu mortalitatea provocată nemijlocit de coronavirus.

Ххх

Cu toţii am văzut cifrele înfricoşătoare ale deceselor cu testul pozitiv la Covid-19. Însă procentul înalt al mortalităţii, pe care îl vedem noi, este o iluzie, căci de cele mai multe ori noi privim mortalitatea firească, care ar fi avut loc şi fără infectare, deoarece cauza a fost cu totul alta. Adică, mortalitatea provocată de infecţie parcă s-ar înmulţi la cea firească, şi noi vedem produsul acestei înmulţiri, deşi ar trebui să vedem doar cazul particular.

Altfel spus, ziua decesului fiecăruia este predestinată şi numeroşi oameni cu coronavirus plecaţi pe ceea lume ar fi decedat oricum. Noi nu cunoaştem numărul lor, dar putem calcula riscurile folosind teoria relativităţii. Pentru aceasta trebuie să comparăm mortalitatea generală cu mortalitatea asociată cu coronavirus.

În articolul precedent ”Coronavirus: cum ne minţim pe noi înşine” eu am demonstrat deja diferenţa dintre mortalităţi pe exemplul datelor demografice ale Italiei într-un anumit grup de vîrstă. Azi vreau să împărtăşesc graficul proaspăt al lui David Shpigelhalter, renumit statistician de la Universitatea din Cambridge. El a avut la dispoziţie întregul volum de date privind Marea Britanie, de la Colegiul Imperial din Londra.

Comparăm mortalitatea anuală şi mortalitatea oamenilor testaţi pozitiv cu Covid-19 şi vedem clar că forma curbei coincide. Iar raportul valorilor absolute variază între 0.5 şi 2, iar în grupul celor care nu au împlinit 50 de ani este mai mic de 1. Deci, mortalitatea firească a oamenilor adesea este mai mare chiar decît cea de coronavirus.

Cum se poate compara valoarea anuală cu datele privind boala nouă, apărută acum cîteva luni?! –am avut destule asemenea comentarii la precedentul meu articol. Unii chiar propuneau să înmulţim mortalitatea de coronavirus cu particularul avut loc între 12 luni şi o oarecare perioadă de infectare. Dar cu toţii înţeleg greşit sensul intervalului şi confundă dulcele cu zahărul. Probabilităţile funcţionează altfel.

Egalitatea dintre coeficienţii mortalităţii încă nu înseamnă că în perioada epidemiei coronavirusul ucide acelaşi număr de oameni, ca toate celelalte boli într-un an. Avem aici probabilităţi diferite. Apropo, mortalitatea în urma unui infarct extins va fi mult mai mare în cazul infectării cu Covid-19.

Egalitatrea coeficienţilor înseamnă că probabilitatea decesului de coronavirus este echivalentă cu probabilitatea de a mai trăi un an. Adică, pericolul unei noi infecţii este egal cu pericolul vieţii cotidiene timp de un an. Cei care-s convinşi de contrariul, uită că de coronavirus trebuie să te îmbolnăveşti şi doar după asta – să mori de el.

E de menţionat că toate riscurile numite reprezintă riscuri medii pentru oamenii de respectiva vîrstă, dar nu-s riscuri pentru omul mediu. Se datorează faptului că o mare parte a riscului o suportă persoanele care deja au boli cronice. Pentru majoritatea oamenilor sănătoşi riscul să moară de Covid-19 sau de altceva este mult inferior valorilor arătate mai sus.

Anume de aceea David Shpigelhalter vorbeşte despre importanţa extinderii infecţiei pentru a evita suprasolicitarea sistemului naţional de sănătate, care poate provoca sporirea mortalităţii de fond.

Aici apare o dilemă extrem de complicată. Toţi îndeamnă să netezim curba morbidităţii pentru a repartiza uniform povara pe sistemul de sănătate. Însă măsurile dure de suprimare şi supravegherea vigilentă a fiecărui om care a tuşit suprasolicită acest sistem.

Şi dacă e să prognozăm realitatea, totul este mult mai dificil decît pare, şi toate modelele, care demonstrează exponenţi îngrozitori, mint?

Prăpastia Хtonică din Italia

Cred că mulţi dintre Dvs. aţi auzit istorii despre morgile supraîncărcate şi groaza enormă din ţara lui Michelangelo. Dar hai să judecăm cu categorii concrete, fără a spera la abundenţa de panică de pe reţelele sociale. Coronavirusul a venit în Europa nu de ieri, noi dispunem de graficul numărului de decese, inclusiv din primele 12 săptămîni ale lui 2020.

Cineva observă noi puncte ale extremului? Propun să mai privim şi un grafic analogic doar pentru Italia, pregătit la fel de cercetătorii de la EuroMOMO.

Privind imaginile, vedem clar că noul vîrf se află la acelaşi nivel cu epidemia de gripă din iarna anului 2016. Da, datele pot veni cu reţineri, dar face să ne amintim şi de tezele istericilor precum că extinderea coronavirusului este mult mai vastă. Şi aşa este – obiectiv, statistica oficială nu este în stare să ţină cont de toate cazurile de infectare.

De aceea putem cita la infinit cuvintele primarului de Bergamo despre numărul decedaţilor din motive necunoscute în micul lui oraş, însă faptele spun următoarele: la începutul anului 2020 în Italia a decedat mai multă lume decît la începutul anului 2017. A fost efectuată şi o analiză retrospectivă a acelei ierni periculoase, cu 25 000 de decese în plus. Apare întrebarea: cum atunci în 2017 sistemul lor de sănătate funcţiona stabil şi nu cerea măsurile excepţionale, la care se recurge azi?

Conform datelor OMS din 31 martie, în Italia au fost depistaţi peste 100 000 de oameni infectaţi cu coronavirus, dintre care au fost fixate 11 000 decese. Asta în timp ce numărul de paturi depăşeşte cifra de 200 000. Din experienţa Chinei cunoaştem că de spitalizare au nevoie 13.8% dintre cei contaminaţi, de tratament intensiv - 4.7%. Să rotunjim primul indice, avem 15%. Adică, de staţionar aveau nevoie cca 15 000 persoane. Cum puteau cele 7,5% de încărcătură ne-imediată pe sistemul de sănătate să devină cauza unei destabilizări critice a acestui sistem?

Să nu uităm că mai sus am exemplificat cu cifrele din ultima zi de martie, iar problemele instituţiilor medicale din Italia au început mult mai înainte. De aceea susţin univoc, că supraîncărcarea este provocată nu de numărul celor care au nevoie de tratament, dar de volumul excesiv de eforturi îndreptate spre diagnosticare. Dacă în anul 2017 medicii ar fi internat fiecare persoană suspectă de gripă, colapsul ar fi fost şi mai mare.

Măsurile luate limitează resursele sistemului naţional de sănătate, asta se aseamănă cu terapia chimică fără necesitate. Spre exemplu, în California a apărut un deficit acut de asistente medicale, deoarece carantina interzice studenţilor să facă stagieri în spitale. În Germania, medicii testaţi pozitiv cu Covid trebuie să se autoizoleze şi deseori este dificil să fie înlocuiţi. Am certitudinea că asemenea contradicţii există peste tot.

Plus la toate, există şi riscul aşa-ziselor infecţii interspitaliceşti, pe care pacientul le ia în staţionar. Conform evaluăriloe NNIS, în SUA anual au loc cca 2 milioane de asemenea cazuri, care cauzează 99 000 decese, dintre care o treime este asociată cu pneumonia! Încercaţi să înţelegeţi gradul potenţial de absurditate a acestei realităţi.

Ţările s-au grăbit să salveze populaţia de pseudo-ciuma contemporaneităţii şi pun în pericol întregul sistem de sănătate. Însă azi nu există dovezi convingătoare a faptului că noua molimă este mai periculoasă ca gripa. Unicul motiv de nosofobie – modelele de computere cu exponenţi care sperie. Omul şi-a permis să creadă că poate prezice viitorul.

Cu toate tehnologiile existente şi garnitura seculară de informaţii despre climă, la noi nu întotdeauna prognoza vremii coincide cu realitatea. Calitatea, complexitatea şi volumul acestor informaţii este principială, iar în cazul pandemiei nu există niciunul dintre aceste atribute. Apropo, este un articol bun care arată că dintr-un model chipurile simplu şi evident cu înmulţirea a trei cifre uşor calculabile, sarcina se transformă într-o analiză greoaie de cohortă, cu zeci de factori şi un coeficient de confizue înalt.

Milioane de oameni au crezut rezultatelor dubioase ale calculelor computerului, deşi comunitatea ştiinţifică nu a ajuns la un consens. Cercetătorii îşi fac treaba şi chiar vorbesc ei înşişi despre faptul că modelele nu pot fi identificate ca etalon şi despre variativitatea lor înaltă. Iată de ce problema principală nu este cea a savanţilor, ci a interpretării iraţionale a lucrărilor lor de către jurnalişti şi experţii de pe reţelele sociale.

Denaturarea cognitivă cumulativă

Cunoaştem că totul a început în China. Statistica coronavirusului din China a devenit bază pentru luarea primelor decizii în multe ţări. Şi iată că la 31 martie şeful Departamentului control asupra morbidităţii a comitetului de stat pentru sănătate publică a RPC, Chan Tsile, a comunicat pentru The Wall Street Journal, că din 1 aprilie ei vor începe publicarea datelor despre contaminaţii fără simptome.

Uimirea mea la auzul acestei ştiri nu poate fi redată verbal. Adică, anterior noi am urmărit doar statistica privind acei chinezi care aveau simptome? Vă închipuiţi despre ce asimetrie a datelor poate vorbi acest fapt? În acest caz, închipuirile noastre despre mortalitate au fost majorate de multe ori! Dar eu admit posibilitatea unei reticenţe sau a scoaterii cuvintelor din context de către jurnaliştii americani. Aşa că haideți să vorbim puţin despre altceva.

Să fie italienii de 10 ori mai receptivi la virus, decît nemţii? În goană după confirmarea acestei ipoteze, în rețea au apărut numeroase istorii cu cugetări despre imunitatea naţională şi vaccinare. Pun la îndoială perspicacitatea acestor cugetători, căci diferenţa de bază trebuie căutată în datele iniţiale.

Dacă vom studia statistica celor două ţări privind cetăţenii testaţi pozitiv, vom vedea că în Italia 55% dintre persoanele infectate erau trecute de 60 ani, în Germania – doar 24%. Iar conform celor mai recente date ale Institutului Naţional de sănătate din Italia ISS, persoanele decedate cu test pozitiv de coronavirus aveau în medie 81 ani. 90% dintre decedaţi – peste 70 ani. Cum credeţi, ce are una cu alta?

La sigur, pentru unii explicaţia acestei situaţii va fi afirmaţia precum că oamenii în etate constituie grupul de risc. Teza ne-a venit din China. Dar eu deja am relatat despre mortalitatea de fond şi interpretările ei. Posibilitatea decesului este mai mare la persoanele în etate. Spre exemplu, şansa unui om de 85 ani să ajungă la 86 este de 10%, fără niciun virus.

Foarte important şi faptul că 80% dintre italienii decedaţi sufereau de două şi mai multe boli cronice şi numai 1% din cei decedaţi erau sănătoşi (fără boli cronice). Haideți atunci să vedem dinamica deceselor printre italienii de 65 ani şi mai mult.

Reiese că mass-media ne spune că pensionarii mor de coronavirus ca muştele, dar numărul total de decese în această categorie de persoane era mult mai mare în perioada epidemiei de gripă din anii 2016-2017? Opinia eronată este atît de extinsă, încît nu mă voi mira dacă realitatea obiectivă vă va provoca îndoieli şi întrebarea „de ce ne mint?”.

Pe parcursul acestei relatări am operat cu fapte exacte, acum însă îmi voi permite să fac o presupunere. Societatea se autoinduce în eroare, şi o face inconştient. Mi s-a părut semnificativ un caz din Los Angeles: unei femei de 33 ani i-a fost refuzată testarea la Covid-19 pe motiv că nu face parte din grupul de risc.

Evident, organismul tinerilor suportă mai uşor orice boală. Prin acceptarea tezei despre vulnerabilitatea oamenilor în etate în faţa coronavirusului şi prin testarea lor primordială, noi nu facem altceva decît să confirmăm teza în cauză. Seamănă cu un fel de confirmation bias la scară largă. Şi nu veţi găsi o ilustrare mai bună a acestui fapt, decît cea pe care o aveţi pe ecranele Dvs.

Ţările de Jos verifică doar cazurile grave, Islanda îi testează pe toţi, inclusiv cei fără simptome. Cine, credeţi, are o mortalitate mai mare printre bătrînii testaţi pozitiv la Covid-19? Voi mai aminti că coronavirusul poate fi de departe nu doar unicul motiv de complicaţii printre cei depistaţi în Olanda. Adică, tabloul general al lumii poate fi distorsionat în așa mod, încît să nu mai poată fi cunoscut.

Dacă eu voi testa doar bîtrînii din Lombardia, care tuşesc şi mi i-a adus asistenţa medicală urgentă, în acest grup mortalitatea va fi foarte înaltă. Căci probabilitatea iniţială să nu moară a omului venit la instituţia medicală de sine stătător este mai mare decît a celui care este adus cu maşina urgenţei. Uimeşte libertatea exagerată a evidenţei statistice.

Majoritatea oamenilor, privind la majorarea numărului de persoane contaminate, îl asociază cu viteza de extindere a coronavirusului. Însă conform studiului efectuat de institutul Robert Koch, creșterea numărului de teste pozitive este direct proporţională cu creșterea numărului de testări. Asta ar putea însemna că creșterea numărului de cazuri confirmate ţine de sporirea numărului de testări, şi nu de epidemia în desfăşurare.

Apofeoza

Din toate datele lipseşte integritatea metodologică. Nu se ştie dacă au jurnaliştii dreptate în cazul modificărilor în evidenţa chineză, dar faptul că aceasta a devenit o ştire pentru WSJ, Financial Times, Bloomberg, The Hill şi altele prezintă în sine o enormă problemă de ambiguitate. În orice statistică este necesar un standard unic şi înţelegere, dar acestea lipsesc şi vina este a OMS. Iar lumea a crezut în modelele apocaliptice formate din această dcezordine.

Vedeţi că eu am vorbit despre oportunitatea măsurilor de combatere a coronavirusului, fără a ţine cont de costurile lor. Acum a venit timpul să vorbim despre prejudiciile aduse economiei. În raport cu carantina globală, Goldman Sachs a făcut public pronosticul său de reducere a PIB în SUA, în trimestrul II, la 24 %. Morgan Stanley a numit cifra de 30% din PIB la o sporire a şomajului de 12,8%, de la actualele 3,5%.

Numărul de adresări la bursa muncii SUA a atins culmi absolute în istoria bursei. Aceasta a fost încă o săptămînă în urmă, ieri am aflat că culmea s-a dublat. Pentru cei care văd în imagine doar o curbă, voi spune că eu văd o mare nenorocire a oamenilor, beţie, banditism, decese, căderea natalităţii şi multe altele. Cer scuze pentru comparaţia greoaie, dar pentru mine această curbă este mai îngrozitoare decît imaginile din 11 septembrie.

Cu tot cu experienţa mea în analiza financiară, mi-i greu să judec la scară largă, dar presupun că structura economiei noastre va reduce prejudiciile – spre exemplu, în businessul turistic pierderile vor fi foarte diferite. Dar dacă panica va fi mai mare şi carantina mai îndelungată, noi tot vom urca în cifre.

Înţeleg că cele expuse vor rezona puternic cu ştirile la zi. Dar încerc să judec precaut despre situaţia în care oricine a însuşit cursul primar de modelare computerizată sau doar ştie să înmulţească între ei trei parametri, vorbeşte ferm despre cele ce vor urma. Şi mai înţeleg că pentru multă lume specialitatea adesea prevalează asupra bunului simţ. De aceea vă aduc la cunoştinţă opiniile profesioniştilor:

· Imunologul şi toxicologul german Stefan Hokkerţ explică că Covid-19 nu este mai periculos decît gripa, doar că se bucură de mai multă atenţie. Frica şi panica alimentată de mass-media reprezintă un pericol mai mare decît virusul şi decît „reacţia autoritară” a multor guverne. Profesorul Hokkerţ mai menţionează, că majoritatea celor care „ au decedat de coronavirus” în realitate au avut doar un rezultat pozitiv la testare, dar au decedat din alte cauze. El crede că numărul oamenilor care au avut deja Covid-19, dar nu l-au observat, este înzecit.

· Virusologul şi biochimistul argentinian Pablo Goldschmidt susţine că Covid-19 nu e mai periculos decît răceala sau gripa. Posibil că el a circulat în anii anteriori, dar nu a fost depistat, pentru că nimeni nu l-a căutat. Doctorul Goldschmidt vorbeşte despre „teroarea globală” creată de mass-media şi de politicieni. Potrivit lui, în fiece an în lume mor de pneumonie 3 000 000 de nou-născuţi, iar în SUA - 50000 de adulţi.

· Profesorul Martin Exner, şeful Institutului de igienă a Universităţii din Bonn, explică că personalul medical este supraîncărcat din cauza hotarelor închise şi a carantinei, nu a creșterii inexistente a numărului de bolnavi.

· Cunoscutul virusolog italian Julio Tarro susţine că nivelul mortalităţii de Covid-19 este mai mic de 1% chiar şi în Italia, de aceea nu poate fi comparat cu gripa. Indicii mai înalţi apar din cauza că nu se face deosebire între mortalitatea „de” şi cea „cu” Covid-19, precum şi pentru că numărul persoanelor infectate este diminuat considerabil.

· Suedia aplică în continuare strategia liberală în raport cu Covid-19, bazată pe două principii: grupurile de risc - protejate, oamenii cu simptome de gripă - stau acasă. ”Dacă veţi respecta aceste reguli, nu va fi nevoie de alte măsuri, influenţa cărora oricum va fi nesemnificativă”, a spus epidemiologul-şef Anders Tegnell. Viaţa social-economică va continua normal.

· Patologul John Li, profesor de onoare în Marea Britanie, susţine că metoda de înregistrare a cazurilor de Covid-19 duce la supraaprecierea riscurilor ce ţin de Covid-19 comparativ cu simplele cazuri de gripă şi răceală.

· Reţeaua germană de medicină concludentă (EbM) critică informaţiile publicate de mass-media privind Covid-19: ”Reflectarea în mass-media nu ține cont de criteriile medicinei concludente privind riscurile, cum cerem noi. Prezentarea datelor neprocesate fără trimitere la alte cauze ale decesului duce la supraevaluarea riscului”.

· Cercetătorul german Richard Kapek susţine că, de fapt „epidemia de coronavirus” este o „epidemie a testelor”. În baza unei analize cantitative, Kapek arată că la majorarea exponenţială a numărului de teste, procentul rezultatelor pozitive este stabil, iar mortalitatea descreşte, ceea ce neagă extinderea exponenţială a virusului în sine.

· Profesorul german Carsten Scheller, doctor în virusologie, explică într-o postare, că Covid-19 este comparabil cu gripa şi chiar anterior a pricinuit un număr mai mic de decese. Profesorul Scheller bănuieşte că curbele exponenţiale, publicate adesea de mass-media, ţin mai mult de sporirea numărului de teste şi nu de extinderea virusului în sine.

· Doi prefesori în medicină din Stanford, Eran Bendavid şi Jey Battaciaria, explică că mortalitatea Covid-19 este supraevaluată foarte mult, probabil şi în Italia ea constituie doar 0,01% — 0,06% şi astfel este mai mică decît cea de gripă. Cauza principală a acestei supraaprecieri este numărul foarte subapreciat de oameni infectaţi, dar fără simptome.

· Microbiologul din Milano, Maria Rita Gismondo îndeamnă guvernul italian să înceteze a mai anunţa zilnic numărul „rezultatelor pozitive ale testelor”, dat fiind că aceste cifre „falsificate” provoacă un surplus de panică în rîndul populaţiei.

· Potrivit profesorului în epidemiologie de la universitatea Stanford, John Ioannidis, noul coronavirus ar putea fi nu mai periculos decît lţi coronaviruşi, chiar şi pentru oamenii în etate. El susţine că nu există date medicale sigure, care să justifice măsurile luate în prezent.

· Doctorul german Sucharit Bhakdi, profesor emerit în microbioologie medicală, a adresat o scrisoare deschisă cancelarului Angela Merkel și a chemat la reexaminarea urgentă a măsurilor anti Covid-19.

Ilia Pestov, autor Groks.