COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

Care este pericolul vaccinurilor?

Care este pericolul vaccinurilor?

Uneori vaccinurile pot curma dezvoltarea unor infecţii fireşti, cum ar fi varicela, însă urmările aplicării în masă a vaccinurilor pot fi foarte serioase. Avantajele veritabile ale vaccinurilor ţin de teorie, iar ruscurile lor încă nu au fost studiate definitiv şi tot mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii.

Desprea aceasta scrie Celeste McGovern – un jurnalist independent, care relatează despre un studiu efectuat în SUA de profesorul în epidemiologie şi biostatistică Entonz Mawson şi colegii săi de la Universitatea Jackson, care a stabilit cine sînt mai sănătoți: copiii vaccinaţi ori cei nevaccinaţi. Rezultate i-au şocat pe unii părinţi.

Jurnalistul menţionează că primul studiu de acest fel, cu referire la copiii americani vaccinaţi şi nevaccinaţi, care studiază la domiciliu, nu la şcoală, a determinat cine este mai sănătos, ceea ce pentru părinţi a fost un motiv să analizeze dacă se merită să aibă încredere în medicii care insistă pe vaccinarea copilului şi îi convinge că acesta va fi sănătos. Tot mai mulţi părinţi înţeleg că farmaceutica modernă este orientată, în fond, nu spre combaterea bolii, ci spre profit.


Celeste McGovern menţionează, că la copiii de azi mereu ceva nu este în regulă. Ei se îmbolnăvesc – au alergie, astm, stări de anxietate, afecţiuni autoimune, autism, hiperactivitate, suferă de lipsă de atenţie şi nu au capacitatea de a învăţa. 32 milioane de copii americani, sau 43% dintre ei, suferă de minim una dintre cele 20 de boli cronice, în afară de obezitate. În plus, creşte rata de îmbolnăviri cu astfel de tulburări pediatrice, precum autismul, sindromul lipsei de atenţie şi hiperactivitate (SDAH), diabet de tip 1 şi sindromul Turett, deşi doar un număr mic de cercetări uneşte aceste date într-un tot întreg. Comparativ cu generaţia părinţilor, predispoziţia pentru a dezvolta boli cronice la copiii de azi este de patru ori mai mare.

În timp ce buneii lor, copii fiind, poate că nu au folosit nicio pastilă, actuala generaţie de copii întruchipează visul agentului comercial al unei companii farmaceutice: unui număr de peste un milion de copii americani mai mici de 5 ani li se administrează medicamente psihiatrice. Mai bine de 8,3 milioane de copii mai mici de 17 ani cel puţin o dată au folosit medicamente psihiatrice, şi în orice lună din an fiecare al patrulea utilizează cel puţin un medicament prescris de medic.

Fast food-urile, genetica proastă, prea mult timp în faţa televizorului, jocurile video, plasticul – orice factor din mediul ambiant poate fi considerat o cauză a acestei erupţii de îmbolnăviri, deşi nimeni nu poate explica adecvat dimensiunile acestei, de facto, epidemii. Asta în timp ce mai există un factor, care nu a devenit obiectul unor studii, deşi copiii au primit respectiva injecţie în doze tot mai mari, comparativ cu generaţiile precedente: 50 doze a 14 vaccinuri către şase ani de viaţă, 69 doze a 16 vaccinuri farmaceutice, care conţin ingrediente puternice, către 18 ani.

Ni se spune că vaccinurile ar fi „sigure şi eficiente”, chiar dacă reprezentanţii oficiali ai serviciilor de sănătate recunosc că uneori se confruntă cu efecte secundare, inclusiv decese.

În plus, nu a fost efectuat nici un studiu de durată privind urmările vaccinurilor pentru starea generală a persoanei. Şi cel mai interesant – nici unul dintre studiile publicate încă nu a comparat copiii vaccinaţi cu cei nevaccinați, din punct de vedere al stării lor de sănătate peste mai mulţi ani de la vaccinare. Asemenea cercetări, iniţiate de guverne, nu există.

Studiul-pilot a 666 de copii între 6 şi 12 ani, care învaţă la domiciliu în patru state americane, a fost publicat de Journal of Translational Sciences. Studiul a comparat 261 copii nevaccinaţi cu 405 copii vaccinaţi parţial sau total. A fost evaluată sănătatea lor generală, în baza relatărilor mamelor privind vaccinurile aplicare şi bolile diagnosticate de terapeuţi. Rezultatele studiului, cu referire la sporirea bolilor imunitare, spre exemplu - alergii sau boli ale sistemului nervos, inclusiv autismul, ar trebui să-i facă pe părinţi să fie foarte atenţi înainte de a-şi vaccina copilul:

*copiii vaccinaţi de 4 ori mai des au fost diagnosticaţi cu boli din spectrul autist
*copiii vaccinaţi au fost diagnosticaţi cu rinită alergică (febră) de 30 ori mai des ca cei nevaccinaţi
*copiii vaccinaţi suferă de alergie la medicamente de 22 ori mai des ca cei nevaccinaţi
*copiii vaccinaţi au fost diagnosticaţi cu incapacitatea de a învăţa de 5 ori mai des ca cei nevaccinaţi
*copiii vaccinaţi au arătat o predispiziţie pentru diagnoza sindromului lipsei de atenţie şi hiperactivitate (SDAH) cu 340% mai mare ca cei nevaccinaţi
*copiii vaccinaţi au fost diagnosticaţi cu pneumonie de 5,9 ori mai des ca cei nevaccinaţi

*copiii vaccinaţi au fost diagnosticaţi cu otitis media de 3,8 ori mai des ca cei nevaccinaţi (OR 3.8)
*copiii vaccinaţi au suportat operaţii de instalare a drenajului auditiv cu 700% mai des ca cei nevaccinaţi
*copiii vaccinaţi au suferit de o boală cronică de 2,4 ori mai des ca cei nevaccinaţi

Problema unui asemenea studiu care, de altfel, s-a efectuat cu o întîrziere de circa 100 de ani, constă în faptul că mai toţi copiii americani au fost vaccinaţi. Dacă 95% dintre copii primesc injecţii, există prea puţine posibilităţi de a studia urmările lor în timp. Dacă comparăm copiii americani cu cei nevaccinaţi din, să zicem, comunitatea amaniţilor, care nu recunosc tehnologiile moderne, vedem clar diferenţele, însă criticii cred că un asemenea studiu nu este convingător. E la fel cum ai compara merele cu portocalele. Prea multe alte variaţii – alimentaţia, aerul curat, timpul în faţa computerului etc. – pot explica diferenţele stării de sănătate, iar legităţile identificate nu neapărat pot fi explicate prin vaccinuri.

Din această cauză Anthony Mawson, profesor în epidemiologie şi biostatistică la Jackson State University, împreună cu colegii săi Azad Bhuiyan şi Binu Jacob, cu Brian D. Ray, şeful Institutului de cercetări în domeniul educaţiei la domiciliu (National Home Education Research Institute in Salem) au efectuat un studiu cu participarea copiilor educaţi la domiciliu, fără a frecventa şcoala. Copiii care studiau acasă erau comparaţi cu cei care studiau acasă (merele erau comparate cu mere). Asta în timp ce aceşti copii se înscriu perfect în profilul-standard al familiei americane. Studiul a fost efectuat anonim, în regim online, în statele Florida, Luisiana, Missisipi şi Oregon.

Iarmarocul bolilor

Şi copiii vaccinaţi, şi cei nevaccinaţi, uneori se îmbolnăveau pe parcursul studiului. Cum era şi de aşteptat, cei vaccinaţi se îmbolnăveau mai rar de infecţiile contra cărora fuseseră vaccinaţi. Mult mai rar au suferit de varicelă şi tuse convulsivă.

Dar nu există o confirmare a faptului, că cei vaccinaţi au fost protejaţi mai bine de rujeolă sau de parotidită. Copiii din ambele grupuri au avut acelaşi nivel de îmbolnăvire cu rujeolă, parotidită, hepatită A şi B, rotavirus şi meningită (virotică şi bacterială).

Mai mult, copiii nevaccinaţi s-au dovedit a fi mai protejaţi de unele boli, chipurile „prevenite de vaccin”. Din 2000 au fost recomandate 4 vaccinuri contra şapte tulpini diferite de infecţie cu pneumococ în primele 15 luni de viaţă (din 2010 – contra 13 tulpini), însă copiii vaccinaţi s-au îmbolnăvit de pneumonie cu 490% mai des decît cei nevaccinaţi.

Scurgerea creierilor

Deci, care este preţul acestei protecţii de vaccinare contra varicelei şi tusei convulsive?

Legătura dintre autism şi vaccinuri este punctul nevralgic al discuţiei despre vaccinuri. Altădată autismul era o tulburare rară, iar azi în fiecare clasă poate fi găsit un copil cu o asemenea tulburare: în anii 80 un autist revenea la 10 000 de copii, la începutul anilor 90 – la 2500. Acum 5 ani un autist revenea la 88 copii, iar azi – la 68.

Studiul citat invocă date, conform cărora copiii vaccinaţi riscă să capete autism de 4 ori mai des ca cei nevaccinaţi.

”Noi nu cunoaştem toate cauzele autismului” - declară Centrul de control a îmbolnăvirilor. De facto însă, pur şi simplu nu se doreşte recunoaşterea faptului, că nu a fost identificată măcar o cauză a autismului. Şi nici o metodă de tratament.

Ei citează în continuare cercetările publicate de revista Pediatrics în 2004, care neagă legătura dintre autism şi vaccinare, deşi unul dintre autori, savantul de top William Thompson a recunoscut ulterior, că el şi colegii săi au tăinuit datele (el a păstrat copiile) care indicau legătura dintre autism şi vaccinul contra rujeolei şi a parotiditei. ”О Doamne, nu-mi vine să cred că am făcut acest lucru”, - a recunoscut Thompson într-o discuţie telefonică înregistrată cu Brian Hooker, profesor în bioenergetică la Simpson University şi tată al unui copil-autist.

Cazul lui Thompson, care a vărsat lumină asupra vaccinului, a stat la baza documentarului din anul 2016 ”Vaccinarea: de la tăinuire la catastrofă (Vaxxed: From Cover-Up to Catastrophe), autor - Andrew Wakefield, gastroenterologul care la finele anilor 90 printre primii a presupus legătura dintre autism şi vaccinul contra rujeolei şi parotiditei, şi a devenit simbolul modului în care sistemul îi distruge pe cei care nu-s de acord. Centrul de control asupra morbidităţii nu doreşte ca oamenii să vizioneze acest film.

La fel, Centrul uită să amintească, că guvernul federal a fost nevoit să recunoască rolul vaccinurilor în sporirea autismului şi să achite compensaţii părinţilor unor copii, care au devenit victime. Mai multe instanţe au recunoscut existenţa legăturii dintre autism şi vaccinare. În plus, mii de părinţi, care, în opinia guvernului şi a instanţelor de judecată nu există, povestesc una şi aceiaşi istorie: ei au văzut cum după vaccinare copilul lor a început să dezvolte autismul.

Afectarea creierului şi a sistemului nervos din cauza unui vaccin nu este ceva nou. Encefalomielita acută şi difuză, care provoacă disabilitate şi posibil, orbire, a fost descrisă, spre exemplu, în literatura de specialitate pe parcursul multor decenii, şi este urmarea documentată aproape a tuturor vaccinurilor. Boala provoacă pete albe pe creier şi poate dezvolta chiar şi o scleroză multiplă. Alte exemple - Narcolepsia şi Sindromul Guillain-Barre. Aşadar, care este rolul vaccinurilor în afectarea creierului? Să nu puneţi această întrebare departamentelor oficiale, căci ele nu au fost preocupate de această problemă. Sarcina lor este să susţină că vaccinurile nu-s dăunătoare, ba chiar aduc folos (întrebare: cine le-a pus această sarcină?). Însă studiul efectuat de Universitatea Jackson a arătat, că incapacitatea de a învăţa a copiilor vaccinaţi depăşeşte de 5 ori acelaşi indice în cazul copiilor nevaccinaţi. La copiii vaccinaţi probabilitatea de îmbolnăvire cu SDAH este de patru ori mai mare, iar cea de a contracta orice tulburare nervoasă (retard de creştere şi dezvoltare a creierului, precum şi SNC din cauza incapacităţii de a învăţa, SDAH şi autismului) de trei ori mai mare.

Mercur, aluminiu, şi încă ce?

Se ştie că ingredientele vaccinurilor provoacă disfuncţii ale creierului. Robert Kennedy-juniorul a studiat pericolele mercurului din tiomerzal, folosit pe post de conservant în vaccinuri şi implicat în apariţia autismului.

O altă neurotoxină documentată este aluminiul. El este adăugat în vaccinuri pentru a provoca reacţia sistemului imunitar. Cercetările recente au contrazis tot ce susţineau savanţii anterior (iar centrul de control şi profilaxie a bolilor SUA continuă să nege), şi anume: aluminiul nu părăseşte organismul nostru ore şi chiar zile în şir. El se menţine ani de zile, poate migra în diverse organe, inclusiv în limfă, splină şi creier. Aluminiul din vaccinuri poate provoca sindromul oboselii cronice, miofascita macrofagică în cazul numeroaselor boli autoimune ale bolii Alzheimer. El mai poate provoca deces subit după vaccinare şi autism.

Departamentul supraveghere sanitară şi calitatea alimentelor şi medicamentelor nici nu neagă toxicitatea aluminiului. Ei recunosc şi faptul că vaccinurile conţin suficente toxine, care pot provoca urmările descrise. Însă ei recunosc prezenţa acestui gen de toxicitate numai la influenţa perorală a aluminiului.

Chiar şi în acest caz, la şoarecii de laborator este înregistrată pierderea memoriei, plus la aceasta ”animalele tinere păreau mai slabe şi mai puţin active, dacă mamele lor erau supuse influenţei unui volum mare de aluminiu în perioada gravidităţii şi alăptării”.

Puţin probabil că influenţa injecţiilor este mult mai sigură. ”Este evident: calea de pătrundere, prin care aluminiul depăşeşte barierele tractului gastro-intestinal şi/sau ale pielii, necesită o doză mult mai mică pentru apariţia urmărilor negative”, susţine un studiu din anul 2014, care acuză aluminiul de provocarea epidemiei de autism.

În afară de metalele toxice, cum ar fi aluminiul şi mercurul, vaccinurile mai pot conţine substanţe contaminante în formă de ADN obţinut din avortoni, ADN-ul animalelor şi retroviruşi. Vaccinurile mai conţin şi alte amestecuri, pe care organele de control nu le măsoară şi consecinţele cărora pentru sănătatea oamenilor nu au fost studiate.

Legătura cu infecţiile auriculare

Conform studiului, comparativ cu cei nevaccinaţi, copiii vaccinaţi aveau o posibilitate cvadruplă de a fi diagnosticaţi cu „infecţie a urechii”, şi cu 700% mai des au fost supuşi intervenţiilor chirurgicale de drenaj auditiv în scopul combaterii infecţiilor recidivale sau stabile.

În ultimele decenii, pe glob a crescut rapid numărul infecţiilor urechilor. Azi ele au o extindere atît de mare, încît nici nu li se mai atrage atenţie. De aceste infecţii suferă 80% dintre copiii americani mai mici de trei ani. Azi ele constituie principalul motiv de vizită la medic, de administrare a antibioticelor şi de intervenţii chirurgicale la copii – este vorba despre instalarea unor cornetel din plastic în ureche. Infecţiile auriculare la copii costă sistemul de sănătate al SUA cca trei miliarde de dolari/an.

Studiul a cercetat rapoartele privind infecţiile urechii medii, păstrate în baza guvernamentală de avizare a urmărilor secundare ale vaccinurilor. Analiza a depistat 438 573 cazuri de dezvoltare a otitelor la copiii mai mici de 1 an pe parcursul unei săptămîni după vaccinare, în perioada anilor 1990-2011. Adesea otitele erau însoţite de febră şi alte simptoame de inflamaţie, dar şi de afecţiuni ale sistemului nervos central. Dacă aici se vorbeşte numai despre copii mai mici de 1 an, boala cărora s-a dezvoltat timp de 7 zile după vaccinare, atunci care este numărul copiilor de toate vîrstele, care dezvoltă infecţii auriculare după vaccinare? Un răspuns la această întrebare nu are nimeni.

Bombă atomică pentru microorganisme

Mawson şi colegii săi au studiat mecanismul apariţiei infecţiilor auriculare. Ei citează un studiu din anul 2006, care a cercetat diverse tipuri de bacterii în cavitatea nazală a copiilor vaccinaţi contra pneumococului, şi a comparat datele obţinute cu cele ale copiilor de dinaintea imunizării masive cu acest vaccin. În rezultat, în grupul vaccinat a fost depistată creşterea numărului de bacterii denumite M.Catarrhalis. S-a stabilit, că anume aceste bacterii provoacă riscul sporit de infecţii ale urechii.

Nu e de mirare, că celor vaccinaţi li se administrau antibiotice de două ori mai des. Aceşti copii erau şi spitalizaţi mai des.

Antibioticele de un spectru vast, spre exemplu cele folosite în cazul infecţiilor auriculare, acţionează asupra microorganismelor aidoma napalmului, care arde toţi agenţii patogeni, însă dăunează şi afectează alţi microbi. Ca rezultat, se schimbă componenţa microbiologică. În ce măsură aceste schimbări ne pot influenţa starea de sănătate – ştiinţa începe doar să studieze problema dată. Noile rezultate ale studiilor denotă o listă în creştere de astfel de boli, ca sindromul intestinului iritat, obezitatea, boala lui Kron, diabetul, scleroza multiplă, tulburări de anxietate, neliniştea, depresiile, boli mentale ca schizofrenia şi autismul.

În studiul Lancet, efectuat în Danemarca în 2011, cercetătorii au ajuns la concluzia, că vaccinul contra pneumococului a avut ”asupra florei influenţe mult mai vaste, ca cele presupuse anterior, ceea ce subliniază necesitatea unei monitorizări minuţioase la utilizarea vaccinurilor...”

Un alt studiu recent a arătat că împreună cu nimicirea pneumococilor, vaccinul eliberează locul pentru alte tipuri de agenţi patogeni. Care este rezultatul influenţei celor 69 de vaccinuri asupra microflorei copilului? Reprezentanţii oficiali ai sistemului de sănătate încă nu şi-au pus această întrebare.

Dispnee şi prurit

Studiul efectuat de Universitatea Jackson arată, că la copiii vaccinaţi rinita alergică a fost depistată de 30 de ori mai des decît la copiii nevaccinaţi. Această proporţie depăşeşte interacţiunea dintre fumat şi cancerul pulmonar. La copiii vaccinaţi s-a dovedit a fi mai mare şi nivelul îmbolnăvirilor cu alergii, şi triplu riscul apariţiei eczemelor.

Toate afecţiunile alergice se soldează cu administrarea intensă a medicamentelor. Studiul a arătat, că copiii vaccinaţi au consumat medicamente antialergice de 22 ori mai des decît cei nevaccinaţi.

Rinita alergică este o altă afecţiune pe care o dezvoltă rapid copiii. În 2012 ea a afectat 6,6 milioane de copii. Această boală are legătură cu o altă tulburarea pediatrică – astmul. Mai bine de trei milioane de copii americani sînt alergici la produse alimentare, fiecare al patrulea - de eczemă. Numărul afecţiunilor alergice creşte în toată lumea, azi de ele suferă circa jumătate din numărul elevilor americani.

La fel ca şi în cazul autismului, reprezentanţii sistemului de sănătate nu pot explica creşterea bruscă a numărului de afecţiuni alergice. Însă cercetătorii experimentează cu cobaii supuşi influenţei componentelor de aluminiu – care sînt aplicate în cazul vaccinurilor. Experimentele recente (exemple puteţi găsi aici, aici şi aici) descriu cum savanţii folosesc aluminiul pentru stimularea rinitei alergice la şoareci.

Acest studiu din 2014 arată cum cercetătorii au folosit bioxidul de aluminiu legat cu bordetella pertussis – bacteria prezentă în vaccinurile aplicate tuturor copiilor de două, patru, şase şi 18 luni, care conţine aluminiu. Cercetătorii au supus animalele influenţei antigenului pe cale orală, de exemplu împreună cu hrana - soia sau arahidele. Scopul era obţinerea unor şoareci alergici la hrană.

Cercetările descriu cum bioxidul de aluminiu împreună cu albuşul de ou, care şi el este o componentă a vaccinurilor, este folosit pentru a provoca astmul la animale.

Cum poate Centrul de control al bolilor să nu recunoască, că componentele, pe care savanţii înşişi le folosesc pentru a provoca boli alergice la animale, provoacă boli analogice şi la copii?

Nu există explicaţii?

”Nu există explicaţii ale diferenţei rezultatelor stării de sănătate a grupurilor de copii vaccinaţi şi nevaccinaţi, în afară de vaccinarea în sine”, concluzionează autorii studiului. Deşi acesta nu presupune analiza legăturilor cauză-efect, corelarea reciprocă dintre vaccinare şi frecvenţa bolilor cronice este evidentă. Asta în timp ce copiii vaccinaţi adesea manifestă un nivel mediu de îmbolnăvire cu varicelă, rujeolă, tuse convulsivă, infecţii auriculare, pneumonie, rinită alergică, SDAH, eszemă şi incapacitate de a învăţa.

Mowson şi colegii săi cred că ”rezultatele studiului cer continuarea acestui gen de lucrări. Investigarea şi înţelegerea cauzelor biologice ale acestor urmări neaşteptate ale vaccinării este un factor important în asigurarea politicii de vaccinare, bazate pe fapte reale”.

Însă e puţin probabil ca instituţiile de sănătate să manifeste interes şi înţelegere pentru rezultatele acestui studiu. Poziţia lor este clară: vaccinurile reprezintă o minune a medicinei moderne. Ele au salvat milioane de vieţi şi au sporit calitatea vieţii pentru un număr şi mai mare de oameni. Dar există o mică circumstanţă, neobservată chiar din startul vaccinării în masă – faptul că mulţi copii vor avea de suferit în urma vaccinării, iar unii chiar vor muri. Se crede, că vieţile lor prezintă un mic sacrificiu în numele marelui beneficiu de salvare a omenirii de bolile contagioase.

Mai bine de un secol a existat dogma, că în cazul vaccinării plusurile predomină asupra minisurilor. Mai mult, după 1995 au fost introduse 5 vaccinuri noi, astfel numărul lor în cazul preşcolarilor este deja de 35. Cercetări ale consecinţelor complexe ale utilizării acestor vaccinuri nu au avut loc. Realitatea este următoarea: adevăratele avantaje ale vaccinării ţin de domeniul teoriei, iar riscurile lor încă nu au fost studiate.

Se intensifică ”războiul contra vaccinurilor”, deoarece tot mai mulţi părinţi şovăitori întreabă Centrul de control al bolilor: de ce medicii remuneraţi pentru utilizarea vaccinurilor devin reprezentanţi oficiali ai serviciilor de protecţie a sănătăţii publice? Putem oare încredinţa instituţiilor publice de sănătate protecţia copiilor noştri, dacă ele au legături directe cu industria farmacologică? De ce vaccinurile conţin toxine? Copilul meu chiar are nevoie de acest vaccin? Sau se încearcă să mi-l vîndă ca pe koka-kola sau un Joc computerizat. De ce noi considerăm acceptabil să sacrificăm conştient nişte copii de dragul unei fericiri imaginare? Această fericire totală este o realitate, sau o iluzie?

Uneori vaccinurile pot curma dezvoltarea unor infecţii fireşti, cum ar fi varicela. Dar cu ce preţ? Ce alte urmări are utilizarea vaccinurilor? Şi dacă aceastea-s atît de miraculoase, de ce copiii americani se îmbolnăvesc atît de des?

"Proiectul–pilot confirmă că dacă medicina noastră oficială şi serviciile publice de sănătate chiar îşi doresc sănătatea copiilor, nu profiturile din comercializarea vaccinurilor şi apărarea religiei vaccinării de blasfemie, ele trebuie nu să ne oblige pe toţi să credem vorbelor lor, ci să aibă curajul de a elucida adevărul”, - a menţionat Celeste McGovern – jurnalistul independent, care scrie pentru ghostshipmedia.

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load