COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

Atacuri din toate părţile

Atacuri din toate părţile

Pe măsură ce ţara revine la modul obişnuit de viaţă, tot mai des apar persoane, care critică guvernul şi se arată nemulţumite de fiecare pas al lui. Cică, cu epidemia nu s-a isprăvit, a aplicat incorect prevederile stării de urgenţă şi dacă noi am fi fost în locul lor, am fi fost mai buni şi mai eficienţi.

Aşa să fie? Să fi condus altcineva mai bine nava noastră între Scila şi Caribda, să fi evitat pierderile şi greşelile şi să fi răzbit spre bunăstarea generală?

Fiecare cu părerea lui

La 15 mai, Moldova a ieşit din stare de urgenţă, care a durat două luni. Cu următoarele rezultate: peste 6 mii de cazuri confirmate de infectare a cetăţenilor, peste 200 de decese, aproape 3000 vindecaţi, cca 40 mii persoane monitorizate. Imediat după scoaterea regimului de urgenţă a urmat anunţul despre starea deplorabilă în domeniul sănătăţii publice. La toate poziţiile menţionate mai sus indicii continuă să crească.


Dar nu doar din acest motiv, la noi tema coronavirusului va avea în continuare statut de mainstream informaţional, stabilit graţie complexităţii şi influenţei asupra majorităţii sferelor în relaţiile interne şi externe ale ţării.

Practic, fiecare subiect al societăţii moldoveneşti, fiecare cetăţean are ce spune la această temă – regimul excepţional i-a afectat pe toţi (mai ales că el încă nu a trecut definitiv). Şi deci fiecare are propria opinie cu privire la corectitudinea/incorectitudinea sau oportunitatea măsurilor întreprinse de autorităţi în trecut sau a celor ce urmează încă. Să încercăm a înțelegem şi noi.

Evoluţia codurilor

Multă lume a uitat deja cum au început toate, cum autorităţile Moldovei, lipsite de experienţă în asemenea situaţii, dirijate doar de recomandările OMS (uneori foarte contradictorii, trebuie să menţionăm), erau nevoite să-şi asume deciziile luate în situaţia, în care era dificil să prevezi care este pasul corect, iar care – cel greşit. Să ne amintim, așadar, cum a fost.

Moldova a avut nevoie de 5 zile pentru a trece de la codul portocaliu de pericol la cel roşu. Încă la început de martie, pentru majoritatea cetăţenilor noştri nu era deloc evidentă necesitatea acestori coduri, nici a introducerii stării de urgenţă. Chiar şi după depistarea primului caz de infectare cu COVID-19.

Amintim că, oficial, acest anunţ a apărut pe site-ul Ministerului Sănătăţii la 7 martie. A doua zi a avut loc şedinţa Comisiei Naţionale Excepţionale de Sănătate Publică, convocată de primul-ministru, la care a fost prezentată informaţia privind situaţia cu coronavirusul în ţară.

E de menţionat că Igor Pocanevici, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în Moldova, prezent la şedinţă, a îndemnat „să nu luăm măsuri de genul prelungirea vacanţei şi a propus ca celula de criză să monitorizeze în continuare dezvoltarea situaţiei şi să accepte doar măsurie argumentate raţional”. El a mai menţionat, că recomandările OMS nu includ restricţii de trafic, aceste măsuri fiind „ineficiente”.

Totuşi, în decizia adoptată comisia a constatat riscurile mari pentru populaţia ţării, din cauza extinderii infecţiei COVID-19 şi a declarat cod portocaliu de pericol la nivel naţional. Printre altele, cu referire la concetăţenii care revin din regiunile de criză. Ei au fost obligaţi să completeze sub propria răspundere, la intrarea în Moldova, fişa epidemiologică şi să respecte, - tot sub proprie răspundere, - un regim de autoizolare de 14 zile.

A fost nevoie de zile numărate pentru ca, reieşind din acele fişe epidemiologice şi din felul cum era respectat regimul de autoizolare, să se poată judeca despre gradul de conştiinciozitate şi responsabilitate civică a unei părţi semnificative de moldoveni reveniţi în patrie de peste hotare.

Vom anticipa puţin evenimentele şi vom spune că la 10 zile după anunţul despre primul caz de îmbolnăvire cu COVID-19, numărul celor infectaţi a trecut de 30 – în fond, oameni întorşi recent în ţară, care au comunicat activ cu conaţionalii din Moldova. Şi astfel au făcut ca numărul infectaţilor să sporească zilnic în progresie aritmetică.

Progresia aritmetică, nu geometrică – este o circumstanţă foarte importantă. Fundamentală. În condiţiile în care imposibilitatea curmării extinderii infecţiei fusese recunoscută la nivel mondial, reţinerea vitezei de îmbolnăviri în limitele unei creşteri lente permitea mobilizarea şi direcţionarea mijloacelor şi forţelor necesare combaterii ei, fără a admite supraîncălzirea critică a sistemului de sănătate. În caz contrar, Moldova risca să repete exemplul ţărilor, care înregistrau zilnic zeci de mii de cazuri noi de infectare şi mii de decese.

La 11 martie, OMS a declarat începutul pandemiei de COVID-19, şi a recomandat autorităţilor naţionale să „aplice un şir de măsuri complexe, în baza analizării situaţiei locale, accentul fiind pus pe oprirea infecţiei”.

În anunţul oficial, OMS sublinia că nu există o abordare universală a focarelor de COVID-19. „Fiecare ţară trebuie să aprecieze nivelul riscului cu care se confruntă, măsurile introduse şi acceptabilitatea lor de către societate, şi să efectueze operativ măsurile necesare, la scara necesară, pentru a opri sau încetini transmiterea COVID-19, cu reducerea maximă a consecinţelor economice, sociale şi publice”.

Astfel, în lipsa „abordării universale” la nivel global, autorităţile Moldovei au fost nevoite să combată de sine stătător extinderea infecţiei. Şi să balanseze între introducerea restricţiilor radicale şi dorinţa de a evita zguduirile economice şi sociale grave. Experienţa altor state, care greşeau sau perseverau în această luptă, a fost de ajutor.

La 13 martie, Comisia Naţională excepţională de sănătate publică (CNESP) a anunţat cod roşu de pericol al înrăutăţirii situaţiei epidemiologice de extindere a COVID-19 la nivel naţional. A fost elaborat „Planul de pregătire şi contracarare a infecţiei cu coronavirus de tip nou (COVID-19)”, care prevedea un şir de interdicţii şi măsuri restrictive în sfera transportului internaţional de pasageri, aerian şi terestru; activităţii centrelor sportive şi de agrement; oficierea slujbelor religioase. La această zi, în ţară erau depistate şase cazuri de îmbolnăvire cu noul coronavirus (toate printre persoanele revenite din Italia).

La 15 matie, CNESP a anunţat despre 12 cazuri confirmate de infectare. În baza evaluării dinamicii extinderii COVID-19 la nivel global, regional şi naţional, comisia a stabilit cerinţele faţă de comportamentul persoanelor fizice în condiţiile riscului de infectare, a început formarea celulelor teritoriale de monitorizare continuă a dinamicii extinderii virusului, a obligat mass-media să publice informaţia privind măsurile întreprinse în vederea asigurării sănătăţii publice.

Tot atunci au fost sistate cursele aeriene regulate şi cele charter, transportul feroviar internaţional de pasageri, introdusă interdicţia (cu unele excepţii) de intrare a cetăţenilor străini în Moldova. Pentru două săptămîni a fost sistată activitatea pieţelor comerciale, a centrelor sanatoriale, a unităţilor de comerţ cu amănuntul, cu excepţia magazinelor alimentare, a farmaciilor şi benzinăriilor. Unităţile de alimentaţie publică puteau activa doar în format katering.

La 16 martie, CNESP a examinat chestiunea privind necesitatea introducerii regimului de urgenţă în ţară. La acel moment numărul total de cazuri confirmate era de 29 persoane. În aceeaşi zi, guvernul a luat decizia de a veni în parlament cu iniţiativa legislativă de declarare a stării de urgenţă în Republica Moldova. Legislativul a examinat respectivul proiect de lege la 17 martie.

Examinarea proiectului de lege privind declararea stării de urgenţă a fost un exemplu de consens, atît de deficitar, în legislativul moldovenesc. Deşi în adresa guvernului au existat şi învinuiri motivate politic - spre exemplu, că iniţiativa de a declara starea de urgenţă trebuia să vină mult mai înainte (după depistarea primului caz de infectare trecuseră doar două săptămîni), - pericolul abătut asupra statului era prea mare şi nemijlocit, ca să fie neglijat de dragul ambiţiilor politice. Istoria Republicii Moldova, ca şi viaţa fiecărui cetăţean al ţării noastre, s-a divizat în înainte şi după starea de urgenţă.

De la zero, la starea adecvată

Toate erau pentru prima dată. Ţara nu s-a mai confruntat cu un pericol de asemenea anvergură, nimeni nu ştia cum să lupte cu el, reieşind din caracterul unic. Reieşind din aceasta, parlamentul a acordat Comisiei pentru starea de urgenţă (CSU) –organul exclusiv de administrare a tuturor chestiunilor ce ţin de extinderea noului coronavirus – împuterniciri fără precedent.

Inclusiv – de restricţionare a anumitor drepturi şi libertăţi, de înăsprire a pedepselor pentru neexecutarea deciziilor sale. În hotărîrea parlamentului se sublinia că din clipa adoptării, deciziile CSU devin obligatorii pentru toate autorităţile publice centrale şi locale, agenţi economici, cetăţeni şi alte persoane aflate pe teritoriul Republicii Moldova.

Reieşind din sarcina principală – întreruperea lanţului de transmitere a virusului de la om la om, - era de aşteptat ca CSU să introducă izolarea socială totală. Atunci, cu ameninţarea celei mai dure pedepse, ar fi fost interzise toate contactele între persoane, cu excepţia sferelor de medicină şi de drept, precum şi a celor ce ţin de activitatea Departamentului pentru situaţii excepţionale.

Ne puteam aştepta la introducerea unei cenzuri dure în mass-media, inclusiv în internet, cu filtrarea oricărei publicaţii dubioase, capabile să îngreueze activitatea CSU, să provoace o panică masivă şi să destabilizeze situaţia.

Ne-am fi putut imagina că va fi interzisă activitatea tuturor agenţilor economici, cu excepţia subiecţilor din domeniile asigurării cu energie, apă, canalizare, evacuarea deşeurilor.

Ne-am fi putut, în fine, imagina perspectiva exproprierii de către autorităţi a tuturor resurselor medicale, dezinfectante, alimentare şi de combustibil, care există în ţară. Şi introducerea unei scheme centralizate de repartizare a lor către populaţie...

Toate aceste „am fi putut...” se înscriau în cadrul împuternicirilor, care i-au fost atribuite Comisiei de către legislativ.

Ar fi fost „învins virusul” în acest caz? Naivă întrebare şi, totuşi, asemenea aluzii se fac simţite în opiniile adepţilor celor mai radicale măsuri. Unicul lucru cu care este astăzi de acord comunitatea ştiinţifică, este că COVID-19, în virtutea specificului său, nu poate fi „învins” – odată intrat în viaţa noastră, el va face parte din ea şi noi trebuie să învăţăm să trăim cu el. Măsurile radicale enumerate mai sus pot nărui orice stat, chiar şi cel care funcţionează ideal (dacă aşa ceva este posibil).

Dar autorităţile moldovenești nu au recurs la ele şi au fost foarte rezervate în restricţii. Poate, pentru că primele persoane în stat au studii economice şi experienţă de activitate în sfera financiară şi economică, aşa că înţeleg perfect urmările blocării totale a vieţii economice.

Pe de altă parte, pe întreaga perioadă a stării de urgenţă şi mai ales în prezent puterea este atacată de adepţii neîmpotrivirii faţă de virus. Pe scurt, poziţia lor se reduce la faptul că CSU (iar acum continuă guvernul) a introdus restricţii exagerate. Că ar fi fost suficient doar să-i asigure pe toţi (!) cetăţenii cu mijloace de protecţie şi dezinfectare, fără a schimba viaţa ţării în rest. Faptul că această critică răsună din partea opoziţiei politice explică multe, iar dacă autorităţile ar fi luat alte măsuri, critica opoziţiei ar fi fost diametral opusă.

De pe poziţiile zilei de azi putem aprecia cine are dreptate. În lista celor 227 ţări în care au fost depistate cazuri de îmbolnăvire cu noul coronavirus, Republica Moldova ocupă locul 59 cu un coeficient de decese de 3,5% (coeficientul de 100% înseamnă moartea fiecăriu infectat).

Pentru comparaţie: în SUA acest coeficient este de 6,0%, Spania -12%, Marea Britanie – 14,4%, Freanţa 15,4%, Germania 4,5%, Elveţia 6,1%, Suedia 12,2%, România 6,5% etc.Coeficientul mediu al mortalităţii în cele 227 ţări este de 6,6%.

Vom menţiona că încă nu demult sistemele de sănătate în ţările respective erau considerate avansate, în timp ce în ţara noastră el a fost distrus decenii în şir, cu titlu de „optimizare”. Situaţia se complica şi din cauza că în ajunul epidemiei, spitalele noastre duceau lipsă de medicamente. Potrivit primului ministru, fosta şefă a departamentului timp de jumătate de an nu a organizat licitaţii de achiziţionare a lor. În aceste condiţii, guvernul a luat o decizie fără precedent privind deschiderea în termen-record a centrului de carantină de la Moldexpo, pentru 700 paturi, care a fost îndreptăţită sută la sută şi a redus considerabil povara spitalelor tradiţionale.

În calculele privind raportul dintre măsurile aplicate şi condiţiile din ţară, Comisia pentru starea de urgenţă din Republica Moldova a fost nevoită să ţină cont de medicina noastră optimizată, de fluxul concetăţenilor noştri alungaţi din ţările europene şi de mentalitatea noastră – „fie ce o fi, acasă nu te prinde infecţia”. Precum şi de gradul de dispersare a societăţii, în care orice acţiune a guvernării poate fi folosită pentru destrămarea definitivă a ţării. Plus, perspectiva crizei economice... Apropiatele alegeri... Să lupţi cu virusul e dificil şi în condiţiile unei stabilităţi îndestulate, dar aici – toate s-au acumulat, ca înadins.

Fiecare se crede un strateg…”

Edward Snowden, fost angajat al CIA şi NSA din SUA crede că măsurile dure „temporare”, luate de guvernele multor ţări cu pretextul limitării coronavirusului, pot deveni constante.

Una dintre ele este şi urmărirea circulaţiei cetăţenilor, propuse de guvernul SUA, pentru a monitoriza extinderea coronavirusului.

Dar lipsirea temporară a cetăţenilor de libertăţile civice poate lesne deveni de lungă durată, - previne el. În scurt timp, serviciile speciale vor utiliza tehnologiile avansate. După ce trece criza, guvernele ar putea aplica noi legi, care să permanentizeze măsurie temporare, şi să le folosească împotriva „disidenţilor” şi a celor care nu-s de acord. „Virusul aduce prejudicii, însă lichidarea drepturilor omului este o greşeală enormă. Va fi un fenomen permanent, pe care nu-l vom putea întoarce înapoi”, - previne Snowden.

Este vorba despre ţările considerate făclii ale democraţiei! Iar în spaţiul postsovietic adesea este adus exemplul Belarusului, unde conducerea nu a introdus carantina. Dar nu se ţine cont de faptul, că Belarus nu s-a confruntat cu un aşa flux de cetăţeni reveniţi de peste hotare, ca în cazul Moldovei. Iar guvernul moldovean nu numai că a lăsat hotarul deschis pentru cetăţenii săi, dar a mai făcut tot posibilul pentru a-i ajuta să revină în Patrie.

În pofida acestui fapt, autorităţile moldovene au fost suficient de democratice, ele înţeleg că măsurile prea dure pot avea urmări pentru libertatea omului.

La moment, multe dintre restricţiile temporare au fost scoase şi vor fi scoase în continuare, pe etape. Dar valul de critici, în special pe reţelele sociale, nu conteneşte. Se crează impresia, că autorii acestor atacuri critice urmăresc nu îmbunătăţirea situaţiei, ci din contra – crearea haosului şi a harababurii totale.

”Fiecare se crede un strateg, în timp ce priveşte lupta de la distanţă”. Acest vers al lui Şota Rustavelli se potriveşte de minune realităţilor noastre. Nu se ştie cum ar fi procedat alt guvern, fiind în locul actualului şi reieşind din circumstanţele în care s-au pomenit autorităţile moldovene. Deocamdată recomandarea lor principală este să fie repartizate sume mari de bani tuturor. De unde să fie luaţi? Cereţi de la Occident.

Dar să nu uităm că anume opoziţia de dreapta, care acum se revoltă cel mai mult de acţiunile „ineficiente” ale guvernului Chicu, a contribuit la faptul, că gaura din buget a devenit şi mai mare după refuzarea creditului rusesc, ale cărui condiţii erau mult mai avantajoase ca cele ale creditului FMI.

O evoluţie evidentă

O idee banală, dar corectă: pentru societatea moldovenească pericolul coronavirusului a devenit încă o testare . Un examen, pe care încă trebuie să-l susţinem. Anume societatea (şi nu aşa zişii parteneri externi de dezvoltare) trebuie să fie aliatul principal al puterii în curmarea extinderii COVD-19. Cel puţin, din instinctul de autoconservare al fiecăruia dintre noi. Acum, că examenul încă nu a fost susţinut, e devreme să facem totalurile. Dar unele concluzii prealabile am putea formula.

Una este că unii concetăţeni parcă ar fi acceptat benevol să participe la selecţia evolutivă a coronavirusului. Fără a ţine cont de cei apropiaţi şi de cei din preajmă. Tot ei acuză autorităţile de stabilirea unor amenzi excesive pentru încălcarea condiţiilor regimului de urgenţă, despre care s-a vorbit timp de două luni. „Nu încălca – nu va trebui să achiţi amenzi” – cu acest principiu simplu şi clar nu-s de acord infractorii înveteraţi. Desigur, anume lor trebuie să le „mulţumim” pentru faptul că în Molodva infecţia continuă să se extindă şi după starea de urgenţă de 60 zile. Respectiv, acţiunea restricţiilor, inclusiv a amenzilor, a fost prelungită. Un „salut” special această categorie de cetăţeni îl merită din partea personalului medical al ţării, care se află în prima linie de luptă cu coronavirusul şi suportă pierderi enorme, adesea irecuperabile.

De medicină ţine şi următoarea concluzie scoasă în procesul acestui examen. Deja nimeni nu mai trebuie convins, că ocrotirea sănătăţii este foarte importantă. Dar nu putem uita despre tot ce a avut de suferit acest domeniu în deceniul din urmă, pentru a nu admite o repetare pe viitor. Despre necesitatea dezvoltării şi consolidării sferei medicale autorităţile au declarat de multe ori. Despre aceasta azi se vorbeşte mult şi la nivel mondial, dar unii experţi străini se tem că sporirea atenţiei faţă de medicină se va face din contul redistribuirii mijloacelor care anterior erau alocate educaţiei, şi nu din contul bugetelor militare, să zicem. De unde ,şi cît timp va aştepta medicina moldovenească mijloacele suplimentare – societatea trebuie să primească un răspuns în viitorul apropiat.

Şi încă o constatare. Temerile sonorizate anterior de anumite megafoane, precum că în ţară se va instaura „dictatura coronavirusului” , nu s-au adeverit. Autorităţile moldovenești s-au comportat chiar prea democratic, deşi au putut proceda altfel. În adresa opoziţiei, care în perioada stării de urgenţă se tot băga sub picioare, nu au existat măsuri concrete. Au fost doar îndemnuri să nu încrucişeze coronavirusul cu politica. Carantina strictă a fost introdusă doar în unele localităţi, iar pe măsură ce situaţia se ameliora- era scoasă.

În general, putem spune că societatea şi statul a primit un prim vaccin contra pandemiei, fără a suporta pierderile enorme care erau aşteptate.

Dar totaluri finale încă nu putem face.

Evghenii Ojenov

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load