”În timp ce noi întocmim rapoarte, criminalul șterge urmele”

”În timp ce noi întocmim rapoarte, criminalul șterge urmele”

Societatea moldovenească întotdeauna a avut multe obiecții față de activitatea poliției. În special în ultimii ani. Nu fără temei, aceasta era considerată un pilon al regimului aflat la guvernare.

Acum puterea s-a schimbat, s-a schimbat și conducerea MAI. Se va reuși oare reformarea departamentului în așa fel, ca el să funcționeze eficient, profesionist și cu adevărat să apere legea - timpul ne va arăta. Deocamdată, Noi.md a decis să afle cum este văzută activitatea poliției din interior, cu ce probleme se confruntă polițiștii înșiși. Interlocutorul nostru este colonel de poliție, a activat în sistem un timp îndelungat, recent a demisionat. Cunoaște din talpă și activitatea Departamentului urmărire penală, și pe cea a MAI în ansamblu. Potrivit lui, în domeniul dat, majoritatea problemelor s-au format nu de o lună-două, ele au un caracter sistemic și de durată. Iată ce ne-a relatat el. 

Cum legile îi împiedică pe polițiști să lucreze  

Cel mai mult ne încurcă imperfecțiunea legislației. Acum cîțiva ani a fost modificat Codul de procedură penală, după care au fost anulate numeroase funcții ale șefului organului de urmărire penală. Spre exemplu, dacă anterior el avea dreptul să dea instrucțiuni scrise ofițerului de urmărire penală, acum nu-l mai are. E prerogativa procurorului. Dar procurorul are alte numeroase funcții – el susține acuzația în justiție, conduce urmărirea penală, el fizic nu le reușește pe toate. Șeful organului de urmărire penală poate doar acorda un ajutor metodic ofițerului de urmărire penală. Nimic mai mult. Dar dacă tu nu emiți o indicație în scris, care în mod obligatoriu trebuie îndeplinită, acest ajutor metodic nu mai are importanță. Reiese că șeful nu are dreptul să dea instrucțiuni scrise, dar procurorul are acest drept, însă nu reușește să studieze dosarul și să dea indicații. Se creează un vacuum.     

La general vorbind, CPP este extrem de birocratizat acum. Ca să obțină o sancțiune de percheziționare, ofițerul trebuie să scrie o mulțime de acte: raport procurorului cu propunerea de percheziționare, în baza lui procurorul întocmește dispoziția de efectuare a percheziției, o altă propunere - judecătorului penal, după care judecătorul perfectează procesul verbal cu privire la percheziție… Vedeți dar, ce număr de acte urmează să fie scrise pentru o singură acțiune de anchetă penală! Această tergiversare cere mult timp și efort, care ar putea fi utilizate cu mai mult folos. Principalul e că, în timp ce noi scriem aceste rapoarte și decizii, criminalul poate șterge urmele și atunci percheziția devine inutilă.  

Discutam cu un coleg –polițist din străinătate, am făcut schimb de impresii despre activitatea noastră, după ce m-a ascultat el a spus că nu-și dorește să fie un polițist moldovean. Pentru că e multă birocrație, nu activitate veritabilă, vie.  

Este o problemă foarte veche, eu cred că principalul e să revizuim Codul de procedură penală și să-l simplificăm la maxim. Știu că la MAI și Ministerul Justiției a fost creat un grup de lucru, care a elaborat modificările CPP, dar deocamdată acest proiect așa și nu a fost propus parlamentului.   

Legislația este greoaie, voluminoasă și nu ajută, doar creează dificultăți. În prezent ofițerul trebuie să meargă în fiecare lună la procuror pentru a prelungi termenul fiecărui dosar. Asta cere foarte mult timp! La ce bun să prelungim termenul, dacă putem exclude această prevedere din CPP? Ea nu este necesară în situația în care procurorul și așa conduce urmărirea penală. Unde mai pui că ofițerul are în lucru nu un dosar, ci 40-50, închipuiți-vă – de fiecare dată mergi și prelungește. 

Prea multă birocrație, total inutilă. Uneori dosarele penale au forma unor mape voluminoase. Chiar dacă totul este computerizat, fiecare document trebuie tipărit și cusut la dosar. Noi încă nu avem noțiunea de dosar penal electronic. Europa demult a trecut la tehnologiile digitale, acolo practic nu există hîrtii, noi însă abia începem să implementăm aceste tehnologii.   

Există Legea privind activitatea specială de investigare. Ea prevede efectuarea măsurilor operative - ele se fac doar în cadrul urmăririi penale. Apare întrebarea: cum poate fi descoperită o crimă, dacă măsurile nu pot fi efectuate fără urmărirea penală?  

De exemplu – interceptarea convorbirilor telefonice nu poate fi făcută în afara urmăririi penale, adică dacă nu a fost deschis un dosar penal. Da, pentru protejarea drepturilor cetățenilor e bine, însă pentru descoperirea crimelor - e rău. Există crime care trebuie descoperite și abia după aceea – anchetate. Părerea mea: trebuie să creăm așa mecanisme, care ar permite ca aceste măsuri să poată fi întreprinse în afara cadrului de urmărire penală, dar cu autorizarea judecătorului de urmărire penală. Adică, judecătorul la care au ajuns materialele în cauză își asumă responsabilitatea. Spre exemplu, există informația, neverificată deocamdată, că un judecător ia mită. Nimeni niciodată nu-ți va veni să spună că a mituit judecătorul. Sau foarte rar o poate face cineva. Dar informația operativă există. Cum poți descoperi această infracțiune, dacă nu ai voie să efectuezi măsuri operative fără urmărirea penală? Dar proces penal, în baza căruia poate fi pornită o cauză, nu există. 

De ce legea nu poate fi respectată de fiecare dată 

Acum legea prevede că, la plasarea în izolatorul de detenție provizorie, persoanele reținute trebuie să treacă un examen medical. Dar nu întotdeauna există posibilitatea ca acestea să fie examinare de medic. Căci felcerii își încheie programul de lucru la ora 17.00, iar reținerea infractorilor are loc și după această oră, și chiar noaptea.    

La fel, legea prevede că în momentul reținerii, persoana trebuie să cunoască motivul și temeiul reținerii. Și dacă eu nu-i pot explica aceste motive, trebuie să-l eliberez. Închipuiți-vă, o persoană care nu cunoaște limba de stat și vorbește doar engleza, să zicem, a spart noaptea o vitrină. La ora unu de noapte e dificil să găsești un traducător. Dar dacă nu-i ofer un traducător din engleză, nu-l pot reține. Asta spune legea.

Adică, legislația actuală nu le permite ofițerilor să activeze liber și operativ. 

Despre personal

Personalul este o altă problemă foarte importantă. Toate încep la facultate. Azi nu mai avem studenții de acum 10-15 ani. La facultate aplică tineri cu un nivel destul de jos, adică insuficient de educați din toate punctele de vedere. Și universitățile care pregătesc juriști, și Academia de poliție educă absolvenți extrem de slabi. Ori studenții nu mai au interesul de altă dată față de profesie, ori nimeni nu este exmatriculat, nici cei care nu reușesc la învățătură, căci în caz contrar universitățile pierd banii (am în vedere universitățile civile). Drept rezultat, ne vin specialiști tineri foarte nepregătiți, care nu-s gata să activeze ca jurist, anchetator, nu știu cum să organizeze  acțiunile de urmărire. Mereu e nevoie ca cineva sus-pus să-i vegheze activitatea, uneori chiar trebuie să fie prezent, să-l ajute, să-i sugereze ce are de făcut.   

Pentru ce vin oamenii să lucreze în poliție? Unii – pentru că în familie cineva a fost polițist și acasă a fost ”orientat” anume în această direcție. Unii – deoarece salariul este totuși ceva mai mare ca cel al profesorilor universitari, spre exemplu. Dacă un profesor primește 3-4 mii lei, aici e ceva mai mult. Și la pensie polițiștii merg mai devreme ca alte categorii de cetățeni. Iar unii vin să muncească în poliție pentru că le este interesant să descopere crime.

Pentru ca un om să devină un profesionist, el trebuie să muncească în această funcție minim cinci ani. Însă, deoarece el lucrează jumătate de an și pleacă, despre ce profesionalism putem vorbi? Anterior, efectivul era mai profesionist pentru că nu exista această fluctuație a cadrelor. Oamenii activau ani în șir, își sporeau calificarea, acumulau experiență. Azi problema calificării joase a polițiștilor constă în fluctuația înaltă a cadrelor. Ducem lipsă de ofițeri de urmărire penală, de inspectori, de sectoriști. Există, desigur, și entuziaști care activează pînă la pensionare. Însă majoritatea au o vechime în muncă de doar trei ani, iar profesioniștii cu o vechime în muncă de peste cinci ani formează doar cca 20%. Eu am venit în poliție la mijlocul anilor 90, eram atunci doar trei tineri, restul aveau lucrați 10 - 15 ani. 

Despre relațiile reciproce cu procuratura  

Relațiile reciproce cu procuratura nu pot fi numite foarte calde. Este o competitivitate mai degrabă. Eu nu salut acest fapt. Procurorul și ofițerul de urmărire penală, polițistul trebuie să activeze împreună. Dar între ei mereu a existat o oarecare confruntare, care uneori depășește interesele de serviciu. Polițiștii îi cred pe procurori aroganți, cică ei se consideră superiori altora. Cu adevărat – azi un procuror începător primește 12 mii lei/lună, iar un ofițer de urmărire penală, care muncește la fel de mult - 5500. Adică, un anchetator cu vechime de muncă de 25 ani primește la fel ca un procuror începător! Dacă ținem cont de faptul că mulți dintre ei stau cu chirie, au și mai puțini bani pentru trai. Dar munca polițistului este periculoasă. Ești nevoit să reții tot felul de oameni, printre care și cu probleme psihice, și criminali în lege, și recidiviști, și din cei care opun rezistență. Uneori polițiștii suportă traume. Deci, riscul e foarte mare, salariul – mic, comparativ cu cel al procurorilor.    

Despre planul de amenzi și cazuri finalizate    

Poliția nu are un plan de amenzi. Dacă și a existat ceva asemănător, era acum un deceniu, azi nu mai există. Nimeni nu pune în fața ofițerilor de urmărire penală o asemenea sarcină, că trebuie să îndeplinim planul de descoperire și către cutare dată să finalizăm un anumit număr de dosare. Azi contează doar calitatea. Și indicatori avem bunicei. Descoperim omoruri, jafuri. Cum anume? Multe omoruri au loc la locul de trai și atunci ucigașul este cunoscut din start. Crimele deosebit de grave le anchetează oamenii experimentați, nu începătorii, de aceea avem și rezultate pe măsură.     

Despre încrengăturile din organele de drept

Dacă polițiștii iau mită? Nu dispun de asemenea informații. N-am auzit ca cineva din colegii mei, în domeniul în care am activat, să o facă. Dacă aș fi avut această informație, eram obligat să o raportez la anticorupție. Cred că în poliție există corupție, e prematur să spunem că a fost dezrădăcinată total. Dar trebuie să luptăm cu ea – este competența procuraturii și a serviciului de securitate internă al poliției. 

Despre torturi și bătăi

Există oare torturi și bătăi ale deținuților? O poate spune Procuratura generală, care dispune de statistică. Acum doi-trei ani au fost intentate dosare penale unor polițiști  care foloseau metode ilegale. Cîte asemenea dosare avem azi, nu pot spune.  Și demult nu am mai auzit că la poliție cineva a fost bătut. Da, uneori cetățenii declară că le-a fost aplicată forța fizică, dar asta nu înseamnă că asemenea lucruri chiar au avut loc.        

Am impresia că în prezent prestigiul poliției a sporit în societate. Clar, ne-am dori mai mult, totuși există mai multă încredere. Asta pentru că acele torturi și bătăi, despre care am vorbit, au dispărut, s-au redus cazurile de corupție în poliția rutieră. Da, multă lume recunoaște: pe șoferi nu-i mai trag pe dreapta așa de des, nu li se mai cer bani ca înainte.  

De ce avem multe crime la locul de trai? 

Numărul crimelor scade, este o statistică reală. Anumite genuri de crime se comit mai des, altele – mai rar, apoi invers – ciclurile se succed. Spre exemplu, pe timp de vară au loc mai multe furturi din apartamente, în timp ce proprietarii acestora se află în concediu. Uneori, în special grație informațiilor din mass-media, se creează impresia că oamenii asta fac – își ucid rudele sau vecinii. Nu este așa, de fapt. Crimele la locul de trai au existat întotdeauna, doar că în perioada sovietică ele erau tăinuite. Acum despre toate se vorbește deschis și polițiștii înșiși oferă jurnaliștilor informațiile respective.     

Despre condițiile de muncă ale polițiștilor

Cu ceva ani în urmă exista problema echipamentelor de birou - duceam lipsă de imprimante, computere, chiar și de hîrtie. Acum un an ne-am pricopsit cu ceva, știu că urmează să vină încă 700 computere achiziționate pe banii UE. Ea ne oferă multe granturi, inclusiv pentru procurarea de automobilele noi pentru poliție. Adică, în prezent poliția este echipată binișor. Și uniforma polițiștilor este normală, doar că după 2-3 spălări se decolorează.  

Despre concedii și timp liber – polițiștii dispun de așa ceva. În zilele de odihnă muncesc doar unitățile de serviciu, în restul zilelor un schimb nu mai durează 24 ore, ca mai înainte, ci doar 12. 

Totuși, nu pot spune că colaboratorii organelor de drept muncesc în niște condiții foarte confortabile. Intrați în orice inspectorat și vedeți - mobilă veche, reparații nu s-au făcut ani buni, colaboratorii se văd nevoiți să repare și să facă careva renovări din cont propriu.  

Pe scurt despre ceea ce ar trebui să avem, dar nu avem și nici nu vom avea degrabă.  Nu avem încăperi pentru întrevederile confidențiale ale avocaților cu clienții lor. Nu avem încăperi special amenajate pentru identificare. Adică, unde partea vătămată vede suspectul printr-un geam special, iar viceversa – nu. La sigur ați văzut asemenea episoade în filmele americane, noi deocamdată le putem vedea doar la cinema.  

Despre depolitizarea MAI

Cu ceva timp în urmă, departamentul era politizat la maxim, conducerea susținea un anumit partid și-i chema să o facă și pe ceilalți angajați. Iar un polițist în principiu nu trebuie să susțină careva politicieni, el trebuie să fie neutru. Sarcina lui este să apere legea. Asemenea polițiști, în opinia mea, nu trebuie să activeze în poliție. Cunosc că noua conducere a ministerului nu  urmărește pe nimeni din motive politice, cei care pleacă acum o fac deoarece au fost implicați în politică.  

Mai știu că la întrevederea cu colaboratorii ministerului, noua conducere a MAI și-a notat chestiunea privind revizuirea legislației. Urmează ca grupul de lucru care a studiat problema dată să prezinte noului parlament concluziile respective. M-am convins că noua conducere este deschisă pentru dialog, dorește să cunoască problemele existente în poliție și să contribuie la soluționarea lor. Printre altele – să majoreze salariile polițiștilor, pentru ca oamenii să nu plece din sistem.    

A înregistrat Cristina Agatu   

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load