O vacă, o cămilă și un koala au explodat în cosmos. Fenomenele pe care astronomii nu le pot explica

Ce au o vacă, un koala, o cămilă, un diavol tasmanian și, mai nou, o cinteză în comun?

Nu au legătură cu scenariul unui nou film din seria „Madagascar” ci sînt poreclele pe care astronomii le-au dat unei clase ciudate de explozii spațiale pe care nu și le pot explica, relatează digi24.ro

„Am denumit aceste lucruri după animale doar de distracție”, a spus Daniel Perley, un astronom de la Universitatea John Moores din Liverpool. Ultima dintre ele, „Cinteza”, a fost observată pe 10 aprilie din Observatorul Palomar din California. După cîteva săptămîni, Perley și colegii lui au confirmat faptul că evenimentul se aseamănă cu celelalte explozii. Un nou „animal” a fost detectat în afara oricărei galaxii pentru prima oară și este cea mai intrigantă descoperire făcută pînă acum. Dar ce sînt de fapt aceste lucruri? Tehnic, ele se numesc „tranzitorii optice albastre rapide” (LFBOT). Aceste explozii spațiale sînt mult mai luminoase decît supernovele, care se produc atunci cînd stelele explodează. Se luminează foarte repede și sînt extrem de fierbinți, ajungînd la temperaturi de pînă la aproape 40.000 de grade Celsius, și emit lumină albastră.

În mod normal supernovele se aprind și apoi se sting în săptămîni sau luni de zile”, a spus astronomul Deanne Coppejans de la Universitatea Warwick din Anglia. „Aceste LFBOT se aprind în doar trei sau patru zile și se sting într-o perioadă de timp mult mai rapidă.” Prima explozie stelară de acest tip a fost descoperită în 2018, numele ei - „Vaca” - provenind de la secvența de litere și numere care i-au fost atribuite în mod automat: AT2018cow. Printre celelalte șase evenimente de acest gen descoperite de atunci se numără ZTF18abvkwla - „Koala” - și AT2022tsd - „Diavolul Tasmanian”. AT2023fhn - „Cinteza” („Finch” în engleză) – este ultima care a fost descoperită. Ceea ce este nou la Cinteză este că se găsește în afara oricărei galaxii, aparent explodînd în spațiul intergalactic în apropiere de două galaxii aflate la 3 miliarde de ani-lumină distanță de a noastră. „Este de vreo trei sau patru ori mai depărtată decît raza galaxiilor”, a explicat astrofizicianul Ashley Chrimes de la Universitatea Radboud din Olanda. „La acea distanță nu te aștepți să ai multe stele sau, chiar, niciuna.”

Cum încearcă astronomii să explice misterul fenomenului LFBOT

Pînă în acest moment, fenomenul LFBOT a rămas un mister, dar oamenii de știință au cîteva teorii. Cea mai promițătoare dintre ele susține că este vorba de o stea gigantă, cu o masă de 20 de ori mai mare decît cea a Soarelui, care a provocat o supernovă eșuată în timp ce o gaură neagră s-a format în miezul ei. Dacă steaua este destul de masivă, ea ar putea să se prăbușească într-o gaură neagră, în loc să explodeze înapoi într-o supernovă. Evenimentul produce jeturi puternice care sînt lansate în exterior și sînt detectate ca LFBOT. „Acesta este modelul pe care l-am preferat de-a lungul anilor”, a spus dr. Perley, „dar nu aș spune că sînt dispus să spun definitiv că aceasta este [teoria corectă].” „Cinteza” ar putea ridica probleme pentru acest model. „Este atît de depărtată de cele două galaxii din apropiere”, a spus dr. Chrimes. „O stea masivă nu ar trebui să poată ajunge acolo”, cu excepția cazului în care există un grup de stele nedetectate în apropiere. O altă posibilitate este ca LFBOT să fie evenimente de ruptură prin efectul de maree, ce au loc atunci cînd o gaură neagră consumă materia unei stele din apropiere, ceea ce produce o lumină puternică pe durata procesului. „Dar și asta are o mică problemă pentru că nu te aștepți să ai găuri negre masive în afara galaxiilor”, a spus dr. Chrimes.

Noile telescoape vor putea descoperi pînă la 100 de astfel de explozii spațiale pe an

Astronomii găsesc în jur una sau două LFBOT în fiecare an, dar noile telescoape, precum misiunea telescopului spațial ULTRASAT condusă de Israel și programată pentru lansare în 2026 ar putea crește cu mult numărul descoperirilor. „Ar putea găsi 10 sau chiar 100 pe an”, a spus dr. Anna Y.Q. Ho de la Universitatea Cornell. „Va domina cu adevărat rata descoperirii.”

Cu cît astronomii descoperă mai multe tranzitorii optice albastre rapide cu atît mai aproape vom fi de a le afla originea. Cercetătorii nu intenționează să schimbe sistemul de numire al acestor fenomene prea curînd. „Oamenii își amintesc mult mai bine proprietățile evenimentelor și clasificarea lor dacă ele au o denumire ușor de recunoscut”, a spus dr. Ho. „Nu sînt așa de multe încă, așa că nu am rămas fără animale”, a glumit Ho.