Fondatoarea ”Frigiderul Comunitar”: ”Majoritatea bătrînilor pe care îi întîlnim nu mai vor să trăiască

De mai bine de trei ani, o femeie din Chișinău, Cristina Spînu, pregătește prînzuri calde pentru bătrînii și nevoiașii din mai multe localități.

Aceasta în pofida crizelor care au venit peste noi în perioada pandemică, a găsit timp și putere pentru a întinde o mîină de ajutor pentru cei care sînt mai nefericiți decît noi.

Fondatoarea spune că dea lungul activității sale în cadrul fundației ”Frigiderul Comunitar”, aceasta a cunoscut mai multe istorii de viață care au emoționat-o.

”Desigur, sînt foarte multe. Sînt doi bătrînei, a căror fiu de vreo patru ani a dispărut, iar ei încă îl așteaptă. Cunosc și un băiețel care este invalid de la naștere. Ne-am dresat la mai multe instituții de stat, dar am întîmpinat mai multe obstacole. E trist că un copil de 11 ani, invalid, nu a avut niciodată cărucior. Mama mai are încă trei copii mici și îi este foarte greu. Acum, cu ajutorul unor oameni buni, în toamnă urmează să primim un cărucior. Sînt sate în care nu există grădinițe, pentru mine acest lucru a fost șocant. Dar ce fac acești copii vara? Merg la rîu, pasc animalele. Așa un copil a venit într-o zi la noi la bucătărie și ne-a spus că mama e pe cîmp, fratele mai mare, la fel, era plecat undeva cu lucru, iar el era singur acasă. Un copil de patru anișori, cu sandale rupte, nespălat, a venit și ne-a cerut ceva de mîncare. L-am așezat la masă, i-am dat terci, pîine cu unt și cu magiun, un ceai.

Adesea întîlnesc bătrînei care sînt țintiți la pat, iar și cînd le aduc prînzul, ei nici nu se scoală. ”Eu vreau să mor, nu vreau să trăiesc, nu îmi aduce prînzul, nu am nevoie de el!”.

Văd în ochii lor tristețe, ei sînt ca niște copii mici. În astfel de momente le spun să se ridice, să mănînce o supă caldă, un chec, în speranța că o să le treacă gîndurile rele.

Astfel de cazuri sînt foarte multe. Majoritatea bătrînilor pe care îi întîlnim, cu vîrsta de peste 60 de ani, nu mai vor să trăiască, ei sînt uitați, au neajunsuri, greutăți, iar cînd vine iarna, le este și mai greu, pentru că nu au cu ce să se încălzească. Fiecare istorie o trec prin mine”, a povesti Cristina Spînu în cadrul unui interviu din cadrul rubricii ”Adevărații eroi”.

Totodată, aceasta spune că nu judecă copii care au plecat peste hotare și au uitat de părinții lor care o duc cu greu acasă.

”Nu sînt eu persoana care să-i judece. Carma, din păcate, o să îi ajungă, totul se întoarce, într-o zi vor ajunge și ei ca părinții lor.

Primeam comentarii pe facebook de la persoane care ne întrebau, de exemplu, de ce nu ajungem și la tatăl lor. La mine apărea întrebarea: cine sînt ei? Am avut o istorie cu un bătrînel, care are cinci fiice: una în Israel, celelalte, la fel, peste hotare. Eu am întrebat: Cum, voi sînteți cinci fiice, toate peste hotare și nu veniți la tatăl vostru? Apoi am primit răspunsul: ”Păi, dacă dați la toți, de ce nu dați și tatălui nostru?”.

Îmi pare nespus de rău, tatăl lor era bolnav mental și fizic și chiar avea nevoie de ajutor, dar chiar și în acest caz nu am renunțat la domnul respectiv. Însă fiicele lui nu-l ajută nici pînă în prezent. Dar nu eu sînt cea care ar trebui să îi învăț ce să facă și cum să aibă grijă de părinți. Eu cred că ele vor înțelege singure la momentul potrivit unde au greșit”, a povesti fondatoare organizației ”Figiderul comunitar”.