De ce Anul Nou era cea mai iubită sărbătoare în URSS

Anul Nou a fost cea mai iubită și binevenită sărbătoare din URSS. Tradiția întîmpinării noului an era mult mai frecvente decât în prezent, și, practic, în toate colțurile URSS, Anul Nou era asociat cu mirosul de portocale și brad natural, sunetul de șampanie în paharele înalte și melodii optimiste la televizor, gust de salata olivier și bomboane de ciocolată.

Deoarece un atribut indispensabil al oricărei sărbători în timpurile sovietice era masa bogată, majoritatea cetățenilor Uniunii Sovietice au început să sărbătorească cu adevărat doar atunci cînd a fost definitiv anulat sistemul de cartele, iar în magazine a apărut un număr suficient de produse și seturi alimentare de Anul Nou!

Prima componentă a tradiției de Anul Nou a fost "Голубой огонек" de Anul Nou, difuzată pe primul canal național. Din 1964, aceasta a devenit emisiunea anuală de Anul Nou, și pe parcursul a douăzeci de ani, cîntecele și glumele din această emisiune TV au însoțit sărbătoarea de Anul Nou în perioada sovietică.

A doua tradiție în 1976 a devenit filmul "Ирония судьбы, или С легким паром". Comedia lui Eldar Reazanov nu numai că era asociată cu seara de Anul Nou, dar a servit și ca sursă a unor tradiții de decorare a casei de Anul Nou.

A treia tradiție a fost setul alimentar pentru masa de Anul Nou. Astfel de seturi erau oferite aproape exclusiv în orașe, ceea ce de asemenea a contribuit la fixarea imaginii de Anul Nou ca o sărbătoare pur urbană.

În mod tradițional, în "set" intra una sau două borcane de șprote, o cutie de bomboane de ciocolată, o sticlă de "Șampanie Sovietică", un baton de salam fiert-afumat sau crud-afumat, o cutie de ceai "cu elefant", "Felii de Lămîie" și, uneori, – un borcan de icră neagră.

Dar, probabil, cea mai veche tradiție de Anul Nou – nu nouă, dar renăscută – a devenit obiceiul de a instala în casă de Anul Nou un brad natural. Deoarece brazii de vînzare erau crescuți special, ei erau, de asemenea, un deficit relativ și, de aceea, erau cumpărați la prima ocazie, dar nu cînd îți convenea.

După sărbătoare, multe companii ieșeau afară, mergînd la plimbare sau pur și simplu în curte – să se odihnească după masa de sărbătoare între mîncarea fierbinte și desert.

Oamenii din generația mai în vîrstă își amintesc și acum cu nostalgie de Anul Nou. Cei care, în timpul stagnării tîrzii, erau elevi, își amintesc bine sentimentul de veselie care umplea zilele de dinaintea Anului Nou. Căci aceasta nu era doar o sărbătoare, era și o posibilitate de a încerca bunătăți rare, de a primi în dar un obiect nou și, în cele din urmă, pur și simplu de a comunica cu prietenii, fără nici un motiv politic.