Rolul culturii moldoveneşti la crearea culturii României

De la apariţie (mijlocul veacului XIV) şi pînă în 1862 Moldova s-a dezvoltat în condiţii geopolitice și culturale specifice, ceea ce a predeterminat statornicirea statului și afirmarea în istorie a sentimentului naţional al moldovenilor – a moldovenismului.

Rezultat al simbiozei valorilor spirituale bizantino-slavone cu creaţia populară, cu rădăcini tracice (balade, legende, cîntece de vitejie, iconografie, pictură murală, arhitectură de cult ş.a.), vechea cultură moldovenească a exprimat felul de a fi al trăitorilor dintre Carpaţi şi Nistru - tot ceea ce a prefigurat şi a statornicit conştiinţa de sine naţională a comunităţii, care s-a numit pe sine şi a fost numită de alte popoare – moldoveni.

Jumătate de mileniu de viaţă comună pe aceeaşi vatră străbună - Moldova, cinci veacuri de luptă comună pentru apărarea hotarelor ei, 500 de ani (1359-1862) de muncă fără istov pentru propăşirea ei au statornicit definitiv conştiinţa naţional-statală moldovenească, care a contribuit la imprimarea unor trăsături specifice patrimoniului cultural moldovenesc, evidenţiindu-l nu numai cantitativ, ci şi axiologic - prin mesajul, concepţiile, conţinutul şi nivelul său artistic.

În această ordine de idei vom aminti că anume în Moldova, nicăieri în altă parte a Europei de Sud-Est, au fost scrise - de acum în veacul XV-XVI - primele lucrări istorice propriu-zise - letopiseţele moldo-slavone, care au pus temelia istoriografiei moldoveneşti, prefigurînd, în mod firesc, calea aparte a istoriei scrise a Moldovei.

Cele 12 istorii ale Moldovei (inclusiv Pisania de la Războieni, 1496), de la Letopiseţul anonim al Moldovei (zis odinioară „de la Bistriţa”), 1359-1507, pînă la Cronica moldo-slavonă a lui Azarie (1551-1574), dintre care trei destinate circuitului istoriografic european: Cronica moldo-rusă (1359- 1504), Cronica moldo-germană (1457-1499), Cronica moldo-polonă(1352-1564) unice ca fenomen şi valoare, constituie baza tradiţiei culturale moldoveneşti. „De la Teoctist (mitropolit al Moldovei pe la mijlocul veacului XV) porneşte un şir neîntrerupt de cărturari de slavoneşte pe un timp cînd în Valahia necontenitele lupte pentru domnie opreau orice silinţi spre lumină, spre artă” (N.Iorga, 1925). Cercetătorii moldoveni în repetate rînduri au menţionat: „Este caracteristic de exemplu, faptul că în Muntenia din aceeaşi perioadă nu exista nici un fel de cronografie în adevăratul înţeles al cuvîntului”.

Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.