Are nevoie Europa de Uniunea Europeană?

Foto : ziarulnational.md

Această întrebare a figurat, probabil, întotdeauna pe agenda țărilor occidentale. Problema este una foarte actuală astăzi, deoarece uniunea care prevede asocierea mai multor state nu face altceva în realitate decît să le separe.

Divergențele iscate în urma adoptării sancțiunilor împotriva Rusiei au arătat clar cît de fragilă este unitatea europeană. Uneori se creează impresia că această unitate nici nu există. Tot mai mulți politicieni și observatori occidentali spun că Uniunea Europeană se află în pragul dezmembrării.

La început intențiile au fost bune și rezonabile: unirea în 1951 a resurselor europene în industria minieră și producția de oțel. Să ne amintim că lupta pentru aceste resurse a generat, în trecut, numeroase războaie sîngeroase. Pentru a accelera dezvoltarea economiei și a preveni conflictele armate s-a produs, ulterior, integrarea europeană.

Peste ani, însă, Europa unită a început să-și schimbe caracterul. Treptat a început birocratizarea imensului aparat administrativ. Deaspre acest lucru intenționa să spună în cartea sa politicianul danez Ritt Bjerregaard, fost comisar UE. Însă cartea, deși terminată, nu au văzut lumina tiparului (a fost publicată doar într-un ziar), deoarece Ritt Bjerregaard a fost supusă unor masive presiuni politice.

Birocrația, carierismul și alți factori negativi au transformat, treptat, UE dintr-o comunitate a statelor egale în drepturi într-o structură ierarhică. Despre acest lucru a vorbit foarte bine într-un interviu televizat istoricul francez Emmanuel Todd. Potrivit lui, țările europene se situau, inițial, în jurul Germaniei și Franței, ocupînd și o poziție centrală, și una egala în drepturi cu celelate.

Acum însă, conform structurii ierarhice, ele se află în partea de sus a „piramidei puterii”, iar la polul opus - țări precum Grecia, Romînia, Bulgaria ...

O astfel de situație, desigur, stîrnește neîncredere și chiar ostilitate față de statele membre ale UE. Nu este niciun secret faptul că cetățenii din țările aflate la poalele „piramidei” manifestă o antipatie față de Germania, dar nu și de Rusia pe care liderii UE o acuză de toate relele.

Toate acestea transformă Uniunea Europeană dintr-o organizație menită să asigure pacea și dezvoltarea durabilă într-un focar de tensiune. Deosebit de periculos este, din acest punct de vedere, decalajul dintre conducătorii statelor membre UE și propria populație, populație care consideră că vîrful puterii nu ține cont de interesele maselor sau de interesele cercurilor de afaceri, motiv pentru care o anumită țară își pierde independența.

Această nemulțumire a fost manifestată, de exemplu, la Dresda, unde protestatarii au întîmpinat-o pe Angela Merkel cu pancarte pe care scria: „Factor declanșator al războiului!” și „Nu vrem război cu Rusia!”

Și acum să revenim la întrebarea din titlu: are nevoie Europa de Uniunea Europeană? Răspuns: Nu în actuala formulă.