Creativitatea din arsenalul marelui maestru al combinațiilor sau „Atenţie, uşile se închid!”

Foto: noi.md

Xenia Florea

„Luaţi fotograful de aici, el îmi alungă gîndurile!”, - cerea legendarul Ostap Bender în cadrul unei partide de şah simultan cu mai mulţi jucători din oraşul Vasiuki. „Deseori, miniştrii sînt preocupaţi nu atît de procesul de examinare a actelor normative, ci de faptul cum vor arăta ei în faţa camerelor de luat vederi”, explica în parlament, săptămîna trecută, preşedintele fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, necesitatea anulării transmisiunilor în direct a şedinţelor guvernului, practic, redînd cuvînt cu cuvînt gîndul „marelui combinator”.

Despre faptul cum s-au închis uşile ...

Cel mai deschis şi mai accesibil pentru presă, guvernul RM a fost în primul deceniu de independenţă. Atunci, jurnaliştii (chiar şi pînă la guvernul lui Dumitru Braghiş) puteau să asiste la şedinţele cabinetului de miniştri nemijlocit în sala de şedinţă. Acest lucru era comod: momentele neclare puteau fi concretizate cu funcţionarii, sau în general, într-o oră-două, puteau fi realizate şi interviuri. Şedinţele în sine erau mai consistente: miniştrii îşi apărau foarte aprig punctul de vedere, care deseori nu coincidea cu părerea premierului sau a ministerului de profil.

Apoi, ziarişti au devenit prea mulţi, iar umblarea permanentă prin sală îi plictisea pe miniştri. De aceea, la începutul anilor 2000, jurnaliştii au fost mutaţi într-o cameră lîngă sala de şedinţă, unde ei aşteptau cuminte încheierea şedinţei.

Următorul atac asupra presei a fost săvîrşit la finele anului 2001: atunci, pentu a fortifica disciplina în echipa sa, premierul Vasile Tarlev le-a interzis miniştrilor să-şi expună opiniile critice faţă de hotărîrile Guvernului. „Dacă aveţi propriile opinii, spuneţi-le soţiei, la bucătărie, iar activitatea guvernului nu îndrăzniţi să o criticaţi”, - le-a recomandat miniştrilor şeful lor.

Ulterior însă premierul susţinea că nu a emis niciun veto pentru comunicarea cu jurnaliştii – „miniştrii pot vorbi cu voi şi 24 de ore pe zi. Dar noi adoptăm decizii comune, de ce să vă criticaţi colegii?”. Însă în pofida argumentelor convingătoare ale premierului, unii miniştri, pentru a evita furia şefilor, se eschivau luni în şir de la discuţiile cu ziariştii. Angajaţii Serviciului Pază de Stat, precum şi cei de la garderobă au început să preia telefoanele mobile de la toţi. Inclusiv de la jurnalişti, care parcă nu acţionau asupra capacităţii de concentrare a membrilor guvernului. Premierul Vasile Tarlev a negat că ar fi avut vreo atribuţie cu interzicerea telefoanelor. El spunea că ideea vine de la Cancelaria de Stat şi Serviciul pază, iar miniştrii trebuie să se supună acestei dispoziţii.

În anul 2009, la guvern a început să bată vîntul schimbărilor. Iniţial, şedinţele guvernului erau transmise în regim real, în camera pentru jurnalişti. Apoi a apărut portalul privesc.eu şi transmisiunile online puteau fi urmărite nu doar de presă, dar de orice doritor.

O altă găselniţă a autorităţilor a fost desecretizarea documentelor de pe timpul guvernării comuniştilor. În special, corespondenţa fostei conduceri a ţării. Astfel, a fost desecretizată propunerea ministerului economiei din 2008, semnată de Igor Dodon, de a reduce pînă în anul 2010, 10 mii de angajaţi din sfera bugetară, în special, profesori. Însă directorul SIS, Artur Reşetnicov, l-a avertizat pe preşedintele Vladimir Voronin că această măsură nu este oportună în ajunul alegerilor parlamentare.

În altă scrisoare desecretizată, deja preşedintele Vladimir Voronin îi recomandă premierului Vasile Tarlev să „nu bată apa în piuă” şi mai scrie că „americanii au grijă de ei, iar de noi doar se folosesc. Şi ne și critică!”. Un şir de documente desecretizate se refereau la stabilirea controlului de stat asupra unor întreprinderi. De exemplu, preşedintele cerea să fie restituită statului Cariera de Granit și Pietriş din Soroca.

Însă foarte repede, entuziasmul noului guvern s-a cam stins: fie documentele secrete s-au terminat, fie secretele nu mai erau deja atît de scandaloase şi interesante, cum sperau să fie autorităţile liberal-democrate. Iar cu jumătate de an în urmă, premierul de atunci, Vladimir Filat, în spiritul lui Gogol a spus: noi am generat această transparenţă, noi o şi vom ucide. În sens că vom anula transmisiunile online.

Drept că după ce a discutat cu experţii şi blogherii, premierul s-a mai răzgîndit şi a promis că interdicţia la transmisiunile online nu va fi introdusă. Și asta în pofida faptului că autorii actualelor amendamente la Legea cu privire la guvern, ce prevăd introducerea interzicerii transmisiunilor online a şedinţelor guvernului, deputații Streleț și Candu se jurau în cadrul unei emisiuni televizate că acest proiect nici nu va fi pus în discuție la parlament, că este doar o idee.

Acum cînd parlamentul a adoptat amendamantele în prima lectură, Vladimir Filat spune că guvernul a procedat corect, deoarece în anul 2009 era „o foame informaţională”, de aceea transmisiunile on line au fost introduse, iar acum, potrivit premierului, populaţia nu mai are o asemenea sete de informaţie. Deci, se poate informa despre activitatea guvernului din alte surse: comunicate oficiale de pe site-ul guvernamental, sau din comentariile selective ale miniştrilor, făcute după şedinţe.

Mă jenaţi …

Cea mai originală explicaţie pentru necesitatea acută de renunţare la transmisiunile online a fost cea oferită de ministrul justiţiei, Oleg Efrim, cînd această idee era discutată la guvern: „Noi trebuie să ne concentrăm asupra importanţei proiectelor, dar nu la forma lor exterioară”, a declarat ministrul Justiţiei. De parcă imediat ce guvernul va închide uşile, miniştri, în sfîrşit vor răsufla uşuraţi, vor incepe să zburde pe mese, să se scobească în nas şi să alerge prin sală ca apucaţii.

Însă partea explicativă a fost prelucrată serios în ajunul examinării proiectului de lege în parlament: „În nicio ţară europeană nu există asemenea practici”. „Noi ne-am interesat la Bucureşti: Doamne fereşte, niciun fel de transmisiuni. La Moscova – nicio transmisiune. Ne-am întîlnit cu premierul olandez. Premierul Olandei ne-a spus foarte clar că la ei aşa ceva nu-i şi nici nu poate fi, deoarece organul executiv trebuie să discute foarte concret, iar dacă miniştrii se vor ocupa cu populismul, ce fel de şedinţă va fi atunci?” – spunea preşedintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, vinerea trecută.

Un alt argument al autorilor amendamentelor. „Noi vrem ca şedinţele de guvern să nu mai fie show-uri, dar să fie lucrative, să fie adoptate decizii importante. Unii miniştri de la Partidul Liberal spuneau că nu se puteau pronunţa, deoarece erau urmăriţi de camere video şi din cauza aceasta ei, deseori, votau proiecte de lege, pentru care nu vroiau să voteze, dar pentru care se pronunţa majoritatea”.

Drept răspuns, fostul vicepremier, ministrul economiei, Alexandru Muravschi, a scris în reţelele de socializare că autorităţile ar putea să facă trimitere la experienţa europeană în această problemă doar atunci „cînd în Moldova va fi creat un sistem puternic de contrapunere a puterii executive, va fi introdusă pedeapsa ireversibilă pentru funcţionarii de rang înalt pentru acte de corupţie şi va fi întărită încrederea populaţiei în instituţiile statului”. Iată atunci „ar putea fi închise şi uşile. Dar dacă ministrul nu-şi poate expune punctul de vedere în faţa camerei de luat vederi sau în prezenţa presei, atunci ce face el în guvern?”

Analistul politic Igor Boţan, de asemenea, consideră că guvernul a început să implementeze standardele europene nu din capătul care trebuie: „Toate aceste trimiteri la experienţa statelor europene sînt justificate doar în cazul în care la noi responsabilitatea ar fi la acelaşi nivel ca şi în ţările europene. Mai întîi trebuie să ne lămurim cu această întrebare, să aducem lupta cu corupţia la nivel european, iar după aceea, în ultimul rînd, să anulăm transmisiunile online a şedinţelor. Şi, în general, este foarte inechitabil din partea statului – să oferi iniţial cetăţenilor posibilitatea să asiste virtual la şedinţele guvernului, apoi să-i lipseşti de această opţiune, făcînd trimitere la faptul că în Europa aşa ceva nu e primit, iar miniştrii se jenează să-şi expună părerea în faţa întregii ţări”.

Comuniştii bănuiesc că problema nu este în experienţa europeană şi că guvernul a iniţiat nu în zadar aceste jocuri cu transparenţa activităţii guvernului în perioada preelectorală – potrivit lor, caracterul închis al şedinţelor le permite partidelor de guvernămînt să „treacă în secret” unele decizii, care nu sînt pentru toţi. „Intenţionaţi să vă ocupaţi cu chestii oculte şi nu doriţi ca societatea să ştie acest lucru. Sau nu doriţi ca toţi să afle despre divergenţele în coaliţie privind privatizarea în masă, pe care o pregătiţi”, - a declarat deputatul Anatolii Zagorodnîi.

Majoritatea a confirmat bănuielile comuniştilor. Fostul preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor RM (persoana care în virtutea funcţiei este obligată să lupte pentru libertatea cuvîntului şi transparenţă), deputatul Valeriu Saharneanu, manifestînd o miopie politică a spus: „Noi nu putem permite ca tot ce se discută în Guvern să devină cunoscut întregului popor” (!).

Monopolul asupra publicităţii

În legătură cu faptul că foarte curînd guvernul va începe să lucreze în regim închis, Consiliul Naţional pentru Participare – organul consultativ, creat pe lîngă premier cu trei ani în urmă pentru asigurarea comunicării cu societatea civilă, - a decis să-şi atribuie funcţiile unei tribune libere. Şi săptămînal, cu cîteva ore înainte de şedinţa guvernului, au decis să organizeze conferinţe de presă, relatînd societăţii civile ce decizii vor fi adoptate de cabinetul de miniştri, ce ascund ele şi ce impact vor avea.

De fapt, CNP se ocupă de două luni şi jumătate cu „traducerea” deciziilor adoptate de guvern într-un limbaj mai accesibil. Potrivit secretarului de presă al Consilului Naţional de Participare, Antoniţa Fonari, „deseori denumirea proiectelor, incluse pe ordinea de zi nu spun nimic. De aceea noi încercăm „să traducem” aceste documente, pentru ca oamenii să înţeleagă unde şi pentru ce se cheltuie milioane de lei”. „Dar acum, după ce guvernul va închide definitiv uşile în faţa presei, conferinţele săptămînale ale CNP vor deveni şi mai actuale”.

Potrivit preşedintelui CNP, Segiu Ostaf, „frica de a spăla rufele murdare în public şi de a expune propriul punct de vedere în cadrul şedinţelor guvernlui, pe fundalul actualei transparenţe a şedinţelor, a condus la faptul că guvernul a pierdut mult din calitatea deciziilor adoptate”.

Domnului Ostaf i s-a creat impresia că unii miniştri nici nu citesc proiectele de lege. De aceea, pe de o parte, decizia privind interzicerea transmisiunilor online a şedinţelor este justificată, într-o oarecare măsură. Însă, pe de altă parte, potrivit lui Sergiu Ostaf, deja acum se observă problemele de transparenţă în activitatea guvernului: reprezentanţilor societăţii civile nu li se permite să-şi expună punctul de vedere asupra proiectelor adoptate, „iar la ultima şedinţă a guvernului, pachetul de proiecte de lege şi amendamente privind lupta cu corupţia a fost examinat şi aprobat în 20 de minute – acest fapt întrece orice măsură!”

Prin urmare, după interzicerea transmisiunilor online a şedinţelor guvernului, Consiliul Naţional pentru Participare va sta de veghe. Şi va comunica populaţiei despre toate mişcările şi proiectele suspecte examinate de guvern: pentru ca toate secretele să iasă la iveală.