90 de ani de la apariţia blestemului lui Tutankhamon. Cum a luat naştere un mit modern

Foto : afisha.ru

Poate cel mai cunoscut mit egiptean este cel al blestemului Faraonului Tutankhamon. Se presupune că locul său de veci ar fi fost înconjurat de un blestem, iar cel care ar fi profanat mormîntul ar fi dezlănţuit moartea. Ziua de 5 aprilie 2013 marchează împlinirea a 90 de ani de la moartea lui Lord Carnarvon, cel care a pătruns primul în mormîntul faraonului, şi începutul blestemului misterios al regelui egiptean Tutankhamon.

Lord Carnavon, un împătimit al tradiţiei egiptene, a fost un aristocrat englez cunoscut drept sponsorul lucrărilor de excavaţie desfăşurate la mormîntul lui Tutankhamon din Valea Regilor, în anul 1922. Se spune că moartea lui are legătură cu un blestem al lui Tutankhamon. Dar povestea reală din spatele morţii Lordului Carnarvon este departe de a fi sinistră, susţine aşa cum egiptologul Joyce Tyldesley de la Universitatea din Manchester. Ea susţine că o înţelegere cu mass-media şi părerile unor non-experţi au ajutat la amplificarea zvonului privind blestemul regelui Tutankhamon. Recunoaşte însă că acest blestem este mult mai celebru decît regele şi cei care i-au dezgropat rămăşile.

În noiembrie 1922, echipa egiptologului Howard Carter şi Lord Carnarvon au pătruns pentru prima dată în mormîntul lui Tutankhamon. Descoperirea lor a atras atenţia presei de la nivel mondial, dar un acord exclusiv încheiat cu cotidianul „The Times“ a lăsat zeci de jurnalişti în afara mormîntului, fără ca aceştia să poată scrie despre descoperire sau să intervieveze pe cineva. Prin urmare, ziarele au apelat la tot felul de „experţi“ pentru a obţine comentarii cu privire la remarcabila descoperire, printre care şi autori ai unor poveşti de ficţiune, precum Arthur Conan Doyle. De departe, cea mai proeminentă figură a fost romanciera Marie Corelli, ale cărei comentarii cu privire la starea de sănătate a Lordului Carnarvon au dus la întărirea zvonurilor unui blestem. Într-o relatare a publicaţiei „The Express“ din 24 martie 1923, despre starea de sănătate a Lordului Carnarvon, Marie Corelli scria: „Nu pot decît să mă gîndesc că unele riscuri provin din faptul că s-a intrat în mormîntul celui din urmă rege al Egiptului, un mormînt care este păzit special. De aceea, mă întreb, «o muşcătură de ţînţar l-a infectat atît de serios pe Lordul Carnarvon?»“. După ce Carnarvon a murit, la doar cîteva zile după aceste afirmaţii, Marie Corelli a fost transformată într-o clarvăzătoare, luînd naştere o legendă.

Unul dintre sarcofagele de aur ale regelui Tutankhamon, afişat la Muzeul Egiptean din Cairo FOTO AFP „În cele din urmă, presa din întreaga lume avea o poveste pe care o putea publica fără embargoul impus de „The Times“. Cum se întîmplă după toate decesele celebrităţilor, curînd au luat naştere diverse scenarii sinistre. La momentul morţii lui Carnarvon, toate luminile din Cairo s-au stins în mod misterios, iar cîinele lui de acasă, din Anglia, a scos un urlet şi a murit“, spune egiptologul Joyce Tyldesley. Cu toate acestea, aşa cum Tyldesley remarcă în cartea ei, „Blestemul lui Tutankhamon: evoluţia istoriei unui rege egiptean“, o pană de curent în Cairo era ceva obişnuit, iar cîinele a murit cu patru ore înaintea stăpînului său.

Aceeaşi Marie Corelli a fost cea care a pus paie pe foc, spunînd că „moartea vine pe aripi (muşcătura unui ţînţar n.r.) asupra celui ce intră în mormîntul unui faraon“. Mai mult, în urma spuselor ei, s-a încetăţenit ideea conform căreia aceeaşi frază era sculptată la intrarea în mormîntul lui Tutankhamon sau undeva în interiorul acestuia.