Ion Ceban: În capitală sînt bani, contează cum îi gestionăm

 Ion Ceban: În capitală sînt bani, contează cum îi gestionăm

Acum e perioadă ”fierbinte” - ultima săptămînă înainte de turul doi al alegerilor locale, în care candidaţii fac cele mai importante declaraţii, iar cetățenii decid cui vor da votul. Chiar dacă are un program plin, candidatul la funcţia de primar al capitalei Ion Ceban a găsit timp să răspundă la întrebările site-ului Noi.md.


Prima întrebare este: la ce bun vă trebuie, domnule Ion? Pentru ce să schimbaţi funcţia respectabilă de vicespicher al parlamentului pe  nervozitatea campaniei electorale, iar în caz că reuşiţi - pe funcția dificilă, plină de nervozitate de edil al capitalei?


În primul rînd, eu iubesc Chișinăul. Aici m-am născut, am locuit în centrul istoric al oraşului, pe strada Zaichin, aici îmi e familia, părinţii, prietenii. Şi desigur, îmi pasă de tot ce se întîmplă aici și îmi displace faptul că ani în şir oraşul a fost distrus intenţionat. 


În al doilea rînd, cunosc problemele oraşului nu din auzite. Am certitudinea că posed suficiente cunoștințe și experiența necesară ca să schimb situaţia în bine: mai mult, am o echipă pregătită să implementeze programul pe care l-am propus municipalității. Ştiu că va fi greu, dar ne va reuși. Promit.


Iar în al treilea rînd, suntem suficient de pregătiți pentru o abordare profesionistă în gestionarea treburilor municipiului.  Nu vreau şi nu admit ideea ca în fruntea oraşului să fie o persoană care nu are habar ce înseamnă administrație publică locală. Am avut deja asemenea experiențe și orașul a ajuns azi să fie azi în criză economică, socială şi demografică profundă.  Dacă mai continuăm aşa, atunci, gluma pe care am auzit-o în primul tur: ”azi nu avem alegători, dar peste patru ani nu vom avea nici candidați” nu va mai fi o glumă, ci - realitate. Am spus cu alte ocazii că acum zece ani cînd eram viceministru al educației în Chișinău erau 122 mii de studenți, azi avem de două ori şi jumătate mai puţini. Pentru ţara noastră este o catastrofă. O aprofundăm, ori o oprim?


Andrei Năstase, concurentul Dvs. din turul doi, a şi declarat că, dacă pierde, pleacă la familie în Germania. Dar Dvs. ce veţi face, dacă veți pierde?


Dacă aş fi vrut să plec, plecam demult. Am avut oferte foarte bune: şi în SUA, şi în Federaţia Rusă, şi în Europa. Am studii complexe - la Moscova am absolvit Academia de administrare publică pe lîngă preşedintele Federaţiei Ruse şi acum fac doctoratul la facultatea Administrație publică a Academiei economice din Rusia, la Berlin - Școala de administrare. Am făcut stagieri la Școala Națională de Administrare pe lîngă prim-ministrul Republicii Franceze, Colegiul Regal, Institutul pentru Guvernare din Londra, Marea Britanie.


Nu vreau să plec nicăieri. Îmi doresc ca tînăra generație, copiii noștri să aleagă Chișinăul și nu alt oraș. Chişinăul să fie confortabil pentru toți, de la mic la mare. Ştiu că e posibil, există toate condiţiile pentru aceasta. Da, situaţia este complicată, dar cu eforturi comune vom face ca acest oraş să fie frumos, verde, curat şi sigur.


Observatorii recunosc că aţi desfășurat această campanie electorală foarte corect – nu v-ați permis atacuri agresive sau ofensatoare la adresa oponentului. El însă, din contra, adesea juca la limită. Nu ați avut dorința să-i preluați retorica?


Zilele trecute, în cadrul dezbaterilor televizate, chiar l-am întrebat: de ce o face, deoarece mai avem şi acordul de colaborare? Părerea mea este că din moment ce suntem în coaliție, ar fi cazul să ne comportăm corect. Da, multe nu ne plac unul la altul, dar avem scopuri comune, iar oamenii au niște așteptări de la noi. Ei își doresc îmbunătățirea situației, cu cît mai repede cu atît mai bine. 


Nu vreau să critic pe nimeni, însă comportamentul oponentului meu, cred eu, vine din lipsa unui program concret, a viziunilor realiste privind problemele care urmează a fi rezolvate în diverse domenii. Şi poate, din dorinţa de a încinge spiritele, de a impune un caracter politic şi geopolitic acestor alegeri, de a juca pe emoții. Cu regret, colegul meu de coaliție s-a poziționat intenționat pe un astfel de mesaj pentru a împărți societatea în ”dreapta” şi ”stînga”. Ce are acest lucru cu oraşul? Ce are una cu alta - putoarea o simţim cu toţii la fel, cu toţii mergem în transportul public şi pe aceleaşi drumuri, stăm în aceleaşi ambuteiaje, ducem copiii la aceleaşi grădiniţe şi stăm în rînd la policlinici, la fiecare dintre noi ”urgenţa” ajunge cu întîrziere... Nu avem de ales, trebuie să rezolvăm problemele. De aceea am propus un format de coaliţie în viitorul CMC, căci există probleme care trebuie rezolvate azi şi acum, imediat. Spre exemplu, pregătirea pentru iarnă, regulamentul privind plăţile compensatorii.


Am fost foarte mirat să aud poziţia lui Andrei Năstase precum că compensaţiile pentru căldură nu sînt necesare. Cred că este o declaraţie foarte iresponsabilă, deoarece azi avem foarte mulţi oameni pentru care anularea compensaţiilor va fi o lovitură dură. Cine beneficiază de compensaţii? Pensionarii, familiile cu mulţi copii, mamele singure, oamenii cu necesități speciale, tinerii specialişti. Şi noi să-i lipsim de compensaţii? Cred că e inadmisibil acest lucru.   


Dar îmi amintesc că în  guvernul Greceanîi  toată populaţia beneficia de o compensaţie de 40% a facturilor pentru încălzire...


Atunci era altă abordare a problemei formării tarifelor. Atunci oraşul putea participa semnificativ la asta, dar ulterior problema a fost trecută în competenţa ANRE. Acum oraşul nu poate influenţa tarifele. Aici este un alt truc al oponentului meu. Spre exemplu, în tezele sale, el declară că devenind primar va influenţa tarifele. Dar e imposibil! ANRE influenţează tarifele, nu autorităţile locale. De ce să duci oamenii în eroare? Ori din necunoaştere, ori din dorinţa de a face declaraţii populiste.


Altceva e că edilul poate influenţa prin alte mijloace. Dacă avem venituri, le putem repartiza celor nevoiaşi drept compensaţii. Probabil omul nu ştie ce complicat e să ai o pensie de 1000-1500 lei, iar iarna pentru serviciile comunale trebuie să achiţi 2.500. Şi să mai şi trăieşti din ceva – produse alimentare, medicamente, haine... Nu doar pensionarii, deşi ei se află în situaţia cea mai grea, dar şi familiile tinere. Noi am majorat mult numărul beneficiarilor de compensaţii, am ridicat pragul la 3000 lei venit pentru familie, acum de aceste înlesniri beneficiază şi familiile cu copii mici. Trebuie să ajutăm aceşti oameni, în caz contrar ei trăiesc în sărăcie, apoi decid să-şi facă valiza şi să plece pentru totdeauna. Aşa că problema compensaţiilor nu este despre bani, ci despre viitorul capitalei. Aici categoric nu-s de acord cu oponentul meu și, mai mult – îl condamn. Nu poţi face declaraţii de acest fel, nu poţi face ceva dacă stai doar în birou. Trebuie să mergi la oameni, să vorbeşti cu ei, să le cunoşti nevoile.   


Am spus deja că eu, ca preşedinte al fracţiunii din CMC, am primit anul trecut cca 12.000 petiţii cu caracter diferit – de la asistență socială pînă la infrastructură (drumuri, trotuare, CCL, acoperişuri sparte, terenuri de joacă). Tot ce construim şi pentru ce luptăm la Chişinău reiese doar din clasificarea problemelor cu care se confruntă oamenii, iar politica socială este pentru noi o prioritate, orice s-ar spune. Şi va fi o prioritate tot timpul în care vom avea oameni care nu au hrană suficientă, nu au posibilitatea să acopere nişte necesităţi minime. Noi trebuie să-i ajutăm, să dezvoltăm, să avem grijă – iată priorităţile noastre. 


De obicei, oamenii în etate vin disciplinat la vot, dar de această dată prezenţa la urne a fost slabă. Am auzit pensionarii: ”Să ne facă şi nouă ca la Orhei, atunci îl vom vota”. Veţi face ”ca la Orhei”? 


Cu tot respectul pentru concetăţenii care locuiesc acolo, nu putem compara acest orăşel cu Chişinăul.  Acolo este destul să amenajezi două străzi la care nu se atrăgea atenție mai devreme...  În pofida  numeroaselor probleme, Chișinăul devine un orașul ”milionului”. Da, multă lume pleacă de aici, însă mulți vin în Chișinău din alte localități, deoarece satul moldovenesc, din păcate, moare. Înainte de a pleca peste hotare, oamenii se concentrează la Chişinău, care devine un punct de transbordare. 


De aceea nu putem compara aceste două oraşe, necesităţile şi cheltuielile lor. Dar vreau să vă spun că azi numai la Chişinău există o politică socială clară, este vorba anume despre proiectele noastre, iniţiativele noastre. Nicăieri pensionarii nu au o asemenea susţinere. Cu toată birocraţia, cu toată maşinăria greoaie a funcţionarilor. Dar noi vom elimina această birocraţie, oamenii nu trebuie să alerge şi să adune tot felul de acte pentru a primi o compensaţie sau un serviciu social. Există baze de date integrate şi – poftim, lasă  Direcția Asistență Socială să lucreze cu SLC, cu ”Registru”, cu alte baze privind veniturile etc. Doar în baza aceasta anual poate fi înnoită lista fără a chinui oamenii. O voi face împreună cu CMC şi sper că majoritatea consilierilor din ACUM ne vor susţine. Înțeleg că e în toi campania electorală şi că toţi tind să facă declaraţii, dar noi trebuie să înțelegem că nu avem timp de pierdut. Noi trebuie să abordăm problemele ferm şi să le rezolvăm imediat.


Revenind la tema politicii sociale. Alocăm pentru ea sute de milioane. Mai mult ca în oricare alt oraş al ţării. Dar în oraşele mici chiar şi sumele mici arată mai spectaculos.  


Clar că oamenii, sărăciţi la maxim, acceptă orice cadouri, să zicem aşa, şi eu nu-i condamn. Chiar dacă banii pentru aceste cadouri au fost furați de la stat, adică de la ei înșiși. De fapt, acele magazine sociale sau alte ajutoare băneşti sau în pachete, trebuie să le facă statul. Şi noi la Chişinău am propus o soluţie bună, de la creşterea numărului de cantine sociale - la creşterea numărului beneficiarilor de servicii sociale. Harta socială a Chişinăului înseamnă că toţi agenţii economici vor ajuta nevoiaşii. Pot fi reduceri pe diferite direcţii, de la farmaceutică la numeroasele pieţe din Chişinău. Am şi vorbit cu directorii pieţelor despre cum să identificăm persoanele cele mai nevoiaşe şi să le susţinem permanent. Avem foarte multe proiecte concrete, unele deja le implementăm, unele vor fi realizate pe viitor. Multe din cele ce facem noi azi nu s-au făcut ani în şir. Mereu se spunea că nu-s bani. Şi azi bani nu se ajung, dar se fură mai puţin și e posibil să nu se fure deloc. Desigur, nu vom putea scăpa definitiv de corupţie, nici nu promit aşa ceva, dar putem reduce la minim nivelul ei. Ştim cum să o facem. Doar grație serviciilor electronice am putea economisi foarte mult. Achiziţiile publice electronice, ghişeul unic electronic pentru procesarea diferitor acte.


Vă veţi confrunta cu o împotrivire din partea celor care se hrăneau din asta... 


Să ştiți să-s o persoană foarte hotărîtă şi nu mă interesează confruntarea. Vor exista reguli clare. Trebuie să le respectaţi, dacă nu - există legislaţia.  Nu vreţi să corespundeţi - eliberaţi locul, vor veni alţi oameni care o vor face. 


De aceea eu vreau să trecem foarte rapid la platformele electronice, digitale de prestare a serviciilor. E de dorit ca aceste lucruri să le facă computerul. Dacă programul conține criterii clare, computerul nu poate fi nici corupt, nici amăgit. Iar oamenii vor fi acolo, unde e nevoie de ei – lucrătorii sociali, pedagogii etc. 


Aveţi proiecte atrăgătoare, dar de unde veți lua bani pentru a le implementa? A. Năstase are o reţetă miraculoasă: să-i ceară din străinătate. Aveţi şi Dvs. o reţetă? 


Vorbele despre lipsa banilor în oraş provin din necunoaşterea situaţiei. La noi azi numai pentru reabilitarea staţiei de epurare au fost alocaţi 24 mln. euro.


Şi unde-s? Pur şi simplu stau?


Pur şi simplu se fură. Sunt irosiți, dar lucrările nu se fac. Asta ce înseamnă? Înseamnă că trebuie schimbat conducătorul, echipa de proiect, dar nu înseamnă că nu-s bani. 24 de milioane de euro înseamnă 500 milioane de lei, jumătate de miliard. Bani enormi pentru Chişinău! Pentru proiectele ce ţin de aprovizionarea cu apă - 62 milioane de euro. Bani, de asemenea, foarte mari. Însă nimic nu se rezolvă, la moment. Pentru drumuri s-au cheltuit milioane de euro şi ce drumuri avem azi? Da, bani mereu nu ajung, dar noi nu avem o criză totală. Bani sunt, ei trebuie doar gestionaţi corect.   


Pe lîngă cele 4 miliarde din buget, mai există multe alte resurse. Se spune că trebuie să cerem bani de peste hotare... Las să se spună. Azi avem relaţii bune cu Bucureştiul, care ne dă bani pentru unele proiecte, spre exemplu – pentru reconstrucţia străzii Alba Iulia. Ne ajută Iaşul, alte oraşe cu care colaborăm fructuos. Credeţi-mă, personal am votat de multe ori pentru aceste proiecte şi le mulţumesc tuturor celor care ne ajută, şi ne vom adresa tuturor – la vest şi la est. Avem proiecte de care este interesată Asia. Poftim, invităm toată lumea! Dar hai să folosim cu cap mijloacele de care dispunem acum şi apoi să căutăm de la cine să mai solicităm ajutor.


Cu atît ai mult că, dintr-o abordare corectă a gestionării gospodăriei orășenești, orașul ar putea cîștiga mult mai mult și singur. În acest sens, o altă problemă este economia primitivă de la Chişinău. De ce la Iaşi, Cernăuţi, Odessa există companii mari, care pot oferi oamenilor salarii normale, dar la noi – nu? Şi nu e vorba despre capitale, nu despre Kiev, Bucureşti, Moscova sau Sankt Petersburg, Berlin sau Paris. Chişinăul cedează azi nu doar în faţa capitalelor europene, ci pur şi simplu în faţa oraşelor mari. De ce? Pentru că nu există voinţă politică, deschidere, pentru că noi nu le oferim agenţilor economici posibilitatea să se dezvolte. Iar celor care vor să investească aici, nu le explicăm unde trebuie să investească. Nu e criză de bani, ci de potenţial administrativ.   


Proiectele existente nu funcţionează pentru că nu avem administratori buni. Iată de ce trebuie să reducem la maxim corupţia. Toate terenurile municipale să se scoată la licitaţii, nu prin votul de la primărie. Patru ani am insistat asupra acestui fapt, avem şi primele rezultate. Recent au fost licitate nişte terenuri municipale, acolo unde anterior adunam 84 mii lei, acum am adunat 20 de milioane. E o diferenţă? Cu 20 de milioane poți restaura a șasea sau a cincea parte din oraş, aceleaşi clădiri istorice, care sub ochii noştri se transformă în ruine... 


Nici cel mai bun primar nu va putea face ceva fără o echipă bună şi puternică. Se vede că aveţi o echipă bună. Eu am fost uimită plăcut să-l văd  în listă pe renumitul regizor, conducătorul teatrului De pe strada Trandafirilor, Iurii Arcadievici Harmelin...  


Nu bună – avem o echipă minunată! Oameni foarte experimentaţi. Chiar şi cei mai tineri dintre noi au o experienţă de minim 6-8 ani de lucru în diverse funcţii, în diverse profesii. Este prezent întregul spectru de direcţii, ceea cu ce nu se pot lăuda alte echipe din ţară. Vă spun cinstit: nu avem concurenţi în alte localităţi. Avem oameni care se pricep în cultură, economie, educaţie, sănătate, arhitectură, gospodăria locativ-comunală, energetică, transport şi construcţia drumurilor. Arătaţi-mi o altă echipă de acest fel! De ce azi toată lumea recunoaşte că noi avem cel mai bun program? Pentru că nu l-am elaborat eu singur, au făcut-o specialiştii, fiecare în domeniul său. Şi dacă noi facem ceva, trebuie să ne adresăm în primul rînd lor, dar nu să descriem nişte istorii fantastice.


Să vorbim puţin despre Dvs. Cum arată acum, în campanie, ziua Dvs. de muncă? Vă treziți la cinci dimineața?


Eu demult mă trezesc la cinci dimineața. Asta chiar dacă mă culc foarte tîrziu, ceea ce nu e prea bine, dar deocamdată nu-mi influenţează starea de sănătate. Da, omul are nevoie de odihnă, creierul are nevoie de  odihnă pentru a munci productiv. Dar e campanie electorală şi nu-mi permit luxul de a dormi mai mult, nici în zilele de odihnă. Am multe întîlniri, 10-12 pe zi, emisiuni TV, dezbateri...   


Pentru toate acestea e nevoie de o rezervă colosală de energie. De unde o luaţi?


Pentru asta le mulţumesc celor apropiaţi, în special familiei mele. Ei înţeleg totul şi slavă Domnului, nu am auzit vre-un reproş, din contra - doar susţinere. Evident, este echipa mea, care muncește în acelaşi ritm cu mine, sînt oamenii cu care ne întîlnim. Aşteptările-s foarte mari şi eu voi corespunde acestor aşteptări. Această dorinţă de a schimba lucrurile în bine cred că mă ajută. Plus, sînt destul de tînăr, conform paşaportului am 39, dar nu simt această vîrstă.


În adresa Dvs. răsună multe critici. Ce atitudine aveţi faţă de ele, cum le suportaţi? Bolnăvicios? 


Am o atitudine calmă faţă de critici. Am simțul umorului. Dar dacă mergem spre funcţii de acest fel, trebuie să înţelegem că avem nevoie de imunitate. Şi energie pozitivă este multă, dar şi cea negativă e multă, din păcate. Apropo de divizarea societății, în loc să creăm împreună, oamenilor li se insuflă ură. Da, se ştie, că în ţara noastră avem mai multe teme principiale, care ne divizează…


…Şi-s iraţionale


Nu trebuie să spuneţi asta, ele-s raţionale. Dar la noi aşa se face, că oameni diferiţi au primit o educaţie diferită, au un mediu de comunicare şi de muncă diferit. Toate acestea ne formează ca personalități, dar nu trebuie să nu ne mai duşmănim aşa. Iar cei care provoacă ura, zic eu, trebuie pedepsiţi. 


Secole în şir aici au locuit în înțelegere şi prietenie diferite etnii. Mergeau împreună la nunţi, înmormîntări, stăteau la aceeaşi masă. În Europa veţi găsi puţine ţări în care pe o distanţă de 400 km de la sud la nord şi zeci de kilometri de la vest la est sunt atît de multe culturi. Mergeți în Găgăuzia este foarte interesant acolo. Alături e Taraclia - bulgarii. La nord – romii, ucrainenii, ruşii. Dar armenii, evreii… Toți se pliază pe minunata și foarte bogata cultură moldovenească. Un tezaur de culturi! Și e regretabil faptul că oamenii sînt învrăjbiți prin exploatarea celor mai sensibile strune sufletești. Eu cred că e timpul să punem capăt acestor confruntări. 


Fiind formată o coaliție la nivel central, ca şi toți cetățenii, eu vreau să avem rezultate frumoase. La nivelul oraşului e chiar mai simplu să o facem, dat fiind faptul că aici lipsește componenta politică. Şi dacă la nivel central problema limbii, spre exemplu, poate fi tratată aşa, încît doi oameni să nu poată sta la aceeaşi masă, în oraş asemenea probleme nu există. Oraşul este despre canalizare, drumuri, grădiniţe, parcări. Aici trebuie doar unite eforturile. 


Şi ultimele două întrebări. Aveți trăsături de caracter care nu vă plac nici chiar Dvs.?


Am, dar despre asta să o întrebaţi pe soţia mea.  


Și calitatea principală ce vă caracterizează care ar fi?


Bunul simț. Cum spunea tatăl meu, ”Bunul simț este cel mai bun controlor”.  


A intervievat Svetlana Derevscicova    


 


 


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load