Să fie oare rusofobia în interesul Moldovei?

Așa dar, «războiul nervilor» s-a încheiat – reprezentanții Republicii Moldova au reușit să se înțeleagă cu «Gazprom», și populația republicii nu va sta fără gaze și încălzire. Dar asta se putea face calm și la timp, fără a ține întreaga țară în suspans, fără a introduce starea de urgență, și economisind resurse bugetare semnificative. Ce învățăminte putem noi trage din cele întîmplate?

Pentru rusofobie trebuie să plătești

Dacă ar renunța la rusofobie, autoritățile Moldovei ar avea gaze naturale mai ieftine, un regim preferențial de comerț cu Rusia și ar evita un nou jug al datoriilor față de Occident, pe care țara noastră îl interesează doar din punctul de vedere al slăbirii economiei ei prin introducerea diferitor ”reforme” prost concepute și stoarcerea ulterioară a unui volum și mai mare de bani.

Această opinie au exprimat-o pentru Noi.md mai mulți experți, nedumeriți pentru faptul că în toată această perioadă autoritățile Moldovei își explicau refuzul de a obține reduceri la gazele naturale livrate de Rusia prin necesitatea păstrării independenței și suveranității țării, dar în același timp împrumutau sume enorme de la FMI și nu îndrăzneau să se opună curatorilor occidentali, care nu le dădeau posibilitatea să negocieze cu acei, cu care țării noastre îi este mai convenabil să mențină relații bune.

Analiștii menționează că, dacă ar renunța la rusofobie, republica ar putea obține reduceri la prețul gazelor și exporta fără taxe în Federația Rusă fructe, legume și vinuri.

Experții mai cred, că pentru Moldova ar fi mai benefică amînarea, pentru vre-o cinci ani, a implementării celui de-al treilea pachet energetic al UE, de dragul prețului obținut pentru gaze, să zicem, de Ungaria.

În rezultat, țara noastră ar economisi anual cam tot atît, cît dorește FMI să-i împrumute Republicii Moldova în patru ani, banii fiindu-ne oferiți cu rambursare și cu dobîndă.

Analiștii cred, că prin argumentele privind independența și suveranitatea autoritățile doar păcălesc cetățenii, de fapt este vorba despre încercarea de a fi independenți față de Rusia, însă dependenți de curatorii din vest, care nu-i permit Moldovei să negocieze cu cei, cu care colaborarea este cu adevărat avantajoasă pentru noi.

"Oare autoritățile Moldovei au adoptat Convenția de la Istanbul, care contravine tuturor normelor și tradițiilor poporului nostru, de dragul respectării suveranității și independenței noastre? Dar faptul că sponsorii PAS impun țara noastră să colaboreze cu FMI contrar propriilor interese, este tot un indice al suveranității și independenței?", - se întreabă experții.

Ei atrag atenție faptului, că dacă autoritățile noastre ar face pași rezonabili, ca de exemplu revenirea la studierea, în școlile moldovenești, a limbii ruse care este maternă pentru 30% din populație, în locul englezei, de care au nevoie în special cei care vor să părăsească mai repede această țară, Moldova ar obține în schimb reduceri și mai mari la prețul gazelor și ar putea exporta fără taxe în Federația Rusă fructe, legume și vinuri.

"Însă noi fiind foarte ”independenți”, sponsorii noștri occidentali nu ne permit să o facem. Noi trebuie să înțelegem, că rusofobia este un indicator important al suveranității unei țări est-europene, dar pentru asta vor avea de plătit toți locuitorii Moldovei fără excepție, și e puțin probabil ca ei să fi visat la timpuri așa de benefice ", - menționează analiștii.

«Contribuie la prosperare sau jefuiesc ?»

E de menționat că mulți experți, inclusiv din România vecină, vorbesc despre atitudinea egoistă a corporațiilor occidentale, care urmăresc scopul jefuirii țărilor din spațiul post-sovietic și a statelor est-europene .

Astfel, Sergiu Mihalcea, președintele Mișcării Pentru Cetățenie și Conștiință din România a menționat, că în România compania Cargill, care aparține "partenerilor strategici americani", domină pe piața agricolă și pe cea a cerealelor. Această corporație gigantică declară pe site-ul propriu, că ”împreună cu fermierii, clienții, guvernele și comunitățile ajută oamenii să prospere ".

"Să vedem cum, timp de 15 ani, Cargill ajută poporului și agriculturii românești. Între anii 2005 - 2020 Cargill a avut o cifră de afaceri de 30 miliarde de lei românești, da profitul declarat oficial în cei 15 ani - minus 315 milioane de lei (adică, s-au înregistrat pierderi egale cu această sumă), ceea ce reprezintă marja de profit estimată – minus 1,5%. Este o bătaie de joc de România, sau nu?", - a menționat el.

"În plan politic, ce e de făcut în replică la o asemenea crimă contra economiei României: trebuie oare să plece aceste companii?, - se întreabă Sergiu Mihalcea. - Sau să scoatem lumea în stradă și să organizăm o anarhie? Nu! Rațional e să facem următoarele: hai să le recomandăm să mai stee aici, dar noi să procedăm altfel. Eu vreau ca noi să ne ridicăm la standardele țărilor occidentale, de aceea aceste companii nu trebuie să ne părăsească țara.Nu ieșirea din UE, ci implementarea experienței avansate. FORȚĂ MOALE, inteligență și diplomație! Pe piață, nimeni nu trebuie să urle că este doar un show. Plus la toate, după ce vom vedea niște reprezentanți ai corporațiilor mari puși la dubă pentru așa zisele sfaturi privind eficiența fiscală, practic – pentru jefuirea legală a statului, va fi trasă linia roșie, ca să le fie clar cum poate fi întinsă coarda consultațiilor fiscale. Plus la toate, pentru români insulta cea mai mare este faptul, că aceste companii se laudă pe rețelele de socializare și își fac imagine în ochii oamenilor ignoranți cu programele lor fățarnice de responsabilitate. Este o insultă la adresa intelectului nostru! Aceste companii mai și șantajează statul, spun că fără ele soldul deficitului bugetar va prejudicia imaginea României și raportul bugetar anual. Iată motivul pentru care speculează ele, și au cu cine, căci în prezent noi avem politicieni slabi. Așa dar, trageți singuri concluziile de ce timp de15 ani Consiliul suprem de apărare al țării în frunte cu președintele României nu a acordat importanță acestei jefuiri obraznice a economiei românești, care aparent era legală. Vreau să întreb, este și asta o parte a acordului strategic?".

Am putea aduce și alte exemple ale felului în care Occidentul, prin propagarea rusofobiei în țările post-sovietice și est-europene, acționează contrar intereselor naționale ale acestor țări. În acest sens, este foarte grăitoare istoria care a avut loc în Georgia – despre aceasta scrie detaliat publicistul rus Pavel Cuhmistov în articolul «Пункт назначения глубокое грузинское дно». Iată ce scrie autorul: «Cea mai spectaculoasă dintre ele este desigur Georgia, a cărei poziție politică rusofobă radicală se menține și periodic se resetează de-a lungul deceniilor.

Și mai uimitoare va părea noutatea, care zilele trecute a rămas neobservată: un grup de senatori americani a ieșit cu o scrisoare, în care a cerut investigarea «legăturilor defăimătoare» ale conducerii georgiene (și nu numai) cu Rusia. Unul dintre regimurile cele mai antirusești de pe planetă riscă sancțiuni pentru legături cu Rusia.

Drept că tabloul nu va mai părea așa de absurd, dacă vedem motivele: acești senatori fac lobby intereselor unei corporații americane, care a acționat pe teritoriul Georgiei și care recent a pierdut, în arbitrajul internațional, cauza intentată de autoritățile georgiene. Sincer vorbind, corporația a avut un comportament bădărănesc acolo: nu achita salarii angajaților din partea locului, încălca legislația și aborda acest teritoriu ca pe o turmă colonială, să spunem lucrurilor pe nume.

În acest context, însuși faptul adresării senatorilor americani capătă culori total noi. El arată adevăratul loc al Georgiei în sistemul ierarhic al taberei la care a aderat ea. De facto, este locul robului, care nu poate avea nici voce, nici drepturi legale, în special dreptul de a chema domnii în arbitrajul internațional ».

Sub privirea atentă a FMI, tot mai rău stau lucrurile la vecinii noștri – în Ucraina. Conform portalului delo.ua, numai de la începutul a. 2019 țara a făcut datorii noi în sumă de 14 mlrd. de dolari. În septembrie, Ucraina a achitat FMI datorii creditare de cca 561 mln. de dolari. În a.2019 Ucraina mai trebuie să achite încă 80,3 mlrd.de grivne (3,2 mlrd. de dolari). Experții se tem că dacă FMI va mai acorda un credit Ucrainei, țara va trăi vremuri și mai grele. Unii economiști prognozau Ucrainei un default încă în vara anului trecut, însă criza a fost evitată grație economisirii severe. Dar este imposibil să economisești mereu din contul cheltuielilor sociale. Mai există un punct de vedere — să se renunțe la creditele FMI. Așa, în comentariul pentru postul TV «112 Украина», citat de RBK, deputatul Radei Supreme Vadim Rabinovici a declarat că actualul președinte al Ucrainei trebuie să înceteze colaborarea cu FMI. «În economie, componenta materiei prime crește, migrarea de muncă a căpătat dimensiuni nemaivăzute, volumul investițiilor străine a atins nivelul anilor 1990 și scade în continuare, ritmul creșterii PIB în Ucraina este nimicit», — a declarat parlamentarul și a adăugat că « pe timpul lui Poroșenco FMI și alte organizații internaționale au plasat Ucraina pe unul dintre primele locuri din lume în privința corupției ».

Lista țărilor, economiile cărora au fost distruse sub supravegherea atentă și cu recomandările FMI, este mare. Printre acestea: Grecia, Pakistan, Iugoslavia, Argentina, Ruanda, Somalia, Mexic … Să ne oprim la Argentina – una dintre țările care cu sprijinul FMI urma să devină ”o minune economică”. E de menționat, că autoritățile Argentinei au respectat întru totul recomandările FMI, au încredințat orbește viitorul lor emisarilor occidentali. Însă ”minunea economică” nu s-a produs. Colaborarea cu fondul a dus la default, în urma căruia imaginea FMI pe arena internațională s-a clătinat semnificativ. Prima terapie de șoc, efectuată de FMI în Argentina în a. 1989, s-a soldat cu răscoala populației înfometate. Apoi sărăcia și șomajul total au provocat acțiunile de protest din a.1996, care s-au soldat cu demisia guvernului de atunci în frunte cu D.Cavallo. Guvernul Cavallo a atras, cu ajutorul FMI, 40 mlrd. de dolari în economia țării. Dar de facto acești bani au ajuns în buzunarele corporațiilor americane – sub pretextul investițiilor străine cele mai atrăgătoare segmente ale economiei naționale (28%) au fost cumpărate de companiile străine. Economiștii au calculat, că în rezultatul acestei tranzacții corporațiile transnaționale au avut un profit de 280 mlrd. de dolari, care ulterior au fost scoși din țară. Argentina nici azi nu s-a întremat. Iar în a.2018 colaborarea cu FMI a fost reluată. Datoria publică a Argentinei constituie cca 330 mlrd. de dolari, din ea cca 80% — în valută străină. Inflația anuală este de 54%. Asta în timp ce Argentina este bogată în resurse naturale, spre deosebire de Moldova, resursele căreia se reduc la cernoziomul fertil și forța de muncă ieftină.

Lista poate fi continuată…

Dar să nu mergem prea departe după exemple , să ne amintim de trecutul nostru recent. Măcar și de a. 1994, de privatizarea în masă contra bonuri patrimoniale, în care, tot la sfatul străinilor, instituțiilor de privatizare li s-a interzis să cumpere pachetele de control ale întreprinderilor privatizate. În rezultat – au fost pierdute multe întreprinderi industriale, care erau pline de datorii și au rămas un timp îndelungat lipsite de administrare din partea acționarilor. Străinii implementau asemenea programe de privatizare în țările ”bananiere”, pentru a cumpăra apoi lesne și ieftin acțiunile dispersate ale întreprinderilor care prezentau interes pentru ei. În acest fel, cu bani foarte mici străinii au cumpărat de la statul moldovenesc cea mai mare parte a industriei zahărului, uleiurilor, gipsului și cimentului.

Sau a. 1995 – implementarea programului de tristă faimă «Pămînt». În rezultatul realizării lui, a fost practic distrusă agricultura. În loc să fie transformate în societăți pe acțiuni și păstrate în formă de gospodării agroindustriale, colhozurile și sovhozurile au fost destrămate, s-a împărțit totul: terenurile arabile, livezile, viile, fermele, brigăzile de tractoare – tot ce s-a putut. Agricultura Moldovei așa și nu s-a refăcut după aceste reforme. Însă peste 10 după încheierea programului «Pământ» aceiași străini au venit să implementeze deja programul consolidării terenurilor.

Dar iată un exemplu mai recent – anul 2013, cu sprijinul deplin al UE guvernul ”proeuropean” al lui Leancă a concesionat pe gratis aeroportul Chișinău, și a. 2018 – privatizarea Air Moldova, cu bani mici și la fel – cu sprijinul UE acordat guvernului ”proeuropean” al lui Filip.

Ne amintim și de istoria de anul trecut, creditul rusesc în sumă de 200 mln. de euro, pe care opoziția parlamentară de atunci ( azi – partidul aflat la guvernare) l-a considerat neconstituțional și l-a blocat. Asta chiar dacă creditul rusesc presupunea condiții mult mai avantajoase ca cele propuse azi de FMI...

Și, revenind la actualitate – ce ar fi fost rău pentru populația țării, pentru economia și stabilitatea ei, dacă noi la timp, calm și (cum se obișnuiește să se spună în ultimul timp) pragmatic am fi negociat cu Rusia prețul gazelor? Și în ce măsură politica rusofobă, dictată de Occident, corespunde intereselor Moldovei?

Vladislav Bordeianu