X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Vladimir Purișchevici: un revoluționar conservator sau un reacționar aprig?

17 sep. 2020,, 18:23   Analitică
14198 12

Periferia sud-vestică a Imperiului rus - gubernia Basarabia, amplasată comod sub soarele sudic, a crescut pe solurile-i fertile mai multe generații din cele mai notorii personalități ale Rusiei. Dimitrie Cantemir, Nicolai Zelinschii, Panteleimon Sinado, familiile Crupenschii și Cantacuzino și mulți alții au ieșit din acest meleag romantic și pentru întreaga viață au păstrat în inimi amintirea despre el.

În această pleiadă de oameni cunoscuți și importanți au fost și unii foarte controversați, dar care au jucat un rol important în istoria țării. Printre ei – Vladimir Purișchevici, care în acest an împlinește 150 de ani. Pe de o parte – patriotul imperiului, monarhist, omul care aprecia și respecta tradițiile etnice și ortodoxe moldovenești, pe de alta – un reacționar aprig, politician de extremă dreaptă, antisemit și persoană care se manifesta radical și căuta confruntări politice pe toate fronturile. E imposibil să fie tratat univoc. El a lăsat o urmă strălucită în istoria Rusiei și a Moldovei (Basarabiei), și tot el a dat dovadă de o uimitoare agresivitate față de oponenți, a împărtășit viziuni reacționare, uneori nesănătos de radicale. Noi putem și trebuie să-l condamnăm în multe privințe, de antisemitism și sprijinirea celor mai reacționare ideologii, dar nu putem să nu recunoaștem amprenta lăsată de îl în istoria Rusiei de la începutul secolului XX.

Descendentul unei familii nobile

Vladimir Mitrofanovici Purișchevici s-a născut la 12 august(24) 1870 la Chișinău, într-o familie nu de neam mare, dar cu un nume onest și nepătat. Familia era una tradițională, ortodoxă nu doar prin spiritul religios profund, care domnea în casă, dar și ca origine. Bunelul său Vasile, preot la cimitir, apoi protoiereu în Catedrala din Chișinău și membru al consistoriului din Chișinău, a fost o persoană devotată lui Dumnezeu, Țarului și Patriei, ceea ce a transmis și urmașilor. Pentru slujirea-i cinstită, el a fost decorat cu ordinul Sf. Vladimir, care i-a oferit dreptul de nobil ereditar. Din acest moment începe istoria neamului nobil al Purișchevicilor.

Fiul său, Mitrofan Vladimirovici, a fost născut de o simplă țărancă din satul Durlești, aflat la 4 verste de Chișinău. Se crede că femeia era moldoveancă. E de menționat, că conform multor date V.M.Purișchevici acea mult sînge moldovenesc, ceea ce nu l-a încurcat să iubească sincer Rusia și să respecte monarhia rusă. Mitrofan Vasilievici a moștenit de la tatăl său titlul de nobil. Cu o minte ageră și harnic fiind, el a obținut promovări semnificative la slujbă și a făcut o carieră bunicică. A fost judecător, a ocupat un fotoliu în biroul guvernatorului , a ajuns la un rang destul de înalt pe atunci – consilier de stat. Și a mai devenit unul dintre moșierii mari din Basarabia, ceea ce i-a permis să creeze o bază economică solidă pentru formarea viitoarei personalități a fiului său.


Purișchevicii erau foarte influenți în gubernia Basarabia. La noi au ajuns numeroase materiale statistice, acumulate de Mitrofan Vasilievici Purișchevici, privind vizitarea locurilor sfinte din Palestina, și materiale adunate de el pe post de purtător de cuvînt al zemstvei basarabene cu privire la terenurile din gubernia Basarabia, și multe altele.

Vladimir – primul copil – a mai avut două surori și un frate, cărora tatăl le-a lăsat în total 2 400 deseatine și o casă de piatră la Chișinău.

Vladimir Mitrofanovici a primit o educație excelentă, fiind un elev destul de capabil. A absolvit Universitatea imperială Novorossiisk din Odesa, unde pentru lucrarea de diplomă ”Istoria loviturilor de stat oligarhice din Athena” a luat medalia de aur. Apoi absolvește Institutul istorico-filologic din Sankt-Petersburg. Așa că serviciul civil l-a început cu o rezervă de cunoștințe colosală.

Și iată că acest om cu perspective strălucite părăsește capitala pentru a merge la o slujbă în provincie, la Ackerman, unde în a.1894 este ales magistrat onorific în județul Ackerman pe un termen de trei ani.

Tînăr și ambițios

În această postură, Purișchevici a făcut multe pentru soluționarea numeroaselor litigii cu privire la terenuri, moșteniri etc., care preocupau nobilimea basarabeană distrusă de contradicții. S-a manifestat ca o persoană destul de energică, ceea ce i-a permis să fie promovat în serviciu. În a. 1897 este reales în funcție pentru alți trei ani, iar la alegerile adunării județene de zemstvă din a.1897 Vladimir Mitrofanovici este ales președinte al Consiliului județean al zemstvei Ackerman, pentru trei ani.

Tot în această perioadă, Vladimir Mitrofanovici este profesor netitular de limbă latină la gimnaziul patru din Odessa, fără remunerare.

Activitatea publică a lui Purișchevici a început tot la Ackerman, azi – Belgorod-Dnestrovsk, în antichitate Cetatea Albă, pe care marele poet moldovean Alexandru Hajdeu l-a numit capitala Moldovei. De altfel, pe timpurile descrise de noi din măreția orașului medieval nu mai rămăsese mare lucru.

Viața civilă a lui Purișchevici a fost așa de activă și fecundă, că pentru meritele față de departamentul spiritual Strălucitul Sinod l-a decorat cu o Biblie. Societatea, clerul, guvernatorul l-au apreciat înalt, de aceea în a.1900 Vladimir Purișchevici este ales tutore onorific al gimnaziului de băieți din Ackerman, și încă odată – magistrat pentru alți trei ani, de la 10 octombrie,1899.

Un carierist strălucit

Studiind listele nobililor basarabeni, arareori poți vedea asemenea performanțe printre persoanele tinere. Purișchevici era foarte apreciat pentru devotament țarului și dedicare în clipele grele pentru gubernie și județ, în care alți demnitari se pierdeau și nu găseau ieșire. O manifestare a calităților sale a fost lupta contra foametei din a.1900. În scurt timp după ieșirea din situația complicată, care a devenit posibilă grație participării lui Purișchevici, "Adunarea zemstvei din 4 octombrie, ca recunoștință pentru activitatea deosebită în lupta cu foametea, a decis să instaleze pentru totdeauna portretul lui V.M.Purișchevici în sala de ședințe a adunării." Vladimir Mitrofanovici a fost ales și în funcția de președinte al consiliului județean al zemstvei pentru trei ani.

Din acest moment Purișchevici, numele căruia apărea frecvent în listele depuse la Sinodul guvernamental, a fost observat în capitale. În special personalitatea demnitarului energic a interesat Ministerul afacerilor interne. Purișchevici a fost angajat de acest minister și numit revizor inferior în secția asigurări a Departamentului economic. Așa a început activitatea lui Purișchevici în capitală, care i-a permis apoi să obțină susținerea cercurilor înalte ale societății din capitală.

După ce Purișchevici a fost observat de sferele înalte, treburile sale au mers și mai bine. Succesiv, el a fost promovat în funcția de consilier titular pentru vechime în muncă în a.1897, pentru vechime în muncă la funcția de asesor colegial în a.1900. Perioada de formare a lui Vladimir Mitrofanovici Purișchevici a finalizat cu decorarea lui cu ordinul Sf. Stanislav de gradul II, în a. 1903.

În a.1907 Vladimir Purișchevici este ales membru al Dumei II de stat, din partea guberniei Basarabia. Aici activitatea sa a fost una prodigioasă, dar numărul mic de fracțiuni de dreapta, numite pe atunci ”moderate”, nu-i oferea suficient spațiu pentru manevre.

În a.1907 el a fost ales repetat membru al Dumei III de stat din partea guberniei Basarabia, iar în anul următor – în Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia.

Monarhistul

Fără îndoială, cel mai plenar Vladimir Purișchevici s-a manifestat ca fondator, conducător și unul dintre cei mai eminenți activiști ai mișcării monarhiste de dreapta, formate sub conducerea sa la începutul sec.XX. Era ultima încercare de salvare și reformare a monarhiei autocrate și a uriașului imperiu pestriț. Ca regulă, în lucrările istorice consacrate acelor timpuri, această mișcare este caracterizată ca fiind rusă naționalistă, aflată pe pozițiile salvării dinastiei și a monarhiei. Însă la prima analiză fugitivă apare caracterul etnic al acestei mișcări: în fruntea mișcărilor de dreapta și naționaliste stăteau numeroși oameni de alte naționalități.

După prima revoluție rusă și războiul ruso-japonez autocrația a făcut cedări în domeniul parlamentarismului. Mișcarea revoluționară s-a activizat. În opoziție cu ea, în primii ani ai sec.XX a apărut mișcarea pentru protejarea statului.

În a. 1908 politicanul și oratorul judiciar P.F.Bulațeli scria în culegerea sa "Борьба за Правду" : "Se vede că Imperiul rus alunecă la vale. De parcă toate forțele iadului complotează împotriva Rusiei, dar nicio forță stihinică nu-a va pricinui poporului rus atîta rău, ca regimul constituțional-masonic, dacă acesta se va stabili în Rusia… De aceea lupta cu constituționaliștii nu poate fi numită altfel – doar lupta contra răului ". Pe acest fondal , apare Uniunea poporului rus (UPR) – pe de o parte monarhică și patriotică, pe de alta – etrem de reacționară. Purișchevici făcea parte din ea.

Această organizație a apărut în noiembrie,1905. La 28 noiembrie a apărut primul număr al ziarului ei "Русское знамя". Partidul a fost creat la inițiativa doctorului A.I.Dubrovin, unul dintre cei mai activi militanți de extremă dreaptă din Rusia, în jurul căruia se formase un cerc de adepți. Printre aceștia – pictorul A.A.Maicov (fiul poetului), profesorul de drept roman B.Nicolschii și alții. Dubrovin a devenit președintele Uniunii, adjuncții lui – A.I.Trașatschii și V.M.Purișchevici. În statutul Uniunii scria :” Uniunea poporului rus își pune scopul unirii rușilor de orice clasă și stare pentru munca comună spre binele scumpei noastre Patrii – Rusia unită și indivizibilă".

Printre cei 9 membri ai consiliului erau 2 nobili, 4 negustori, 1 cetățean de onoare, 2 țărani (de origine).

Axa ideologică a programului UPR conținea trei postulate - "ortodoxie, autocrație, neam". Către a. 1906 UPR avea cca 200 organizații locale. Cele mai multe secții și subsecții erau amplasate în guberniile de sud-vest ( Kiev, Podolsc, Basarabia). În scurt timp Uniunea s-a scindat și în a.1907 Purișchevici a părăsit-o.

Reacționarul

Este un moment-cheie în biografia politicanului. El alege propria cale, dar nu mai puțin reacționară și radicală. O cale, care îl duce pe drumul revoluționarului conservator, rebelului reacționar, patriot și artificier în același timp.

În a.1907 Purișchevici a fondat o nouă organizație monarhică Uniunea populară rusă Arhanghelul Mihail ( A nu se confunda cu Uniunea Arhanghelul Mihail, creată ulterior de legionari în România ).

Această organizație se deosebea prea puțin de UPR, dar au fost și schimbări. În statut era specificat, că partidul va lupta pentru a schimba situația în Dumă, pentru politica națională rusă și idealurile monarhiei. Persoanele care au plecat de la Dubrovin, precum și noii membri, care vedeau pericolul situației revoluționare care se intensifica, s-au unit în jurul lui Purișchevici și au condus organizația – pentru menținerea tradițiilor monarhice dure. Deseori de extremă dreaptă.

Vom menționa în acest context, că Uniunea Arhanghelul Mihail a devenit în scurt timp o organizație destul de puternică , comparabilă ca număr de membri cu o așa forță influentă ca ”octombriștii”, dar ea ceda în fața cadeților (70 mii membri) și UPR (100 mii membri). Ea număra 25 mii de membri, ceea ce pe atunci era o cifră impunătoare pentru un partid aflat la începutul luptei parlamentare și politice.

Și componența socială a acestui partid era diferită de cea din UPR, el avea mai puțini reprezentanți ai păturilor inferioare ale populației și mult mai mulți clerici. În opinia istoricului sovietic L.M.Spirina, în această privință tipică era secțiunea Vladivostok a UAM. Președintele ei era preotul catedralei, secretar - un cititor de psalmi, trezorier – un negustor. Membri ai secțiunii erau 9 clerici, 1 negustor, 1 nobil, 1 învățător, 1 mic-burghez și trei țărani

Activitatea publică a lui Purișchevici era așa de vizibilă, că în eșaloanele de sus ale puterii deja se vorbea despre el ca despre un politician de perspectivă. Și țarul l-a observat, ce-i drept ei s-au cunoscut ceva mai înainte, într-o formă foarte interesantă.

V.Șulgin, unul din liderii naționaliștilor progresiști, relatează în amintirile sale următorul caz. Era în a.1907. «Totul a început cu aceea, că deputații Dumei de stat, care îl susțineau pe țar, au fost invitați la o recepție a suveranului. Era o minunată zi de primăvară… Alături de mine stătea prof. G.E. Rein, apoi Purișchevici. Eu urmăream cum țarul trecea de la unul la altul, însă vorbea așa de încet, și răspunsurile erau așa de încete, că eu nu le auzeam. Dar am auzit perfect discuția lui cu Purișchevici. Nervos, cum era de obicei, Purișchevici - vedeam asta – se înfoca. Țarul s-a apropiat de el după cum obișnuia – luneca lateral de-a lungul parapetului. Cineva a rostit numele lui Vladimir Mitrofanovici. Probabil, țarul îl cunoștea la față, căci avea o memorie uimitoare a fețelor. Nouă ne era foarte interesant – degrabă va fi dizolvată Duma de stat, căci noi uram Duma furiei și ignoranței populare cu aceeași pasiune, cu care ea ura guvernul. Purișchevici împărtășea această dispoziție mai mult ca oricine și de aceea la apropierea țarului nu s-a reținut: - Majestate, noi toți așteptăm cu nerăbdare să se termine această rușine. Această adunare a trădătorilor care revoluționează poporul… Acest cuib de războinici, care stă în Palatul Taurida. Noi așteptăm cu pasiune ordinul Majestății Voastre Imperiale privind dizolvarea Dumei de stat.

Purișchevici tremura, făcea eforturi neverosimile ca să nu permită gesticularea brațelor, și a reușit, însă brățara, pe care o purta întotdeauna, totuși a zornăit. Pe fața țarului a apărut un sfert de surîs. După a scurtă pauză, suveranul i-a răspuns cu voce clară, dar nu foarte puternică, care era greu să o aștepți de la aspectul său general :

- Vă mulțumesc pentru devotamentul Dvs. dintotdeauna față de tron și Patrie, însă această chestiune lăsați-o în seama mea». (V.V.Șulghin, Годы., М.).

Da, Vladimir Purișchevici era cu adevărat o persoană rară, foarte expansivă și radicală în raționamente și concluzii, și era și bun de gură. Uneori replicile sale erau la locul lor, dar rostite într-o formă dură și chiar grosolană. Dar era un om care nu ținea pică nimănui, iertător și care întotdeauna accepta ușor o împăcare. Dar discuția lui Purișchevici cu țarul a demonstrat, că el își expunea și apăra opiniile în cele mai înalte sfere, chiar și în fața suveranului. Cu alții era și mai dur, dacă ne amintim de ciocnirea sa cu familia Crupenschii, foarte influentă în Basarabia, dar asta este o temă pentru un studiu aparte.

Veaceslav Matveev

(va urma)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?