X 
Transnistria stiri: 1417
Eurovision stiri: 504

Vasili Chirtoca: la noi mulți ani au fost educați cine vrei, numai nu patrioți ai propriei țări. E timpul să schimbăm situația. P.2

23 feb. 18:00   Analitică
5246 0

(Continuare. Începutul – la 22.02.2024)

Continuăm publicarea interviului oferit de Vasili Chirtoca, președintele DAAC Hermes S.A. și președintele Comitetului de conducere DAAC Hermes Grup S.A., în cadrul programului lui Pavel Sidorenco "Бизнес-герои нашего времени"

- Cunosc, că în viața Dvs. un rol important în joacă filantropia, activitățile de caritate. Eu am realizat interviuri cu Constantin Moscovici, pe care îl ajutați, cu Ivan Naniev. În clipa în care filmam, Škoda intra în viteză într-un troleibuz, pentru Škoda, apropo, Vă mulțumesc în mod special. Eu dețin marca aceasta din a.2003, la început a fost Octavia, acum - Superb. Adică, este o mașină care mă satisface la toți parametrii, este sigură, are un volum mare, este frumoasă…

- Și principalul – asta denotă că vă pricepeți la automobile…

- Mulțumesc! Vreau să întreb: ce sens puneți în această împlinire printr-o anumită sarcină, că ajutați altora, realizați proiecte așa de mari?


- Noi nu doar ajutăm, noi și inițiem niște proiecte. Fiind crescuți în Uniunea Sovietică, am avut parte de o educație destul de vastă, frecventam școli muzicale, interpretam cîntece, recitam poezii, vizionam filme foarte bune. Nu știu dacă vă amintiți sau nu, dar în Uniunea Sovietică se făceau cca 600 de filme pe an. Pe primul loc la numărul peliculelor cinematografice era nu Hollywoodul, ci India. Iar URSS era pe locul doi, și filmele erau minunate. Unele din ele nu ajungeau pe ecranele mari, erau puse pe poliță. Eu uneori vizionez aceste filme, pe care nu am reușit să le vizionez atunci, și admir fiecare peliculă pentru că-s așa de omenoase, profunde, regizorii și scenariștii pătrund așa de profund în esența caracterului uman. Și ce frumos arată ei asta! Aceste filme au așa de multă bunătate și pozitiv! Asta este foarte important.

După ce am trecut prin anii nouăzeci - două mii, noi, cei cărora le place arta, cei pentru care ea este o parte a vieții (că doar noi mereu apelăm la ea, sau cîntăm, sau ascultăm, sau vizităm galeriile de artă), vedem în ce măsură degradează azi totul și cum se dă uitării ceea ce a fost mai înainte. De aceea pe mine mă motivează mult toate proiectele care presupun crearea a ceva nou, interesant, sau restabilirea într-o altă formă și familiarizarea tineretului, în special, cu tot ce a fost anterior.

Și eu îl ajut cu plăcere pe Constantin Moscovici. El este bravo, face un lucru colosal în acest sens. Unii interpreți, deși-s foarte puțin de aceștia, se supără pe el, cred că el o face pentru bani. Nu știu ce bani face el pe asta, deși în proiectele noastre există o deschidere totală, dar ca manager el face o muncă colosală. Este persoana care participă personal la crearea aranjamentelor, este preocupat de organizarea pregătirii concertului. El adună orchestrele, monitorizează repetițiile. El îi duce pe toți în studiouri și înregistrează concertele. Cunoașteți, că noi împreună cu el am editat patru discuri. Este o muncă enormă, care nu merită banii pe care el îi primește în cele din urmă.

Eu colaborez cu plăcere cu astfel de oameni și mă bucur la finalizarea acestor proiecte. Spre exemplu, merg în mașină și ascult piesele cărora noi le-am dat o nouă viață. Sau văd că mii de spectatori vin la concertul de la Teatrul Verde, și mulți lăcrimează pentru că audiază o muzică minunată. Toate acestea bucură.

Așa că într-o anumită măsură filantropul este un egoist – oferind, el primește în rezultat pozitivul. Ei, și deseori oamenii pur și simplu cer ajutor. Desigur, asupra deciziilor mele influențează amintirile din copilărie, inclusiv cele despre bunicile și buneii noștri. Ei, care altă dată aveau o situație stabilă, dintr-o dată au devenit neglijații societății. Deseori nu le ajung bani pentru leacuri, nu le ajung bani pentru achitarea serviciilor comunale. Cum să nu-i ajuți pe acești oameni, dacă ți se adresează? Desigur, facem asta.

În afară de aceasta, în unul dintre grupul de companii pe care le administrez avem 90 de mii de acționari, care anterior făceau parte din fondul de investiții pentru privatizare. Noi am creat un fond de sprijinire a acestor acționari. Deoarece nu putem achita dividende în volumul așteptat, muncim activ pentru a spori valoarea acestor active. Închipuiți-vă: chiar pentru a plăti 1000 de lei pe lună, în sumă ar fi 90 de milioane de lei. Deocamdată este imposibil să cîștigăm acești bani. De aceea căutăm posibilități de investire a resurselor limitate, pentru a spori valoarea companiei noastre. Acesta este unul dintre motivele pentru care am cumpărat fabrica "Viorica Cosmetic". Dar noi întotdeauna acordăm ajutor prioritar acționarilor ajunși în dificultate, care ni se adresează. Pentru noi aceasta este prioritatea absolute.

- Știți, și Constantin ț (Moscovici – nota red.) a fost la mine la interviu, și mi-a dăruit muzica în interpretarea sa, și ea răsună în emisiuni. Îmi face o deosebită plăcere, pentru că această muzică nu numai creează un fundal special, ea îi lecuiește pe oamenii care privesc emisiunea.

- Categoric! Dacă tot vorbim despre Costea, reieșind din calitățile lui de organizator cred că el ar fi un minunat ministru al culturii. Nu diminuez deloc calitățile actualului ministru, dar Constantin îmbină în sine calitățile unui organizator minunat cu cele ale unui muzician excelent. Cum de-i reușește asta? Căci într-adevăr e foarte complicat. Îl ascult și mă mir în ce măsură simte muzica și poate reda emoțiile care au pătruns în sufletul compozitorului, care a creat această muzică. El nu numai interpretează, el face aranjamentele. Un muzician și un om minunat.

- Există opinia, că sistemul nostru educațional, așa numitul sistem prusac, care a cuprins acum întreaga lume, a fost creat pentru a crea oameni care să îndeplinească ideal anumite funcții. Cum credeți, ce ar putea fi schimbat rațional în educație, pentru ca acest sistem să creeze oameni mai creativi? Se referă nu doar la Moldova. Este o chestiune globală.

- Eu cred că acum aceasta este imposibil. Dar dacă am întoarce sistemul sovietic de educație, ar fi mult mai bine, ca ceea ce avem acum. De ce? Pentru că acest sistem de educație, care cuprindea numeroase discipline și pătrundea profund în ele, pe de o parte creștea diletanți care aveau cunoștințe superficiale în diverse sfere și puteau discuta despre orice. Acești oameni au valoarea lor, dar pe de altă parte sistemul producea oameni cu un orizont larg. Noi ne-am deprins să vedem fragmente, dar ne scapă întregul, da întregul trebuie neapărat înțeles pentru ca să faci mai bine propria parte din acel întreg. Este foarte important ca și lăcătușul, și strungarul, și farmacistul, și inginerul, și economistul să fie o persoană cu un orizont larg. Dacă eu șlefuiesc un detaliu și înțeleg, că el este parte a unui întreg mare, spre exemplu - pe viitor va deveni o parte a unui motor reactiv, care și el va deveni parte a unei rachete cosmice, care va soluționa niște probleme pentru Terra, și în rezultat oamenii vor trăi mai fericiți, eu voi șlefui acest detaliu cu o altă conștientizare a importanței lucrului pe care îl fac.

Adică, este foarte important ca sistemul să educe oameni curioși, capabili să învețe, oameni cu un orizont larg. Sistemul sovietic oferea asta, mai educa și tendința de a se familiariza cu arta. Era ceva prestigios. Era ceva popular. Oamenii de artă aveau o bunăstare materială, statul îi sprijinea.

Pentru ca scriitorul să lucreze rodnic, el nu trebuie să se gîndească de unde va lua o bucată de pîine ca să-și hrănească familia, unde să trăiască, unde să scrie, - statul crea toate aceste condiții. Și aceasta face parte din sistemul de educație. Iată despre ce este vorba. E important să educăm oameni de creație, și dacă mi se spune că trebuie să învățăm doar anumite abilități, eu nu-s deloc sigur de asta. Trebuie să educăm oameni care gîndesc sistemic și larg. Pentru că oricum la baza oricărui sistem informațional stă o sarcină. Pentru a o formula, trebuie să înțelegi bine ce are loc în lume, trebuie să ai o educație și un orizont larg.

De aceea, dacă cineva vine și îmi spune: «Eu sunt economist, am studii la specialitatea «business», nu vreau să-i supăr pe cei care au aceste studii, dar eu zic așa: «Nu aveți o profesie, dar dacă ați învățat să învățați, înseamnă că nu ați pierdut timpul în zadar. Să folosim acum aceste abilități de învățare pentru a învăța altfel». De aceea îndemn cititorii care încă nu au studii, sau pe cei care au copii, să le ofere acestora studii speciale: medicină, biologie, chimie, matematică, inginerie, pedagogie.

Vorbind despre sistemul studiilor superioare, eu, sincer vorbind, salut comasarea universităților. Eu cred că universitățile trebuie să fie foarte puternice și cu numeroase profiluri. Economistul trebuie să fie în același timp și inginer, ori să aibă specialitatea «inginerie, business și finanțe», de exemplu. Astfel de studii are mezinul meu. Este o combinație foarte interesantă .

Sau, de exemplu, economist în domeniul culturii. Acolo există propria economie, dar ea este mai specială. Dar iarăși, toate acestea trebuie să se bazeze pe studiile medii largi și pe formarea persoanelor cu un orizont larg.

Și e foarte important, din punctul meu de vedere, să educăm patrioți ai acestei țări. Odată, la o conferință a istoricilor, unde am fost invitat în a. 2020, am ținut un discurs în care am vorbit despre aceea, că cea mai importantă sarcină națională a unei țări care după renașterea statalității sale încă nu are o experiență bogată și un termen de existență mare, este să formeze propria cultură, propria istorie. Mai exact, nu să o formeze, da să o adune pur și simplu.

Moldova este un stat, care are cea mai bogată istorie. Încă cu 700 de ani în urmă pe harta Europei nu existau multe dintre țările europene dezvoltate azi. Erau vreo zece țări, printre care și Moldova – o țară mare, dezvoltată, bogată. Eu am avut o întrevedere cu ambasadorul Iranului, am vorbit despre istorie, și el a spus: da știți că în sec. XV noi aveam un adversar comun – Imperiul Otoman. Conducătorul de atunci al Iranului avea nevoie de bani și a împrumutat de la Ștefan cel Mare o sumă foarte mare. Șahul iranian nu a putut întoarce datoria domnitorului Moldovei, dar a întors-o fiului său Bogdan, după ce acesta a venit la putere.

Pe mine această istoria m-a uimit. Eu știam o altă istorie interesantă – cum moldovenii au împrumutat niște bani regelui polonez, acela nu-i mai întorcea, și atunci ei au mers de i-au luat regiunea Cernăuți (Pocutia), au construit Cetatea Hotin, care mulțumită ucrainenilor a fost restaurată și păstrată.

Avem, în istoria noastră, multe lucruri care ar putea învăța generația în creștere să-și iubească țara. Prin educarea acestei iubiri, se formează o temelie pe care te poți sprijini în a-ți construi planurile pentru această țară, a crea niște proiecte în acest stat.

Cu regret, la noi timp de 30 de ani au fost educați patrioți ai unui alt stat, numai nu ai Moldovei! La noi erau educați oameni care visau să plece undeva, dar mi se pare că în ultimul timp situația se schimbă spre bine. Poate, pentru că Europa s-a discreditat mult. Colosala cultură europeană demonstrează acum niște lucruri improprii și inacceptabile pentru noi. Poate, pentru că acolo scade nivelul de trai. Recent, am comunicat cu un fin de-al meu, el absolvă liceul, este unul din cei cu trecut, să spunem așa, anti-moldovenesc. Și eu îi zic: "Spune, pe voi vă educă ca pe viitori emigranți?" El răspunde: "Să știi că nu. Învățătorii doresc mult ca noi să fim aici, să dezvoltăm țara noastră țară ". M-a bucurat acest răspuns.

- Cu adevărat, dacă îți iubești țara, în ea și e mai ușor și să trăiești, și să te dezvolți. Eu am învățat patru ani la Lvov. Ucrainean de naționalitate, patru ani am fost considerat moldovean. Unde nu ai merge, în orice țară, indiferent ce naționalitate ai, dacă ești din Moldova, toți te consideră moldovean.

- Da, Moldova este foarte frumoasă. Iată acest teritoriu dintre Prut și Nistru este zguduitor de frumos. Diferit. Doar 450 de kilometru de la sud la nord, da ce landșaft diferit, locuri diferite, există sectoare naturale uimitoare. Apropo, pe site-ul moldovenii.md este capitolul "Natura și turismul". Eu recomand celor care nu au văzut – intrați, vedeți și poate va apare dorința de a vizita aceste locuri. Eu, spre exemplu, în ultimii 20-25 de ani vizitez mai des Nistrul, Țipova, Saharna… Locuri uimitoare, frumuseți uimitoare, la ce bun să cauți ceva undeva? Hai să încercăm să dezvoltăm această țară, să ne formăm viitorul aici! Desigur, nu întotdeauna se reușește, nu toți reușesc. Eu nu-i dezaprob pe emigranți, însă le recomand tuturor să se întoarcă și să încerce totuși să folosească posibilitățile care apar aici .

- Mulți străini care vin în Moldova spun că aici sunt oameni așa de minunați, deschiși, binevoitori, săritori la nevoie, ca nicăieri în altă țară. În ultimul timp se dezvoltă turismul intern, foarte multe persoane pe care le cunosc călătoresc activ prin Moldova în loc să plece undeva departe. Îmi place filozofia orientală, în care există noțiunea de meditație. La noi, de facto, în orice loc ai veni, poți face un mic re-start, își poți reîncărca creierul, te poți încărca cu energie, te poți transforma, după care poți reveni la rutina ta zilnică.

- Circulă o legendă, cum că al doilea ca importanță Dalai-Lama vine an de an la Țipova și petrece acolo două săptămîni. El consideră, că acesta este unul din cele șapte centre energetice ale lumii. Poate, verificăm aceasta?

- Neapărat!

- Mai bine să nu verificăm, da pur și simplu să credem că așa este.

- Aveți un grup de companii, care de facto constituie un business internațional. Ați deschis, în trecut, DAAC Hermes. Am citit că această denumire provine de la primele litere din numele fiecărui fondator. Hermes este zeul comerțului. Altă dată, în timp ce activam nu pentru mine, ci pentru alte companii, director pentru dezvoltare, eu am lucrat la Arcadii Andronic. Spuneți-mi, ce relații ați păstrat cu foștii parteneri ? Este mereu pozitiv, sau diferă?

- Suntem prieteni. Noi și atunci eram prieteni, și foarte apropiați. Desigur, eu am inițiat crearea acestor companii, dar pe atunci mai eram încă în serviciul public și aveam nevoie de parteneri. Și la cine să apelezi, dacă nu la prieteni? . Arcadii a adus în companie și o afacere nouă, în domeniul confecțiilor. Dar la momentul în care relațiile noastre parteneriale s-au răscopt, am decis să ne separăm. Desigur, au existat ceva tensiuni în relații. Dar principalul e că, despărțindu-ne, noi am păstrat prietenia. Cum am fost prieteni de familie, așa și am rămas.

- Pe atunci am activat la Poliproject Exhibitions, exact cînd cumpărați "Viorica Cosmetic". Dintr-o companie cu o anumită reputație, practic ați trecut pe segmentul premium. Și acest proiect este despre renașterea economiei naționale?

- Evident! Era păcat ca această întreprindere să moară. Eu am urmărit-o mai mulți ani. Pentru mine a fost neașteptat faptul că ea a fost scoasă la licitație. Eu plecasem atunci la odihnă. Prin telefon, am rezolvat cu "Moldova-Agroindbank" problema obținerii unui credit, și noi am reușit să participăm la licitație. Poate, fusese scoasă pentru ca pe urmă să-i mai scadă din preț și să o comercializeze cuiva, nu știu. Pentru mine, era o raritate – să cumpăr ceva, la care nu mă prea pricep. Dar noi am cumpărat acest activ, și am investit în această întreprindere foarte mult efort, sănătate și bani.

Desigur, ne bucurăm că această întreprindere devine una dintre cele mai importante în industria moldovenească, că multă lume se mîndrește cu cosmetica moldovenească, multă lume o cumpără, o face cadou, foarte mulți o cumpără în ambalaj festiv, și-o dăruiesc reciproc. Dar este rezultatul faptului, că noi am abordat foarte serios problema. Eu sunt recunoscător fiului meu și familiei în general, pentru că s-a implicat activ în această activitate, sunt recunoscător soției mele, care mereu dă sfaturi practice, iar fiul îi împărtășește planurile sale.

Dar pentru a ridica o asemenea companie pe o piață foarte competitivă, trebuia să acționăm anume așa, cum facem noi, cum acționează fiul meu Vladislav. Noi am atras aici știința, colaborăm cu savanții. Printre ei - unul dintre cei mai mari specialiști în crearea spirulinei, academicianul moldovean Valeriu Rudic. Noi colaborăm cu oameni care cunosc bine ce produse cosmetice pot fi obținute din struguri, cu dermatologi experimentați, inclusiv un originar din Moldova, stabilit în Belgia.

Adică, fiecare produs este supus unei verificări riguroase. Pentru obținerea fiecărui produs e nevoie de 3-4 ani. Iată, spre exemplu, recent noi am produs un complex contra căderii părului. Acesta a fost testat de un laborator spaniol, unul din trei laboratoare mari din Europa, care eliberează concluziile experților cu privire la eficiența produsului. De la el am primit concluzia experților, că după o lună de utilizare a acestui complex apar între 3000 și 5000 de fire noi de păr.

- Neapărat voi cumpăra acest complex !

- La "Viorica Cosmetic" colaborăm nu numai cu savanții noștri, ci și cu companii străine serioase. Dar rolul-cheie, desigur, îl au dermatologii. De aceea toate produsele se verifică minuțios, se produc pe utilaje foarte bune, la cel mai înalt nivel de omogenizare. Cremele noastre uimesc pentru că este nivelul mărcilor de clasă-premium. Dar noi producem în continuare și mass-market, mă refer la seria Cosmeplant. Ea este accesibilă tuturor, iar calitatea este la fel de înaltă.

Vreau să spun că în Moldova producerea poate fi dezvoltată în multe direcții. Dar aici este foarte important sprijinul statului. În cazul nostru statul aproape că nu ne încurcă. Deși nu demult au existat probleme ce țin de vamă, dar șefii respectivei comisii parlamentare ne-au ajutat, s-au inclus în această problemă. Chiar dacă noi certăm puterea, dacă o conectezi, ea te ajută.

Dar companiile care au potențial de export au nevoie obligatoriu de ajutor. Statul neapărat trebuie să le ajute, să investească în această direcție, pentru a crea noi locuri de muncă, a îmbunătăți balanța de plăți, a aduce în țară valută nouă, a acumula experiență nouă. Spre exemplu, ar fi corect ca statul să achite participarea la expozițiile internaționale. Este o plăcere foarte scumpă, și nu orice companie și-o permite, mai ales dacă ea abia se pune pe picioare. Asta este important.

Mai departe. Ar fi corect ca brandurile recunoscute de stat, de popor, să primească ajutor în formă de achitare a plății de chirie în marile centre comerciale din străinătate. Dacă întreprinderea iese pe piața internațională, pentru ea ar fi un ajutor foarte semnificativ și important. Ar putea exista 10-15 asemenea branduri, și dacă analizăm ponderea cheltuielilor lor în buget, ea nu este foarte mare. În schimb, ar fi bani noi în țară, locuri noi de muncă, deci, mult lucruri noi. Noi la "Viorica Cosmetic" interzicem orice achiziționări peste hotare, dacă aceste mărfuri se produc în țara noastră. Ne străduim, în fond, să achiziționăm totul aici, de aceea oamenii de afaceri care înțeleg cam ce consumă parfumeria și cosmetica și ne pot propune asta, pot fi siguri de deschiderea noastră pentru colaborare.

- Vasilii Afanasievici, vă mulțumesc pentru această discuție de suflet, și vă mulțumesc pentru că sunteți unul dintre pilonii comunității noastre de afaceri. Cred că mă vor susține mii, zeci de mii de persoane, angajații companiei Dvs. și sute de mii de consumatori mulțumiți de produsele Dvs. Probabil, un milion, dacă ținem cont de "Viorica Cosmetic".

– Și eu Vă mulțumesc pentru discuția interesantă.

29
2
1
0
3

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Veți participa la recensămîntul în desfășurare, în Moldova?