Vasili Chirtoca: Afacerile IT trebuie dezvoltate în țară, dar nu poți miza doar pe ele. Partea 3

(Continuare. Primele două părți– la 19.07.2023 și 25.07.2023)

În Moldova există mulți oameni talentați și multe întreprinderi interesante, pe care statul trebuie să le sprijine. Despre întreprinderile care fac parte din DAAC Hermes Grup și dezvoltă proiecte absolut fantastice, a relatat Vasili Chirtoca, șeful holdingului, în cadrul talk-showului "Без галстуков (Fără cravată)" cu Alexandr Stahurschii de la postul N4. "Businessul mare"- aceasta a fost tema emisiunii. Publicăm următoarea parfe din versiunea textuală a interviului.

- Vasili Afanasievici, am ajuns la un gen de afaceri fundamental, cred eu, căruia în prezent statul îi acordă foarte multă atenție, care are foarte multe înlesniri și în promovarea informațională a căruia se investește foarte mult. Businessul IT. În holdingul Dvs. există compania DAAC System Integrator. Din publicațiile site-ului aflăm că ea creează și implementează soluții inovatoarea în sprijinul digital al dezvoltării informaționale a societății, statului și afacerilor. În portofoliul cu produse – cele mai diverse genuri de business, servicii de consultanță, de dezvoltare software și de inginerie. La moment, cum apreciați acest gen de afaceri în structura Dvs., anume în holding?

- Este unul dintre cele mai vechi genuri de activitate la noi. Am început să-l practicăm încă în 1990-1991. Din start, voi atrage atenția la următorul aspect: deși noi practicăm acest gen de business, care ne interesează, și dezvoltăm această companie, businessul IT nu poate soluționa deplin problema ocupării forței de muncă în țară. El o poate rezolva într-o măsură mică. Reieșind din reducerea numărului de populație, țara noastră are nevoie de cel puțin două milioane de locuri de muncă.

Explic de ce cred asta. Excludem primii 20 de ani de viață, deci populația aptă de muncă are între 20 și 65 de ani, adică - o perioadă de 45 de ani. Să presupunem, că speranța de viață este de 70 ani și ceva. Adică, ar trebui să fie angajate 65% din populație. Chiar dacă populația la noi este de 3 milioane de oameni, trebuie să existe 2 milioane de locuri de muncă.

În agricultură numărul locurilor de muncă este în descreștere și noi înțelegem de ce. În industrie, cu regret, el la fel descrește. Și din punctul meu de vedere, într-o țară mică cum este Moldova e foarte dificil să creezi în businessul IT mai mult de 100 mii de locuri de muncă, chiar dacă mulți lucrează și vor lucra la externalizare. Iată de ce tendința de a dezvolta afacerile IT în speranța că ele vor rezolva toate problemele țării, este o iluzie. Desigur, acest business trebuie dezvoltat, desigur el trebuie stimulat, desigur că este un business avantajos și pentru țară, și pentru oameni, în special dacă se lucrează la externalizare. Dar nu poți miza numai pe el. Compania noastră se dezvolta, dar peste i vreme noi am decis să ne îndepărtăm de comercializarea "fierului" în retail și să ne concentrăm pe crearea proiectelor.

- Aveți în vedere că nu vindeți computere și tot ce ține de ele ?

- Vindem, desigur, dar puțin. Și bineînțeles că în cadrul proiectelor noi rezolvăm toate problemele ce țin de servicii, sisteme de comunicare, etc. Spre exemplu, construim centre mari de date. Dar noi am înțeles, că anume integrarea sistemică are perspective colosale și că anume de ea este mare nevoie.

Adică, ei o entitate economică sau un departament și rezolvi acolo toate problemele ce țin de informatizare și de administrare. Noi lucrăm cu parteneri importanți și dezvoltatori de software standard și, cum am mai spus, de "fier", sisteme de comunicare și sisteme computerizate. În baza acestor lucrări ale partenerilor noștri, oferim soluții complexe. Existența unor așa companii este foarte importată. Să vă spun, în anii 10 unul dintre marii noștri conducători, după ce a văzut că aceste companii primesc multe comenzi de stat (da în orice țară 50% dintre comenzi vin de la companiile publice și entitățile afiliate statului), a decis că n-ar fi rău ca el să creeze propria companie. Și a creat-o, după care au dispărut practic toate. La încheierea domniei acestui mare om al nostru, la noi au rămas 165 de persoane din 260 .

- Despre cine vorbiți? Cine este la noi un mare om ?

- Despre Vladimir Gheorghievici (Plahotniuc – nota red.), care a creat propria companie BASS Systems, căreia i-a dat toate comenzile de stat. Această companie s-a "veselit" bine de tot. Acolo și în prezent există probleme. Noi însă am rezistat, deoarece ajunsesem deja la un nivel înalt, aveam elaborări, la noi multe companii activau la externalizare. La noi, în departamentul deservire, lucrează cca 60 de ingineri de calificare înaltă, care deservesc aceste sisteme. Repet, noi am rezistat și acum revenim pe pozițiile noastre.

Dar deoarece în interiorul țării nu este prea mult de lucru, nu există finanțare suficientă, noi ne concentrăm pe contractele externe, pe piețele externe. Spre exemplu, am creat o companie în Uzbekistan, pe care o dezvoltăm. Există aici un interes mare, căci țara este destul de bogată. Dacă judecăm după PIB-ul pe cap de locuitor, ea pare a fi mai săracă ca țara noastră. Dar țara e bogată în resurse, ea are o capitală foarte puternică - Tashkent, trei milioane și jumătate de locuitori. Un oraș foarte frumos, care se dezvoltă. Și există un interes sporit pentru dezvoltarea sistemelor publice IT . Da noi anume că înțelegem perfect sarcinile statului. Noi cunoaștem toate sarcinile statului, înțelegem cum pot fi ele soluționate, și în timpurile în care exista mai multă finanțare din partea instituțiilor financiare mondiale, noi cîștigam multe licitații ale Băncii Mondiale și finalizam toate proiectele. Asta e foarte important, căci pentru ca să începi și să finalizezi aceste proiecte trebuie să existe tehnologie foarte bine definita pentru realizarea lor. Noi apentru a demara si finaliza aceste proiecte trebuie sa existe o tehnologie foarte bine definita pentru realizarea lor. Noi avem propriul nostru software, care rezolvă toate aceste probleme.

- Lucrați asupra acestor elaborări?

- Da, desigur, noi le elaborăm. Spre exemplu, există un sistem-standard de evidență contabilă. Acum acestea-s și sistemele de lucru cu clienții, sistemele ERP. Dacă ei o «cutie», ea constituie 20%. Restul trebuie să-l facem noi și noi, evident, am implementat aceste sisteme la întreprinderile noastre. Spre exemplu, Viorica Cosmetic este automatizată complet. Sau, sp zicem, DAAC Hermes Grup și DAAC Hermes S.A.

Este foarte important ca în țară să existe asemenea companii. Iată un exemplu. Cam cu 20 de ani în urmă, nu s-a adresat șeful vămii și a spus: "Vasili Afanasievici, specialistul nostru în IT a demisionat, s-a supărat și a luat cu el toate cheile de la sistemul pe care el l-a creat". Și vama se confrunta cu probleme. Dar cei care au elaborat un sistem sau altul trebuie să fie întotdeauna, înțelegeți? Compania care a elaborat ceva pentru cineva, trebuie să fie întotdeauna. Și dacă noi vrem să dezvoltăm businessul IT, integrarea sistemică este o parte foarte importantă a infrastructurii businessului. Și eu îndemn conducerea țării să dezvolte acest fel de companii pe toate căile, poate alături și noi ne vom dezvolta mai mult.

- Următorul sector al businessului Dvs. – bunurile imobile, despre care cred că vom vorbi mai amănunțit. Plus la aceea că oferiți în chirie suprafețe mari, să zicem în raionul Sculeni din Chișinău, acolo unde este un centru comercial și încăperi pentru birouri, dacă nu greșesc DAAC Hermes mai este și acționar majoritar al întreprinderilor din Zonele economice libere Vulcănești și Ungheni. Dvs. cum apreciați azi zonele economice libere?

- A fost ceva neprevăzut. DAAC Hermes Grup a privatizat contra BP bazele din Ungheni și Vulcănești, care ulterior au intrat în componența zonelor economice libere. Pe atunci, ele erau semi-distruse. Ceva dăm cu chirie, ceva am comercializat. De aceea nu avem proiecte în zonele economice libere.

Voi spune despre un proiect mai nou, apărut în rezultatul inițiativei unor parlamentari. Ei au modificat legislația în așa fel, că Viorica nu mai poate produce dezinfectanți. Acea Viorica, care de fapt a salvat țara în pandemie, căci în afară de noi nimeni nu-i mai producea. Da noi îi produceam deja de 10 ani. Noi am făcut tot posibilul să sporim producerea. Deși prețurile componentelor, materie prime, ambalajelor se ridicaseră imediat, noi nu am modificat prețurile, ele au rămas aceleași. Cumpăram alcool local, de la producători locali. Dar pe neașteptate a apărut în legislația fiscală un proiect straniu, din cauza căruia noi pur și simplu nu mai putem produce acești dezinfectanți. Pentru că, comparativ cu importurile, care la export au fost eliberate de accize și TVA, iar la introducerea în Moldova nu-s supuse taxelor, noi am fost supuși unor așa accize, că trebuie să ne vindem dezinfectanții de două ori mai scump. Așa că, stimați telespectatori, vreau să vă spun că Viorica practic nu mai produce dezinfectanți. Dar noi dialogăm, i-am scris președintei, și am văzut instrucțiunile făcute de doamna președintă. Acest lucru ne insuflă optimism.

- Adică, trăiți cu optimismul?

- Da, desigur, optimiști deplini fiind.

- Să vorbim despre ceea ce spuneați la începutul emisiunii, despre suprafețele imobiliare pe care deocamdată încă nu le folosiți. Ce suprafețe are holdingul Dvs. în municipiul Chișinău și care este soarta lor viitoare? Dacă nu greșesc, la Sculeni se preconiza ceva, în contextul reconstrucției orașului. Acum, cred, ne vom apropia ușor de activitatea Dvs. în Consiliul municipal și în general - de opinia Dvs. despre tot ce se face acolo.

- Noi deținem un pachet mare de acțiuni, de cca 90%, ale Societății pe acțiuni Pielart. În trecut era o întreprindere chimică de producere, producea cauciuc, produse din cauciuc.

- Ele-s mai multe, dacă nu greșesc. Una - pe pod, în preajma Combinatului de tutun. Acolo era tot Pielart? Corect?

- Nu, acolo era Piele. Ei prelucrau piei, noi nu avem nimic în comun cu ei.

Așa dar, Pielart. Era un complex, o întreprindere chimică. Întreprinderi similare fuseseră construite la Biserica Albă din Ucraina, și în Rusia, la Vladimir pare-mi-se. Absolut identice. La puterea sovietică, aceste lucruri erau reglementate de Gosplan, și producția aceasta era competitivă. Acolo se produceau tălpi, caloși, cizme etc. Era saturată și piața internă, și Pielart își expedia produsele și Asia de mijloc. Dar toată materia primă era adusă din Ucraina și din Rusia. După destrămarea Uniunii Sovietice Gosplan nu mai exista, dar piața de desfacere a rămas tot acolo. Și atunci cele două întreprinderi, care erau foarte puternice, au ocupat în totalitate locul nostru pe această piață. Deoarece materia primă era de acolo, cheltuielile de transport mai mici.

Desigur, noi am căutat variante, nu am cedat, am atras un partener italian foarte interesant, care ne-a adus utilaje bune. Am investit bani, cca un milion de dolari am investit în cea mai mare parte a blocului de producere. Am plasate acest utilaje, am început să producem tălpi pentru piața italiană de încălțăminte, dar a început criza din a. 2009. Această companie s-a pomenit fără piață de desfacere și fără finanțare suficientă. De aceea proiectul a fost închis, și compania și-a luat utilajele. Noi am încercat să păstrăm această producere, însă nu ne-a reușit. Dar era important să păstrăm întreprinderea în sine. Și iată că am păstrat-o, păstrăm și blocul de producere Pielart , avem acolo diverși parteneri, chiriași…

- Adică, de facto el se află în stare înghețată ?

- El se află în stare înghețată. Am avut propuneri să construim acolo ceva, iar clădirea să o demolăm, însă mie, sincer vorbind, îmi pare rău de acest bloc... 52 mii de metri pătrați cu înălțimi de cca 21 de metri. Este un bloc foarte interesant. Vedem care va fi situația, căci autoritățile orașului vor să construiască pe acest loc o școală sau altceva.

- Apropo despre oraș. Dvs. ați lucrat în Consiliul municipal. Noi am avut un interviu în a. 2015, pe atunci candidați la funcția de primar general de Chișinău. Cum V-a părut activitatea în Consiliul municipal ?

- Alexandr, vă mulțumesc pentru că ați determinat exact ce am făcut eu acolo. Eu chiar am lucrat în Consiliul municipal, am fost autorul multor proiecte de decizii importante pentru oraș. În special, ați observat poate că de ceva ani la noi nu se mai construiesc clădiri compactate în interiorul zonelor rezidențiale. Dacă și există careva cazuri aparte, este rezultatul deciziilor judecătorești. Dar eu sunt autorul deciziei Consiliului municipal din 18 iulie, 2017, întitulate "Privind restricțiile în construcție". Această decizie, pe care am încercat să o promovăm timp de un an de zile și în cele din urmă am reușit, interzice construcțiile în interiorul cartierelor deja existente. Dacă anterior adesea omul se trezea dimineața și vedea că acolo unde el s-a născut, a crescut, unde s-au născut copiii lui, unde ei se plimbau, unde era un parc, o zonă verde sau un teren sportiv, brusc a crescut un gard, a apărut un fundament etc., apoi acum aceasta este imposibil, și mă bucur că am participat nemijlocit la luarea acestei decizii.

Puteți observa că nu se mai construiește în spațiul dintre trotuare și linia blocurilor locative, a magistralelor. A rămas doar ceea ce fusese construit anterior. Acum noi am interzis acest lucru, și eu cred că este o decizie importantă, pentru că acele construcții limitau mediul de trai al orășenilor și dăunau aspectului exterior al orașului.

În același timp, noi am luat prima decizie cu privire la dezvoltarea parcurilor. Ea a fost elaborată în comun cu fracțiunea Partidului socialiștilor. Pe atunci eu conduceam fracțiunea comuniștilor și a celor fără de partid. Această decizie a determinat strict toate tipurile de zone verzi: zonele verzi de-a lungul magistralelor, zonele verzi în interiorul curților, zonele verzi pe teritoriul întreprinderilor. Avem multe zone de acest fel. Și chiar dacă mai există abuzuri în tăierea spațiilor verzi, ele-s mult mai puține. Tot eu am fost inițiatorul construirii terenurilor sportive în curți, care au început să apară în ultimul timp. La această activitate s-a conectat Federația de fotbal, care construiește terenuri în școli. Este un lucru foarte bun. Apropo, în ultimul timp noi colaborăm cu Federația de fotbal, ajutăm unor școli să construiască terenuri sportive. Eu cred că noi am făcut foarte multe în acel Consiliu municipal.

- Dvs. vorbiți despre propriile inițiative, dar cred că mulți telespectatori zic: "О, da noi credeam că-s inițiativele primarului general Ion Ceban "...

- Pe atunci Ion Ceban era liderul fracțiunii socialiștilor, care a sprijinit aceste proiecte.

- Da ce relații aveți în prezent cu Ion Ceban ?

- În prezent eu nu am relații cu Ion Ceban. Lucrul merge, el este o persoană energică, activă. Problemele curente le rezolvă, să zicem. Vom vedea ce va fi mai departe.

- Colaborați cu el în careva chestiuni ce țin de municipiu? Îl ajurați cumva?

- Nu, nu-l ajut, căci am fost nevoit să plec din cel de-al doilea Consiliu municipal ...

- Dacă se poate, deschideți parantezele, căci rareori Vă vedem pe la televiziuni și cred că pe mulți telespectatori îi interesează. Care a fost cauza ?

- Mi s-a propus să merg pe listele socialiștilor, deși nu intenționam să acced în acest Consiliu municipal. Am fost plasat cu numărul 2. Firește, și eu am pus anumite condiții. Una dintre ele era că, reieșind din experiența mea bogată în acest domeniu, eu voi ajuta primarul general în realizarea unor proiecte strategice, cu condiția că aceste proiecte vor aparține municipalității sută la sută, ori că municipalitatea va avea în ele marea majoritate. Și parcă ajunsesem la o înțelegere, dar în rezultat eu am devenit doar președinte al comisiei pentru construcții, arhitectură și relații funciare.

Eu cred că am lucrat pentru a curma încercările unor persoane de a se sui în capul orășenilor, și am promovat mai multe proiecte foarte importante.

De exemplu, eu am sprijinit proiectul de construire a complexului rezidențial pe locul uzinei "Авиатехнология", deși toți vorbeau despre "interese". Este vorba despre un fond american, care construiește un complex rezidențial mare vizavi de Grădina Botanică. Noi, desigur, i-am impus un șir de obligații, printre care – să reconstruiască parcul de pe str. Sarmisegetusa. Ei preconizau să investească 6 milioane, dar au investit 18 milioane. Noi i-am obligat să reconstruiască scuarul din dreapta la ieșirea din oraș spre aeroport, în apropiere de a doua ”carte deschisă”. Deocamdată ei nu au făcut acest lucru. Noi i-am obligat să construiască o grădiniță de copii, terenuri sportive. Noi i-am obligat să construiască o trecere pentru pietoni înălțată de la acest complex rezidențial sore Grădina Botanică. Este un proiect bun. 220 mii de metri pătrați de locuințe, plus locuri de muncă noi în domeniul construcțiilor.

Ei, am devenit eu președinte al comisiei pentru construcții, arhitectură și relații funciare. Dar totul se rezolvă în primărie. Ei ne transmit documentele pe care noi ori le aprobăm, ori le returnăm.

Cu începerea războiului în Ucraina, eu, care am acolo multe rude, mi-am zis: am numeroase probleme ce pot apărea în business, trebuie să-mi salvez o rudă, a doua, a treia… Pe de altă parte, irosesc mult timp , dar nu fac ceea, despre ce am convenit. Da noi am convenit, spre exemplu, că eu îl voi ajuta pe primarul general să facă proiectul parcărilor cu plată în baza unei întreprinderi, societate pe acțiuni în care Municipiul deține un pachet mare de acțiuni. Eu aveam pe atunci un program de răscumpărare a tuturor acțiunilor, pentru ca acestea să aparțină municipiului 100%, de vindere a terenului (3,5 ha), iar cu acești bani să fie realizat acest proiect foarte important pentru oraș.

Eu preconizam să-l ajut pe primarul general să construiască parcuri de distracții în "Valea trandafirilor" și în sectorul Rîșani. Deja atrăsesem în acest scop cea mai mare companie italiană. Însă interesul pentru asta a dispărut. Noi convenisem că eu voi ajuta la soluționarea problemei reciclării complete a deșeurilor. Eu am fost autorul unui proiect de acest fel încă în a. 2017 . Am convenit că eu voi ajuta orașul să elaboreze un proiect în apropierea circului: un Palat de gheață mare, un complex acvatic mare. Un hotel de cinci stele. O școală, o grădiniță de copii. O parcare mare pentru 2000 de automobile. Unicul lucru care mi-a reușit a fost alcătuirea și aprobarea PUZ – planul urbanistic zonal, și gata. În principiu, eu nu eram satisfăcut de faptul, că proiectele strategice nu se dezvoltă. Da ceea ce face primarul, face cu succes, bine, mă bucur că el este în această funcție. Este cu mult mai bine ca ceea ce a fost anterior. Dar de mine, pentru aceste lucrări, nu este nevoie.

- Vreau să vă întreb despre parcări. Pentru Chișinău, este una dintre cele mai mari nenorociri, în sens direct. Cu experiența bogată pe care o aveți nemijlocit în Consiliul municipal, experiența pe care o aveți în sfera imobiliară a orașului și nu numai, ce ar trebui să se facă și nu se face, din punctul Dvs. de vedere?

- Eu cred că trebuie selectată o întreprindere municipală, care are terenuri bune, pe care nu le folosește și care pot fi comercializate. Acestei întreprinderi să-i fie încredințată realizarea acestui proiect. Nici nu e nevoie de licitații. O întreprindere sută la sută municipală vinde o parte din terenurile sale, de care nu are nevoie. Cu acești bani face un proiect. Există multe orașe, de unde pot fi luate asemenea proiecte, și în Rusia, și în Europa de Vest. Spre exemplu, în Germania 30-40% din veniturile parcărilor aparțin municipalității, acești bani nu trebuie ratați. Trebuie să facem acest proiect și să-l realizăm cu mijloacele întreprinderii municipale, care poate obține și credite, și granturi. Este un proiect minunat și pe înțelesul întregii lumi, pentru care pot fi obținute credite.

- De ce nu se face asta?

- Vedeți, noi parcă am convenit că eu voi ajuta ca asta să se facă. Da Ivan Vasilievici… mi se pare are o trăsătură … Nu pot spune că nu-i place businessul, dar lui nu-i plac businessmenii. Mi se pare că el este o persoană cu multe talente, cîntă, posedă chitara, etc., și își spune: "Cum așa, eu ar pentru stat, da acești businessmeni vin la lucru și încarcă bani cu lopata ". El nu prea înțelege că businessul este o muncă grea și că nu totul este așa de simplu. Nu-i plac oamenii de afaceri și nu are încredere în ei, mi se pare. Am impresia, că mereu îi părea că eu am careva interese personale. Din această cauză relația noastră nu a mers.

Totuși, proiectul despre care vorbesc eu trebuie implementat. Trebuie luată o întreprindere municipală, saturată cu bani, comandate aceste proiecte și să-i fie încredințară realizarea lor. Eu văd că prin acest proiect pot fi amenajate curțile, inclusiv - create acolo parcări. Multe se pot face…

- Dar orașul este supraaglomerat cu automobile...

- Este o problemă complexă. Și acest proiect trebuie să prevadă parcări and ride, trebuie să prevadă posibilitatea de a obține transport alternativ. Iată, cu acest primar se dezvoltă destul de bine transportul orășenesc. În fracțiunea socialiștilor este tovarășul Comarov, care a inițiat înființarea, pe străzile principale, a unor benzi doar pentru transportul public. Însă în primul Consiliu municipal, din care eu făceam parte, nu s-a reușit acest lucru. Da Ivan Vasilievici a reușit să atribuie benzi pentru transportul public. Trebuie să ai destul curaj ca să o faci. Eu aprob această decizie. Nouă, automobiliștilor, ni-i mai complicat, dar existența acestor benzi a redus din timpul pasagerilor transportului public… Acum oamenii pot calcula timpul călătoriei lor cu transportul public. Minunat !

Va fi foarte bine dacă acest proiect va fi unul complex, inclusiv cu piste pentru cicliști, pentru scutere, cu complexul din apropierea Circului… Circul este, practic, și periferie, și centru. Omul a venit, a parcat mașina, a mers pe jos spre centrul orașului. Eu înțeleg cum poate fi făcut un asemenea proiect. Probabil, Ivan Vasilievici, dacă va învinge în alegeri, adică viitorul primar, va trebui să găsească parteneri, să le plătească bani, să nu le ofere careva cote-părți, pentru că este un business foarte clar, care depinde în exclusivitate de disponibilitatea orașului și de posibilitatea de a face acolo parcări. Acesta trebuie să fie un business municipal sută la sută. Plătește, și partenerii vor organiza totul.

- Să înțeleg, pentru a încheia această temă, că relația Dvs. cu Ivan Vasilievici Ceban nu a mers anume din cauza că lui nu-i plac oamenii de afaceri, că nu are încredere în ei.

- Da, cred că el nu are încredere în businessmeni. El nu-și închipuie că businessmenii mai pot dori să facă ceva bun pentru oameni, că ei au un anumit activism civic. Dar aceasta este cea mai favorabilă interpretare, pentru Ivan Vasilievici.

(Va urma )