Moldova – un rai pentru refugiați?

Moldova – un rai pentru refugiați?

În contextul crizei migrației din Uniunea Europeană, refugiații tot mai des privesc spre alte țări, inclusiv Moldova, unde în ultimii ani a fost adoptată o legislație destul de loială pentru cei care doresc să obțină o formă de protecție pe teritoriul nostru.    

Experții se arată îngrijorați că țara riscă un flux necontrolat de refugiați din țările slab dezvoltate, în special din Africa și Orientul Apropiat. Ei nu exclud că imigranții eșuați vor fi redirecționați din UE în Moldova și în țările învecinate UE, care nu dispun de resursele necesare pentru aceasta. 

Legislația în vigoare permite acestei categorii de persoane să beneficieze de un șir de înlesniri, de care cetățenii moldoveni se pot bucura cu greu. Convențiile internaționale la care a aderat Moldova impun statul să le asigure cu locuințe, garanții sociale și chiar pensii.  

Moldova în locul Italiei    

În prezent, Moldova oferă cetățenilor străini patru tipuri de protecție: statutul de refugiat, protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic.  Cadrul legal din sfera dată a fost elaborat reieșind din prevederile actelor internaționale, ratificate de țara noastră – Convenția de la Geneva privind statutul de refugiat și Convenția privind statutul apatrizilor (persoane fără cetățenie – n.r.).

În anul curent, primii refugiați au trecut frontiera româno-moldovenească în luna februarie. Doi tineri din Bangladesh, de 16 și 17 ani, au fost plasați temporar la Centrul pentru sprijinirea și protecția victimelor și a potențialelor victime ale traficului de ființe umane. Adolescenții fără acte de identificare au încercat să treacă ilegal frontiera, însă au fost reținuți.  Cu ajutorul grănicerilor români, ei au obținut buletine de identitate temporare. 

Băieții nu vorbesc engleza, însă prin intermediul translatorului  a devenit clar, că ei intenționau să ajungă în Italia. Dat fiind că autoritățile italiene au înăsprit politica de imigrare și refuză să-și deschidă frontierele pentru această categorie de imigranți, ei se îndreaptă spre alte țări. În cazul dat, spre Moldova, unde autoritățile s-au dovedit a fi mai ospitaliere: polițiștii i-au condus pe tineri de la hotar în capitala țării și au contactat administrația locală pentru a stabili locul amplasării lor. 

Lucia Caciuc, șefa Direcției protecția copiilor din cadrul Primăriei Chișinău, menționează că soarta minorilor se va decide după ce va fi determinat statutul lor final. Potrivit ei, problema este soluționată prin eforturi comune cu oficiul ombudsmanului. ”Chișinăul nu dispune de un centru unde tinerii ar putea sta un timp îndelungat. După acești imigranți, în Moldova pot veni și alții. Iată de ce trebuie să elaborăm un mecanism de soluționare a acestor probleme”, consideră Caciuc.

Așadar, chiar dacă statutul refugiaților încă nu a fost determinat, în Moldova se fac pregătiri pentru a primi asemenea musafiri, iar în acest scop se elaborează un mecanism special. Printre altele, în februarie – martie, Institutul național de justiție a organizat pentru judecători, procurori, consultanții procurorilor, ajutorii de judecători și alți funcționari, un curs special de protecție a imigranților. Cursanții au luat cunoștință cu standardele naționale și internaționale în domeniul drepturilor imigranților și au studiat procedurile practice care le asigură protecția.   

Între timp, cei doi din Bangladesh nici pe departe nu-s primii solicitanți ai statutului special în Moldova. Conform Centrului pentru refugiați, o organizație de binefacere, în prezent în Moldova se află cca 450 de refugiați și solicitanți de azil. Poziția de lideri aparține cetățenilor din Siria, inclusiv foști studenția care au obținut studii superioare în Moldova.  După eu urmează refugiații din Ucraina, Irak, Afganistan. Unii trec frontiera oficial, alții – ilegal, de sine stătător sau cu implicarea traficanților de persoane. Există un caz în care mai mulți refugiați din țările Africii, care au plătit intermediarilor pentru ca să fie scoși din zona conflictului armat în UE, au fost debarcați în Moldova și li s-a spus că aici este teritoriul UE. 

În căutarea unui refugiu  

La moment, Moldova a aderat la un șir de acte internaționale, care conferă străinilor și apatrizilor care sînt în căutarea protecției un statut special, de fapt, îi egalează în drepturi cu populația autohtonă. A fost adoptat și un șir de legi în vederea aplicării în practică a acestor acte. Majoritatea ține de Planul de acțiuni RM-UE și face parte din condițiile liberalizării regimului de vize ca măsuri ce ”contribuie la consolidarea și apărarea drepturilor și libertăților omului”.    

Așadar, în acești ani cetățenii străini și apatrizii cu drept de ședere în țară beneficiază de acces la sistemul național de educație, servicii medicale, protecție socială și piața muncii, practic, în aceleași condiții ca și cetățenii Moldovei. Este prevăzut ca minorii să fie școlarizați și să poată obține studii superioare, profesionale și medii speciale. Refugiații și beneficiarii de ajutor umanitar vor fi incluși în programele de integrare socio-culturală. Celor care nu au bani, li se cuvin locuințe temporare. În plus, timp de șase luni ei primesc lunar indemnizația de refugiat, în mărime de cca 800 lei.  

Inițial, unii experți erau îngrijorați de faptul că implementarea inovațiilor va afecta locuitorii țării și nu va contribui la protecția populației. În opinia lor, după ratificarea convențiilor internaționale și implementarea prevederilor lor, problema securității naționale devine și mai actuală, fiindcă Moldova ar putea fi invadată de cetățeni din țările lumii a treia. În timp ce unele țări ale UE își închid hotarele în fața refugiaților și chiar discută introducerea unor măsuri de urgență, cum ar fi suspendarea Acordului Schengen, Moldova este gata să devină raiul pentru cei care caută un refugiu.    

Riscul este suficient de mare, mai ales dacă ținem cont de faptul că mulți dintre cei care au fost refuzați de țările UE, își vor încerca norocul dincolo de hotarele acesteia, inclusiv în Moldova, unde nu vor mai putea fi refuzați și unde vor fi asigurați cu tot necesarul. Unde mai pui că imigranții nedoriți pot ajunge la noi prin segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, care, de facto, nu este controlat de autoritățile oficiale. Experții cred că în aceste condiții autoritățile trebuie să respecte interesele țării și a propriei populații, și abia după aceasta să se lase conduse de structurile internaționale, care  își vor schimba poziția cum numai Moldova nu va mai fi în stare să-și onoreze obligațiunile.    

Dacă și așa ești plin de datorii  

Legislația națională obligă autoritățile să ofere străinilor și persoanelor fără cetățenie, ajunse la noi în căutarea unei vieți mai bune, posibilitatea de a ocupa spații speciale. Deci, Moldova trebuie să construiască asemenea locuințe, să le repartizeze solicitanților și să le întrețină. Mulți utilizatori ai rețelelor sociale cred că aceste angajamente nu pot fi explicate în condițiile în care propria populație se confruntă cu probleme economice și sociale.    

”De fapt, ni se propune să asigurăm pentru străinii veniți în Moldova din țări nefavorabile condițiile de care ei beneficiază în Europa. Și nu este clar de unde vor fi găsite fondurile necesare îndeplinirii acestor cerințe, dacă statul nu-și poate onora multe dintre angajamentele financiare. Avem în țară numeroase familii tinere,  care nu numai că nu beneficiază de dreptul garantat la o locuință, dar nici măcar nu au posibilitatea să o închirieze de la stat”, se revoltă un comentator.  

Inițial, se presupunea că aceste cerințe vor fi îndeplinite din contul bugetului instituțiilor departamentale responsabile de procesul dat  – ”în limita posibilităților financiare”. Însă în bugetul pentru 2019, ca și în anii precedenți, nu este prevăzut vre-un leu în aceste scopuri. O altă sursă de mijloace financiare ar fi atragerea creditelor și a investițiilor străine.  Ce-i drept, țara și așa este plină de datorii, deci, va fi foarte complicat să obțină și alte zeci de milioane de euro. Dar și mai complicat îi va fi să ramburseze aceste mijloace.      

Între timp, experții prognozează că această atitudine grijulie a autorităților față de cetățenii ne-moldoveni va atrage oamenii din țările slab dezvoltate și după cei din Bangladesh în țara noastră vor apărea locuitori din Afganistan, Nigeria sau Mozambic. Acestea și multe alte țări figurează în hotărîrea de guvern, înnoită cu regularitate, care le permite refugiaților și persoanelor fără cetățenie să intre în Moldova în baza actelor de călătorie. În prezent, nu avem foarte mulți asemenea musafiri și Moldova își poate permite să le asigure setul minim de condiții. Însă s-ar putea ca mîine numărul lor să sporească de zeci de ori, respectiv - și cheltuielile aferente.    

Căci, în afară de locuințe, autoritățile moldovenești vor trebui să asigure accesul direct al străinilor și apatrizilor la garanțiile sociale ”interne”. Adică, persoana a muncit o viață pentru binele altui stat, a achitat acolo impozite la buget, iar pensia sau indemnizația i-o va achita Moldova. În orice țară a lumii, vechimea în muncă a acestor persoane se calculează automat. Nu este exclus că frontiera țării va fi trecută de o persoană care nu a muncit deloc, nici măcar pentru un alt stat, aici însă ea va beneficia de plăți sociale. În fond, această categorie de persoane beneficiază practic de garanții sociale identice cu cele ale cetățenilor de pe loc, mulți dintre care au muncit zeci de ani în propria țară și au contat pe aceea că vechimea în muncă va fi luată în considerare la calcularea pensiei. 

În așteptarea fluxului de imigranți

Deși au rămas nesoluționate numeroase alte probleme, la formarea noului cadru legal în Moldova nu s-a trecut fără problema limbii. Cetățenii străini veniți în Moldova și dornici să se stabilească aici, dacă doresc să beneficieze de aceleași înlesniri social-economice, ca și moldovenii, vor trebui să demonstreze o bună cunoaștere a limbii de stat. Este, poate, unica piedică în calea spre garanțiile sociale. Legea prevede clar că cunoașterea limbii de stat este condiția obligatorie  pentru obținerea dreptului la ședere permanentă și integrare economică, socială și culturală a cetățenilor străini.   

Însă această prevedere nu se referă la unele categorii de solicitanți, cum ar fi oamenii în etate și persoanele cu dezabilități. De altfel, și obligațiile de creare a condițiilor pentru studiere  limbii de stat aparțin autorităților. Ministerul educației, culturii și cercetării are sarcina să organizeze cursuri de studiere a limbii de stat pentru cetățenii străini, contra plată, care însă pentru refugiați vor fi gratuite. În plus, departamentul trebuie să elaboreze mecanismele de apreciere a gradului de calificare, pe care cei veniți au obținut-o în patria lor.   

Anterior, la dezbaterea respectivelor proiecte de legi în parlament, unii deputați insistau pe includerea examenului la istoria românilor pentru oaspeții străini, care doresc să se stabilească în Moldova. Inițiativa legislativă a fost dezbătută la ședința  comisiei parlamentare de profil, însă amendamentele nu au fost acceptate. Adversarii ideii în cauză au făcut trimitere la practica mondială: nicăieri în lume această categorie de persoane nu este impusă să studieze istoria țării (în special, a țării vecine) și să susțină un examen. 

Experții menționează că în Moldova cadrul legal în domeniul dat a fost format în grabă, sub presiunea structurilor internaționale și este imatur, prost conceput și conține numeroase controverse. În rezultat, în Moldova lipsește mecanismul care ar permite blocarea hotarelor în cazul unul flux necontrolat de refugiați. Iar acesta este foarte verosimil: în ultimii ani, țările europene s-au confruntat cu el de nenumărate ori, după invazia imigranților din Africa și Orientul Apropiat, care fug de război și sărăcie.  

Experții cred că autoritățile trebuie să se pregătească mai bine de clipa în care după ce vor suprasatura țările Europei, imigranții vor veni în Moldova. Mai ales că în UE se discută cu regularitate modalitățile de convingere a țărilor care nu fac parte din comunitatea europeană să colaboreze în sfera amplasării și repatrierii refugiaților. În opinia lui Valeriu Ostalep, directorul Institutului de studii diplomatice, politice și de securitate, fost viceministru al afacerilor externe, în caz că UE va decide să atragă țara noastră în procesul de amplasare a refugiaților, europenii vor folosi în acest scop cele mai dure metode.  

”Occidentul nu vede în Moldova un partener egal, astăzi acest lucru îl înțeleg chiar și cei mai naivi oameni din țara noastră. Dacă structurile financiare sau politice internaționale vor avea nevoie ca Moldova să participe la acest proces, așa va fi. Chișinăul nu va putea refuza în momentul în care refugiații vor începe să vină la noi și UE ”o va ruga” să-i primească. S-ar putea, ca Moldova să primească chiar și un ajutor oarecare. Deși politica și societatea moldovenească nu este gata să rezolve aceste probleme, ne putem confrunta cu ele mult mai degrabă decît crede multă lume”,  spune V.Ostalep.

Victor Surujiu

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load