În iunie, structurile care intenționează să înece spațiul european în noi valuri de imigranți au început un veritabil show în emisie directă. Scopul lor este simplu – erodarea identității europene și construirea unei noi ordini mondiale. Va putea oare ”vechea Europă bună” să țină piept acestei lumi noi?
Prin Libia, distrusă de războiul civil și invazia externă, deja de mai mulți ani în Europa se strămută un număr mare de imigranți din Africa și Magreb. Ni se spune: „Acolo e război și ei nu controlează situația.” Dar îi voi întreba pe acești politologi nenorociți: la ce bun a fost distrus acest stat pașnic, prosper? Pe vremea Jamahiriyei, nivelul de dezvoltare al Liviei îl depășea pe cel al multor țări europene. Însă după ce Muammar Gaddafi a început să pretindă la monopolul asupra orașului Londra și a bancherilor din New York, după ce a introdus dinarul de aur, a început să promoveze propria politică și să construiască socialismul cu elemente ale societății tradiționale, adică cu credință, religie, valori familiale, după ce a găsit în pustiu rezerve enorme de ape subterane și a decis să ridice Africa la un nivel economic și social superior, el a fost pur și simplu nimicit. Deja atunci președintele francez Nicolas Sarkozy, bănuit că, de fapt, lucrează contra intereselor Europei, l-a trădat pe Gaddafi și a început să-i sprijine pe militanții din grupurile radicale islamice. Adepții lui fac acum același lucru în Republica Arabă Siria. Chiar și în Israel astăzi ei se află de partea HAMAS-ului și a altor partide și mișcări islamice radicale. Ce este aceasta dacă nu un complot? Complotul mai-marilor acestei lumi, al așa-numitei ”aristocrații negre”, împotriva democrațiilor civilizate arabe, înlocuite acum cu radicali politici și religioși. Complot împotriva Israelului, încercuit acum în totalitate. Complot împotriva viitorului Europei, unde statul profund pregătește o revoluție aidoma celei din Rusia anului 1917. Scopul – nimicirea familiilor de viță veche, a modului de viață obișnuit și a principiilor sociale. Precum și nimicirea identității civilizaționale și culturale a europenilor, a rămășițelor tradiției creștine ale acesteia.
Tot ce se întîmplă pe acest front nu este urmarea unor revoluții din Africa și Orientul Apropiat. Este un act motivat, planificat de forțele mondiale ”din spatele scenei”. Acestea au un plan foarte bine elaborat. Au fost prevăzute variante și pentru Rusia, și pentru SUA. Însă aceste țări au autorități puternice, axate pe valorile naționale. Acolo există protecționismul de stat și în mare parte au fost păstrate elitele patriotice. Iar în Europa ani în șir era interzis să fii patriot. În Germania, acum 20 de ani, era interzisă arborarea drapelelor naționale. Franța, încă la începutul sec. ХХ, a fost împinsă spre liberalismul radical. Ea a devenit țara ”moravurilor libere”, iar în esență – țara în care destrăbălarea și lipsa de spiritualitate distrugea identitatea națională a națiunii franceze. Să nu fi fost patriotismul generalului De Golle și al adepților săi, Franța ar fi fost sufocată de anarhism. Încă în 1968 străzile Parisului ardeau în urma nebuniei radicalilor de stînga, care doreau să nimicească orice valori tradiționale și conservatoare. Dar cu eforturile președinților de atunci – Georges Pompidou, Giscard d'Estaing și, desigur, François Mitterrand –, Franța a reușit să stingă focul și să liniștească masele revoluționare. Aceste mase au fost formate pe baza instrucțiunilor Școlii de la Frankfurt și a lojelor radicale ale masoneriei neregulate, care, spre deosebire de lojele conservatoare engleze și scoțiene și de Marea Lojă Națională a Franței, vedea în viitor o nouă revoluție a marginalilor și anarhiștilor. Da, Școala de la Frankfurt, care a elaborat idealurile noii revoluții și a masoneriei radicale din spatele ei, are scopuri mari. Astăzi ea prezintă anume acel centru intelectual care elabora planurile noii revoluții a marginalilor. În marea lor majoritate, europenii nu au acceptat aceste idealuri. Iată de ce astăzi în Europa sînt aduși numeroși radicali flămînzi și înrăiți. Ei urmează să dea un plus de forță viitoarei revoluții marginale.
Dar această aducere a imigranților, motivată de idealurile revoluționare ale radicalilor, după șirul de dezordini, acte de terorism și violență asupra europenilor, trezește nu doar nemulțumirea majorității populației. În cele din urmă, și la nivel de state – în Ungaria și Polonia, Austria și Italia – a început împotrivirea față de această linie politică. Autoritățile acestor țări au conștientizat ceea ce anterior a fost înțeles de Marea Britanie și Elveția. În aceste țări a fost adoptat un șir de legi ce restricționează fluxul de emigranți. Atunci mai-marii lumii, cei care stau în spatele proiectului de migrație, au decis să apeleze la compasiunea maselor de populație simplă, care, grație politicii mass-mediei angajate, adesea nu prea înțeleg ce se petrece în țara lor natală. A început un veritabil show, fățarnic și mincinos. Un show în care accentul este pus pe suferințele acestor africani și asiați. Așa de pașnici și toleranți, cu copii chinuiți, ei mor în drumul lor greu spre raiul european. În această ordine de idei, vom menționa showul televizat unic reflectat în mass-media europeană al navei de salvatori „Aquarius”. Săptămîni în șir, în emisie directă, multe posturi TV reflectau peripețiile acestei nave și ale pasagerilor ei. În orele de maximă audiență, cele mai privite posturi TV le insuflau telespectatorilor ce greu le vine acestor imigranți să-și schimbe viața, ce crude sînt autoritățile europene, cum suferă bătrîni și copii. Ce-i drept, cu excepția unor cadre regizate, copii și bătrîni practic nu se vedeau. În majoritate, erau oameni tineri recrutabili, bine îmbrăcați, care, evident, nu sufereau de foame. În acest context avem întrebări speciale pentru un șir de fonduri controlate de Soros și compania, care închiriază aceste nave expres pentru a aduce imigranți în Europa.
Totul a început la 11 iunie, după ce autoritățile din Italia și Malta au refuzat să permită intrarea în porturi a navei de salvare „Aquarius”, cu 629 de africani la bord. Despre aceasta a anunțat agenția ANSA-en. Potrivit acesteia, ministrul de interne și vicepremierul Italiei, Matteo Salvini, nu a sancționat intrarea navei „Aquarius” în portul Siciliei și a expediat o scrisoare urgentă Guvernului Maltei, cu propunerea se adăpostească imigranții, la care autoritățile statului insular au răspuns cu refuz. „Malta nu se poate eschiva, dacă vorbim despre executarea exactă a prevederilor convențiilor internaționale în domeniul protecției vieții umane și a cooperării dintre țări. Marea Mediteraneană aparține tuturor țărilor care au ieșire spre ea și e imposibil să ne închipuim că Italia va continua să lupte cu fenomenul colosal (salvarea imigranților) de una singură. De aceea, cerem ca Guvernul de la Valetta să primească nava „Aquarius” pentru a acorda primul ajutor imigranților aflați la bord”, citează АNSA-en comunicatul comun al lui Salvini și a ministrului italian al Infrastructurii și Transportului, Danilo Toninelli.
Noul guvern al Italiei, compus din partidul „Mișcarea celor cinci stele” și Liga Nordului, au o atitudine critică față de politica de migrație a predecesorilor lor și a UE. Astăzi, cca 80% dintre imigranții care vin în Italia pe cale maritimă din țările africane se consideră imigranți economici și nu obțin statutul de refugiat. A ajuns deci și la conducerea italiană pericolul pe care îl prezintă pentru Italia fluxul necontrolat de imigranți. Noul guvern al acestei țări importante pentru Europa a început să modifice politica internă și externă. Roma s-a pronunțat împotriva multor inițiative ale Bruxelles-ului – atunci a și început show-ul, iar lumii i-a fost prezentat un spectacol veritabil, în cele mai bune tradiții hollywoodiene.
În consecință, nelegalii au luat drumul Valenciei spaniole. Spania, care prin revoluția catalană a fost avertizată, mai exact, a primit un ultimatum, prin care s-a spus sus și tare ce va păți țara dacă va promova o politică independentă, a fost nevoită să se conformeze. Căci „Problema catalană” nu a fost prima încercare de a pune presiuni pe Madridul oficial. Anterior cei ”din spatele scenei” au organizat un șir de procese judiciare împotriva membrilor familiei regale a Spaniei. I-au închis gura chiar și fostului monarh Juan Carlos, care, chipurile, împreună cu amanta, își petrecea concediile în Africa și participa la safari. Vînătoarea de elefanți l-a costat sănătatea și, într-un final, tronul. În aprilie 2012, conducerea Fondului Mondial pentru Natura Sălbatică (WWF) din Spania a decis să-l lipsească pe rege de titlul onorific de președinte al acestei organizații. Deși Juan Carlos I ocupa acest post din 1968, de la formarea organizației. Potrivit WWF, „deși vînătoarea de elefanți nu este interzisă oficial, participarea la ea contravine intereselor fondului care luptă pentru păstrarea speciilor rare de animale”. Toate acestea au provocat critici dure în societatea spaniolă. Juan Carlos I a fost nevoit chiar să le aducă supușilor săi scuze oficiale și să declare că ”a comis o greșeală” și că ”nu se va mai repeta”. Dar să-și restabilească autoritatea așa și nu a reușit. A fost nevoit deci să abdice în favoarea fiului său. Însă cu aceasta nu s-a terminat – și alți membri ai familiei regale au fost reclamați în justiție.
Ce înseamnă aceasta? E simplu. Este cunoscută demult confruntarea istorică evidentă dintre Londra și Madrid, dintre casa regală de Bourbon din Spania și cea a britanicilor Windsor. Aici trebuie căutate rădăcinile. Apropo, încă în 2013, cînd un agent de informații rus a încercat să se infiltreze în cercurile ISIS, i s-a explicat că toate problemele se soluționează la Londra, căci anume acolo se află oficiile celor care recrutează noi radicali islamici pentru următoarea armată de fanatici. Așa că Britania și-a îndeplinit misiunea, a plantat anumite idealuri în Europa, după care a recurs la Brexit și a părăsit UE. Maurul și-a făcut treaba, maurul poate pleca. Iar Spania ani în șir a fost una dintre țările cele mai conservatoare din Europa, bastionul lumii catolice. Elitele spaniole au păstrat multe valori creștine și înțelegeau ceea ce nu doreau să înțeleagă cei din Parisul liberal sau Berlin. Astfel, Spaniei i-a fost aplicată ”lovitura catalană”, apoi un șir de acțiuni judiciare contra familiei regale. De aceea, astăzi Spania se teme să meargă împotriva mainstreamului politic european și acceptă docil imigranții. Pentru Spania este doar începutul catastrofei: procesul de distrugere a țării, care se pare că se va termina foarte trist. Spania a cedat. Italia – nu.
La Roma a venit la putere un guvern nou, care, în virtutea liniei politice independente, a fost numit populist. Devenind ministru, liderul ”verzilor” germani, Joschka Fischer, a venit la inaugurare în adidași albi – acesta nu era populism. Candidatul la președinția Franței Emmanuel Macron promite să introducă sancțiuni economice contra Poloniei, care promovează o politică antimigrație, nu e populism. Cînd cancelarul Angela Merkel insistă ca Germania să primească imigranții și astfel distruge blocul CDU-CSU, dat fiind că bavarezii din CSU nu doresc să vadă masele de imigranți agresivi și necontrolați, acesta nu este populism. Iar dacă conducerea italiană încearcă să modifice politica de migrație a statului, acest fapt imediat este declarat ca fiind populism.
Tot mai mulți îndărătnici
Concomitent, după Italia, și Polonia, Ungaria, Slovacia, Austria au început să se împotrivească organizat Bruxelles-ului și unor politicieni ca Macron și Merkel, care face cele mai mari presiuni în vederea aducerii noilor valuri de imigranți în organismul social și politic al continentului european. După accederea la putere, în Austria, a Partidului Popular și a guvernului lui Sebastian Kurz, din 2017 și acolo au loc schimbări radicale. Viena oficială și-a modificat politica și a început să se apropie de Polonia și Ungaria. Noul cancelar federal al Austriei, Sebastian Kurz, consideră că este greșită repartizarea refugiaților în țările UE conform unor cote fixe. El a declarat asta în interviul acordat publicației Bild am Sonntag, potrivit DW. „Prin impunerea statelor de a adăposti refugiați, Europa nu merge înainte… Dacă vom continua așa, dezbinarea în UE se va aprofunda. Țările-membre UE trebuie să decidă singure dacă îi vor primi sau nu pe acești oameni și dacă da – în ce număr”, a spus politicianul. Și a menționat că imigranții se îndreaptă, în special, spre Germania, Austria, Suedia, nu spre Bulgaria sau România. Kurz propune ca politica UE în această sferă să fie corectată, iar accentul – pus pe susținerea țărilor care furnizează imigranți și a statelor învecinate lor.
În ultimii ani, în pofida politicii destructive a Bruxelles-ului oficial, Europa devine mai de dreapta și este mai atentă față de viitorul său. Am mai spus, se schimbă situația nu doar în Austria și Italia. Și în alte țări europene care ceva mai înainte promovau politica ușilor deschise, au început schimbări fundamentale. Astfel, premierul ungar, Victor Orban, în interviul său pentru publicația germană Bild, iarăși a criticat conducerea UE pentru politica excesiv de ”prietenoasă” față de imigranții din Orientul Apropiat și Africa. „Noi nu-i considerăm pe acești oameni refugiați musulmani. Noi îi considerăm cotropitori musulmani”, a spus șeful guvernului ungar și a menționat că politica de migrație a UE „amenință suveranitatea și identitatea națională a Ungariei”. De aceeași părere este și premierul Poloniei, Mateusz Moravetsky. Iar ministrul de interne al Slovaciei, în apogeul crizei de migrație din 2015, declara că țara lui nu va primi refugiați musulmani, întrucît „aici ei nu se pot simți ca acasă”. Europa s-a împărțit în două tabere. Cei care se împotrivesc politicii de migrație a Bruxelles-ului, a Angelei Merkel și a lui Macron, și cei care promovează politica ușilor deschise și de spălare a identității civilizaționale și culturale europene, politica de distrugere a civilizației europene și a vechiului curs al națiunilor europene unite, bazat pe umanismul conservator. Așa se explică lipsa dorinței din partea Confederației elvețiene, cunoscute grație conservatismului și tradiționalismului său, de a face parte din Europa unită, infestată de liberalismul extremist.
„Uimitoarea lume nouă”
În plus, acest liberalism are o motivare foarte stranie. El construiește o lume în care în școli fetițele vor putea purta feregea, dar le va fi interzis să poarte cruciuliță. În care se dă ”undă verde” distrugerii familiei și a esenței sacre a bărbatului și femeii, dar se sechestrează copiii din familiile în care persistă vechi practici pedagogice, rugăciunile și credința în Dumnezeu, în care părinții își au propria politică bazată pe valorile sociale creștine. Încă în noiembrie 2015, agenția de informații CNLNEWS anunța că în Norvegia are loc sechestrarea copiilor din familiile creștine pentru un presupus „creștinism radical”. Astfel, din familia românilor Bodnariu au fost luați 5 copii, iar mezinul avea doar 3 luni. Agenția scrie că s-a produs totul pentru că fiica mai mare, Eliana, de 10 ani, a interpretat un cîntec creștin într-o școală norvegiană. Ceea ce a fost calificat drept „tratament ideologic”. Și acesta este lăudatul vostru liberalism?! El nu este doar unilateral, el motivează distrugerea a tot ce au făcut strămoșii noștri, distrugerea tradițiilor societății europene și crearea unei societăți a haosului. De fapt, autorii lui propun popoarelor europene două variante: sau dictatura liberală totală, care va fi, în esență, un nou fascism, sau revoluția anarhică totală, în care liberalismul va fi mai aproape nu de libertate, ci de haos. Însă ambele variante se reduc la un singur lucru. Ori vă conformați imediat unei societăți a controlului total, unde omul și familia ca celulă de bază a societății vor fi lipsiți de orice drepturi și egalați cu roboții iraționali, un șurub în sistem cu un cip în cap, ori – haosul, după care masele însele vor cere dictatura și limitarea drepturilor omului. Imigranților aduși astăzi în Europa le este rezervat un rol important – cel de forță distrugătoare, care va ieși în stradă cu exploziv și arme automate și îi va ajuta pe marginalii răzvrătiți în lupta lor cu lumea veche. Așa că incendiile pe străzile Parisului - iată viitorul real, proiectat de elemente secrete puternice. Desigur, toate acestea vor fi posibile în caz că Europa nu-și va da seama și nu va începe să construiască la ea acasă o societate cu adevărat inteligentă, în care valorile conservatoare vechi vor exista alături de politica socială centrată pe om, promovată de autorități.
Adăuga comentariu