"La închisoare, un angajat de la "Pantera" mi-a dat o jumătate de măr și acesta a fost un gest eroic". Opinia lui Veaceslav Platon privind "adevăratele reguli ale businessului în Moldova”. Partea 2

Eliberat și anunțat din nou în căutare, bancherul Veaceslav Platon din Londra a acordat o serie de interviuri video Nataliei Morari cu titlul general "Adevăratele reguli ale businessului în Moldova". În prima parte, el a vorbit despre cum și-a început afacerea și cum a pierdut-o. În a doua parte - despre una dintre cele mai dificile perioade din viața sa, cînd a fost condamnat la 18 ani de închisoare. Iată ce a povestit Platon.

Despre circumstanța fatală

Plahotniuc nu m-a învins. El doar a avut noroc. A avut noroc că Poroșenko a acceptat această fărădelege. A avut noroc că anume în această perioadă, cu o săptămînă înainte, prietenii mei s-au certat cu Poroșenko. A avut noroc că în acel moment eu mă aflam anume în Ucraina, deși nu ar fi trebuit să fiu acolo. Cu cinci minute înainte de aceasta, am primit un apel de la SBU și mi s-a spus: "Slava, te vor lua, pleacă".

Iar eu aveam o întîlnire cu primul procuror general adjunct. M-am gîndit că imediat voi ajunge la întîlnire, voi explica totul și situația se va rezolva repede. De ce să plec, sînt cetățean al Ucrainei, nu pot fi extrădat. Este interzis prin Constituție. Cine poate să-mi facă ceva? Ce fel de extrădare? Adică, Plahotniuc pur și simplu a avut noroc că Poroșenko a acceptat să meargă la această nelegiuire, a avut noroc că s-au creat astfel de circumstanțe. Nimic altceva.

Patru ani îmi tot aminteam de acel moment cînd stăteam în biroul meu și mă gîndeam: Ce să fac? Să cobor sau să aleg o altă cale? Și m-am gîndit: de ce să mă ascund? Nu am făcut nimic. Toate acestea sînt o minciună, voi demonstra acest lucru în două secunde, iar Plahotniuc va regreta că s-a luat de mine pe acest caz. Și am coborît, fiind absolut sigur că, chiar dacă voi fi reținut acum, pînă seara sau pete cîteva ore mă vor lăsa să plec.

Cînd a înțeles că totul era foarte serios

Prietenul meu apropiat a fost la Poroșenko și acesta îi spune: "Ești deja a cincea persoană care vine la mine pe această temă. Îmi pare rău, nu pot face nimic. I-am promis deja lui Vlad". El a mai spus: "Nu este vorba doar de bani, Vlad va avea alegeri prezidențiale acum, Vlad are nevoie de sprijin pentru ca candidatul său să cîștige, de altfel vor cîștiga rușii, adică Dodon, iar atunci Ucraina va avea mari probleme". Așa a explicat el.

Plahotniuc și Poroșenko aveau nu numai relații de afaceri foarte strînse, ci și relații politice. Prin urmare, pentru el, Platon era o figură necunoscută, iar să facă un serviciu stăpînului statului vecin i se părea un lucru mai semnificativ. În plus, mai era vorba și despre bani, trei milioane de dolari.

Cum i-a fost luată afacerea

După furtul miliardului, Plahotniuc a început să lupte cu cei care ar fi comis acest furt. Și cu ajutorul celor care au participat, adică cu ajutorul Băncii Naționale. Acum noi deja știm că Drăguțan și toți ceilalți membri ai Consiliului de Administrație al Băncii Naționale au participat la acest lucru, ei au fost acuzați. Dar în 2014-2015, acești oameni trebuiau să lupte cu consecințele și, cel mai important, trebuiau să prevină lucruri similare în viitor. Și, respectiv, au declarat lupta împotriva acționarilor netransparenți, deoarece acesta ar fi fost motivul furtului miliardului în bănci. FMI și Banca Mondială aplaudau: "Iată, într-adevăr, iau măsuri, curăță sistemul bancar de acționarii netransparenți". Și cei care nu numai că au participat activ la furtul miliardului, dar au fost organizatori și complici, au început să lupte cu cei care nu au participat la furtul miliardului și, respectiv, au adoptat legi.

Desigur, pentru mine acesta era un fel de suprarealism. Știam perfect cine a participat la furtul miliardului, iar acești oameni, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic, luptau cu cei care în acest timp au menținut sistemul bancar pe linia de plutire.

M-am întîlnit cu Drăguțan, i-am explicat situația din bancă. Ei știau perfect că lucrurile merg foarte bine la noi. Știau foarte bine întreaga noastră situație financiară. Ei luptau cu proprietarii eficienți. Eu m-am mirat: "Băieți, acesta este un nonsens!"

Despre cum erau adoptate legile

Dar știți cum erau adoptate legile, în baza cărora erau emise garanțiile pentru miliardul de dolari? Ce a spus Plahotniuc la întâlnirea cu Timofti? De ce sînt adoptate aceste legi? Pentru a-l împiedica pe Platon să destabilizeze, cu ajutorul FSB, piața financiară în ajunul alegerilor. Adică au adoptat legi în baza cărora au reușit să fure acest miliard. Asta e problema. Și sînt foarte multe stenograme în care este înregistrat că anume așa justifica Plahotniuc adoptarea legilor care permiteau guvernului să emită în situații de urgență garanții de stat.

Și acești băieți au adoptat o grămadă de legi care le-a permis să ia, pur și simplu, în baza unor motive formale, acțiunile băncilor noastre. Apoi au adoptat niște legi și au luat și companiile de asigurări.

Există un Comitet Anticorupție creat de Maia Sandu, care este finanțat din banii Statelor Unite și Uniunii Europene. În acest comitet sînt străini. Așadar, el a dat un raport în care a menționat și numele meu, și al BERD. Despre BERD el a vorbit nepărtinitor și a recomandat verificarea activității sale în Moldova. Pentru că ceea ce au făcut ei depășește orice limite. Același Cioclea (Sergiu Cioclea - președintele Băncii Naționale din 2016 pînă în 2022 - n. red.). Eu i-am scris scrisori din închisoare despre acțiunile Victoriabank, că au fost cumpărate cu banii BEM, bani furați. El, în calitate de președinte al Băncii Naționale, ar fi trebuit să verifice aceste informații, administratorul său era în BEM. Era de-ajuns să ridice trei facturi pentru a înțelege că acțiunile Victoriabank, care aparțineau la acea vreme lui Plahotniuc, au fost cumpărate din bani furați de la BEM. Dar el nu a făcut acest lucru.

La cine este acum afacerea sa, care i-a fost luată

Sînt absolut convins că ea se află la Plahotniuc. Neformal, desigur. Formal, acolo nimeni niciodată nu a existat și formal eu nu am fost niciodată nicăieri. Există vicepreședinte, fonduri din Lituania, Ucraina și BERD cu 40 la sută pentru a acoperi această schemă. Există investitori bulgari…

Moldova-Agroindbank, care la acea vreme costa cel puțin 150-200 de milioane de dolari, a fost vîndută cu 15 milioane de euro. Și BERD o cumpără! Vladic al nostru este un binefăcător atît de generos care dăruiește BERD 135 de milioane de dolari sau 185 de milioane de dolari?

Mă îndoiesc că a făcut un cadou atît de generos, pur și simplu, oricui.

Despre momentele de disperare maximă

A fost o perioadă de doi ani de agresiune puternică. Devenisem foarte agresiv, furios, dur.

Am observat că mă înrăiam foarte mult. Mă băteam cu gardienii.

Conflictele apăreau din cauza faptului că aceștia îmi luau scrisorile de la soție, rude și ziarele. Adică, avocații mi le înmînau, iar ei la intrare în celula mă percheziționau încă o dată și le luau. Și eu refuzam să intru în celulă, ei încercau să mă bage cu forța și de acolo începea totul... De obicei, așa se întîmpla.

Cel mai dificil moment pentru mine a fost cînd au avut loc alegerile în 2019, în februarie. Stăteam și ascultam radioul, număram voturile și cînd mi-am dat seama că Plahotniuc a cîștigat 40 de mandate, am înțeles că nu voi mai ieși niciodată din închisoare. Pentru că deja atunci ei trimiseseră un asasin în celula mea și mi-am dat seama că cel mai probabil nimeni nu mă va lăsa să ies de aici în viață.

Asta pe de o parte, iar pe de altă parte, cînd Maia Sandu a început să declare că nu va merge la nicio negociere cu Dodon, am înțeles că îi împinge pe socialiști în brațele lui Plahotniuc, iar el nu îi va lăsa deja din brațe. Adică, ea a făcut tot posibilul pentru ca Dodon să formeze în cele din urmă o alianță cu Plahotniuc. Și atunci mi-am dat seama că se apropie sfîșitul meu...

Despre cum a fost în închisoare

A fost destul de greu, mai ales din punctul de vedere al faptului că ești complet izolat de toate informațiile și 23 de ore pe zi stai într-un vid absolut. Adică ai stat singur 23 de ore pe zi, o oră te-au scos în curte, te-ai plimbat, ai făcut sport și atît. Te scoteau oameni cărora le era interzis să comunice cu tine, oameni în măști, cărora le era frică să vorbească cu tine.

De obicei, ușa mea putea fi deschisă doar de gardieni, care apăreau exclusiv împreună fie cu șeful închisorii, fie cu agentul de serviciu operativ al închisorii. Atît! Separat, nimeni nu putea deschide ușa celulei mele. Cînd m-au dus la avocat, pe drum am spus un banc, iar agentul de serviciu operativ al închisorii a zîmbit. Iar imaginile de pe toate camerele video apăreau pe monitorul directorului. Acesta aproape că a fost concediat, a fost amenințat cu închisoarea pentru faptul că îl "simpatiza pe Platon".

De aceea le era foarte frică. Oamenii care treceau pe lîngă mine, personalul închisorii, toți întorceau capul pentru a nu privi în direcția mea. Cînd am fost lipsit de posibilitatea de a primi colete, eu vreo șase luni - un an nu am putut primi colete, un angajat de la "Pantera" mi-a dat o jumătate de măr și acesta a fost un gest eroic. Iar eu nu văzusem demult mere, chiar și avocații au vrut să-mi aducă mere, dar acestea le-au fost luate, pentru ca Doamne ferește să nu mi le dea.

Despre gluma preferată a lui Plahotniuc

Ei aveau o glumă preferată – să-mi umple celula cu rahat. Nu știu cum făceau acest lucru, dar din toaletă se ridica un jet de apă, ca un havuz, împreună cu toată murdăria, și inunda totul. Eu reușeam doar să urc pe pat și stăteam așa toată noaptea. Și totul plutea. Iar Plahotniuc, așa cum mi s-a spus, urmărea acest lucru. Adică faptul că aveam camere ascunse era un fapt bine știut. Dar faptul că urmărește - mi s-a spus că se uita și se lăuda, arăta subalternilor săi: "Priviți, acesta e Platon, acel atotputernic, viclean și priviți ce i-am făcut".

El era un sadic. Îi plăcea să umilească oamenii, să-i insulte, să-și bată joc de ei. Acest lucru îi provoca o plăcere deosebită.

Cum a aflat despre fuga lui Plahotniuc

Povestea a început cu o săptămînă înainte ca Parlamentul să voteze pentru crearea coaliției, pentru formarea unui guvern... Tocmai mergeam la duș, iar Eșanu, la fel deținut politic, ale cărui ferestre priveau spre acest drum care duce spre celula mea, a auzit, de asemenea, despre această știre. Pentru că dimineața, toate mass-media vuiau, iar cele ale lui Plahotniuc a început să-l atace pe Dodon etc. Și Eșanu strigă către gardieni: Ei, băieți, pînă diseară conducerea voastră va fi deja înlocuită și noi vom ieși! Și deja atunci am înțeles că are loc schimbarea conducerii. Și deja atunci, desigur, eram foarte intrigat. Apoi Plahotniuc o săptămînă s-a agățat de putere, crezînd că prin deciziile Curții Constituționale o va anula.

Și deja atunci mi-a fost clar că acesta era sfîrșitul. Uniunea Europeană a sprijinit, Rusia a sprijinit. Apropo, SUA nu au susținut. Au luat o pauză și, desigur, aceasta a fost intriga principală - ce vor spune ei. Dar după ce țările europene s-au alăturat pentru a sprijini guvernul nou ales, Parlamentul nou ales, am înțeles că Statele Unite, în principiu, nu au încotro. Ele vor trebui, de asemenea, să-l susțină. Adică am înțeles că a venit sfîrșitul lui Plahotniuc.

Desigur, putea exista o agonie. În acel moment stăteam și mă gîndeam: dacă vor începe revolte acum, Plahotniuc va suprima totul cu forța, atunci, desigur, îmi va face felul pe neobservate în închisoare. Dacă în piață se va vărsat sînge și în închisoare cineva va fi ucis întîmplător, nimeni nu va mai clarifica nimic, era un motiv bun pentru el. Și cînd am auzit la radio, la 17.30 că Plahotniuc fugise, nu am dormit trei nopți.

A fost cel mai fericit moment din viața mea!

De toate s-au adunat în trei ani. Și după disperarea totală, cînd este deja clar că ești terminat și trebuie doar să pleci din viață frumos, atunci dintr-o dată apare așa o lumină la capătul tunelului! Și îți dai seama că toate chinurile tale s-au terminat, îți vei vedea fiica, soția, că vei ieși mîine. Eram încîntat, eu nu mergeam, dar mereu săream de bucurie.

Dar am fost eliberat doar peste un an. Și acesta lucru a fost un șoc.

Despre așteptările sale

Este clar că nimănui nu-i pasă de oameni. Este clar că nimănui nu-i pasă de dreptate, oricine ar fi. Dar furtul miliardului, un caz de rezonanță, pe scutul căruia opoziția a venit la putere. Au trecut cinci ani, nu se face nimic, hoții sînt la libertate, miliardul nu a fost returnat. "Vom veni și vom face totul". Cred că cel puțin aceste sloganuri politice ar trebui confirmate cumva, cel puțin ar trebui făcut ceva pentru a arăta populației cel puțin că lucrează. Eram sigur că se va aduna un grup de procurori, anchetatori, destul de numeros, care vor începe să rezolve acest caz, vor începe să aresteze, să aducă învinuiri, să confiște averi, adică să se ocupe activ de acest caz.

Plahotniuc a fugit. Trece o lună - nimic! A doua lună - nimic. La sfîrșitul lunii iulie, la mine în închisoare vine o comisie parlamentară în frunte cu Slusari. Am depus mult efort să-i aduc, ca să mă asculte, fiind unul dintre principalii martori care aveam toate materialele, doar luați-le, analizați-le și puteți aduce acuzații. Imediat! Totul este scris, totul era documentat, tot ce era posibil în acel moment. În plus, eu însumi eram martorul acestei crime, pentru că Plahotniuc a vorbit cu mine, Șor a vorbit cu mine, le-am vîndut aceste acțiuni, adică totul este deja clar. Și iată vine această Comisie la sfîrșitul lunii iulie, eu încep să spun ceva. Slusari vorbește despre faptul că Plahotniuc este învinuit de evaziune fiscală. Carp stă și se joacă la telefon. Golovatiuc a stat o oră, a pus întrebările corecte, dar a spus: deja nu mai am timp, eu plec.

Au stat două ore, Slusari spune: "Noi trebuie deja să plecăm” Eu spun: "Băieți, așteptați, priviți, 2 miliarde au furat așa, un miliard - așa, aici s-au format datorii artificiale, mai trebuie să discutăm, nu v-am arătat încă totul". Ei spun: "Da, da, arată. Acum se termină perioada de vacanță a parlamentului și vom reveni la tine pe 13 august".

Că am rămas șocat, e puțin spus. Bine, peste cîteva zile la mine a venit domnul Octavian Iachimovschi, procuror. Îl cunoșteam pentru că în martie și în aprilie mă vizitase în închisoare, în baza plîngerii mele în România, care a fost transferată organelor anticorupție din Moldova. El s-a comportat foarte corect, întotdeauna foarte calm, a permis chiar și avocaților să fie prezenți și să comunice. Și vine el la mine și îmi spune: "Eu sînt noul conducător al grupului care investighează furtul miliardului. Ai făcut multe declarații în presă, ai făcut declarații în instanțe, ce vrei să ne spui?".

Eu am început să-i povestesc cum s-a întîmplat totul, schema, una-alta, a treia. El m-a ascultat și mi-a spus: "Bine, scrie!". Am început să scriem. Dar nu a avut timp și a venit peste o săptămînă.

Adică, acesta este principalul caz al țării, în care eu sînt unul dintre principalii martori. Ei bine, vine el a doua oară, vine deja cu un agent de la Centrul Anticorupție. "Ascultă, peste 40 de minute am o întîlnire cu procurorul general interimar, voi sta acolo și voi pleca, iar acest tînăr va înregistra toate declarațiile pe care le vei da".

Eu aici, desigur, deja mă gândesc: Voi băieți nu sînteți prea serioși. Și îi spun: "Octavian, să fim sinceri. Eu îți voi scrie totul, îți voi arăta totul, voi prezenta toate dovezile. Vei înțelege că sînt nevinovat. Veți deschide procedura de revizuire a dosarului meu?". Iar el spune:" Nu! Aceasta nu ține de competența mea". Eu spun: "Dar măcar un raport vei scrie că, în urma anchetei, ai dezvăluit că cetățeanul X nu este vinovat și a fost condamnat ilegal?". El spune, "Nu". Eu spun: "Nici măcar un raport nu vei scrie? Ce rost are atunci să scriu totul, să vă dezvălui?". El spune: "Dacă nu vrei, cum vrei".