Campioni la prețuri: cum suportă inflația economiile mari ale lumii

În a.2021 inflația a devenit o problemă globală, iar în a. 2022 majorarea prețurilor s-a accelerat și mai mult. Însă diferite țări au fost afectate diferit: unele nu au fost afectate deloc (spre exemplu, țările Asiei de Est), altele au ajuns pe punctul în care inflația capătă prefixul «hiper». În ce măsură au crescut prețurile în economiile mari ale lumii în ianuarie și cum luptă acestea cu scumpirile totale vorbește materialul publicației rusești «Известия».

Japonia — 0,2%

În ultimii 30 de ani Japonia a demonstrat un nivel extrem de scăzut al inflației. De la 1991 încoace, creșterea medie anuală a prețurilor a fost de 0,3% — mult mai puțin ca în orice altă țară a lumii. S-ar părea, este motiv de bucurie, însă un indice așa de mic vorbește despre stagnarea economiei. Guvernul țării a încercat de multe ori să provoace artificial inflația, dar fără succes.

Conform totalurilor lunii ianuarie, în Japonia prețurile au crescut cu 0,3% anual, de fapt, în limitele erorii statistice. Nu a încurcat nici creșterea explozivă a costurilor energiei cu 18%, cea mai mare timp de 41 de ani. Pe fondalul acestor evenimente, Banca Japoniei își va continua politica de relaxare cantitativă, pentru ca inflația să se apropie cel puțin de 2%. Dar posibil că va trebui de așteptat mult timp acest lucru.

Inflația joasă chiar și în epoca covidului este urmarea structurii demografice a Japoniei (îmbătrînirea populației plus nivelul scăzut al imigrației). Plus la toate, corporațiile nu vor să ridice salariile angajaților, iar sindicatele au cerințe foarte modeste. În a. 2014 premierul de atunci Shinzo Abe a convins companiile să majoreze salariile chiar peste cerințele sindicatelor – însă nici aceasta nu a sporit substanțial prețurile.

China — 0,9%

Una dintre țările care au reușit să evite valul inflaționist în ultimele luni, este China. În ianuarie prețurile de consum au crescut cu doar 0,9%. Consumatorii chinezi suferă mai puțin de întreruperea lanțurilor de producere și aprovizionare. Cea mai mare parte a mărfurilor este produsă în interiorul țării (deși RPC depinde de materia primă de import). Pentru chinezi, nu există problema deficitului de containere și a costurilor transportului, care s-a scumpit mult. Să nu uităm, că în a.2020–2021guvernul chinez și corporațiile au format agresiv rezerve de orice mărfuri, inclusiv materii prime – fapt care a și devenit un factor de sporite a inflației globale.

Totuși, mediul inflaționist chinez nu este foarte senin. Chiar dacă-s destul de stabile prețurile de consum, alta e situația prețurilor producătorilor. În ianuarie ele au crescut cu 9,1% — ceva mai puțin ca în decembrie (10,3%), însă totuși semnificativ. Așa că oricum cheltuielile producătorilor vor fi puse pe umerii cumpărătorilor. Posibil, situația se va ameliora dacă vor scădea prețurile la energie , dar deocamdată nu există premise pentru aceasta. Între timp, inflația joasă oferă Băncii populare a Chinei niște ași pentru politica monetară. Spre deosebire de colegii din alte țări ale lumii, aceasta nu este nevoită să majoreze agresiv rata. Astfel apare posibilitatea sprijinirii «lăstarilor verzi» ai economiei naționale.

Zona euro — 5,1%

În Uniunea monetară europeană inflația s-a accelerat ceva mai tîrziu ca în SUA, dar la fel de rapid. În ianuarie, în zona euro media ei era de 5,1%. Dar diferențele între țări erau destul de serioase. În Germania ea era la nivelul mediu al UE, în Spania a atins 6%, iar în Franța s-a oprit la modestele 3%. Dar oricum este peste ținta stabilită de banca centrală europeană.

Accelerarea inflației în Europa a fost provocată și de indicatorii de producere foarte slabi - insuficienți pentru satisfacerea cererii în creștere. Diverse măsuri restrictive, introduse din cauza extinderii Omicronului, au redus, conform aprecierilor FMI, volumele producerii industriale cu 6% . Iar în Cehia, spre exemplu, această reducere a fost de 14%. Să nu uităm și de majorarea prețului gazelor în iarna aceasta, care așa sau altfel a afectat întreaga Europă. Reieșind din sistarea concomitentă a activității întreprinderilor din mai multe ramuri, inclusiv producerea îngrășămintelor, creșterea prețului gazelor de peste $1000 per metrul cub încă va mai fi resimțită în starea generală a prețurilor din zona euro.

Spre deosebire de SUA, autoritățile de reglementare din Europa încă nu forțează sporirea ratei. Se presupune, că BCE o va ridica nu mai devreme de decembrie, și doar cu 0,25puncte procentuale. Mai bine de jumătate dintre economiștii intervievați de Bloomberg cred, că spre finele anului inflația se va reduce la 1,7–1,8%, iar în anul următor ar putea fi de două ori mai mică ca ținta de 2%. Iar dacă prețurile nu vor mai crește, nici rata nu va trebui majorată.

În ciuda faptului că după un an de promisiuni deșarte privind caracterul temporar al creșterii prețurilor puțină lume mai crede acestor pronosticuri, în cazul Europei ar putea exista o anumită logică. Economia europeană este mai puțin dinamică ca cea americană, creșterea populației este aproape inexistentă. De aceea este puțin probabilă o supraîncălzire, așa că s-ar putea ca în SUA prețurile să crească în continuare, da în Europa procesul să se oprească.

SUA — 7,5%

La începutul lui februarie, în SUA indicele prețurilor de consum era de 7,5% anual. Pentru America, este un indice deosebit de mare. Ultima oară el a fost observat exact cu 40 de ani în urmă, în februarie, 1982. Vom menționa: chiar și după scăderea componentelor volatile – prețul alimentelor și a combustibilului – inflația în ultimele 12 luni a constituit 6% . A influențat semnificativ și scumpirea bruscă a automobilelor (cu 40%).

Încă de la finele a.2020, SFR din SUA insista că în țară inflația este temporară și declanșată de un eveniment unic. Dar practica a arătat că experții au greșit. Din toamna lui 2021, ritorica autorităților financiare se schimbă: la început vorbeau despre reducerea programelor de stimulare («tapering»), apoi – despre majorarea ratei de bază. Inițial, se presupunea o majorare de trei ori (cu pasul tradițional de 0,25 puncte procentuale), însă acum este vorba deja despre majorări de cinci - șase - șapte ori, iar rata ar putea crește cu 0,5 puncte procentuale și mai mult. Nu putem spune dacă există o garanție că înăsprirea monetară va opri neapărat inflația, dar statistica arată că întotdeauna majorarea puternică și planificată a ratei garanta recesiunea ulterioară.

Rusia — 8,7%

În a. 2021în economia rusă prețurile au sporit cu 8,4%, cel mai înalt indice din ultimii cinci ani. În ianuarie, inflația s-a tot accelerat, și a atins 8,7%. Cel mai mult — cu 15–20% — s-au scumpit produsele alimentare. În tot acest răstimp Banca Rusiei (mai că prima în lume) a tot înăsprit politica monetar-creditară. Din martie, trecut au avut loc opt majorări ale ratei, în total - cu 5,25 puncte procentuale. Dar efect aceste acțiuni încă nu au avut. Nu doar BC, și guvernul încearcă să lupte cu sporirea prețurilor – prin limitarea prețurilor sau exportul diferitor mărfuri(spre exemplu, a cerealelor).

Cauze complexe stau la baza inflației în Rusia, în mare parte contează aici cursul monetar. Rubla a fost slabă anul trecut, la început din cauza politicii Ministerului de finanțe de achiziționare a tuturor veniturilor din export conform regulii bugetare. Apoi au apărut tensiunile geopolitice. Are o influență și monopolizarea unor ramuri ale economiei, precum și așteptările inflaționiste mari ale cetățenilor. Cel mai probabil, se va reuși o anumită stingere a inflației din contul politicii monetare extrem de dure, dar pe termen lung totul va depinde de cursul monetar și conjunctura mondială.

Turcia — 48,7%

În a.2022, Turcia a devenit «campion» îndoielnic la inflație (cu o marjă uriașă). În țară prețurile cresc nu de un an doar, însă în perioada pandemiei situația s-a agravat. În ianuarie, indicele prețurilor de consum a fost de 11,1% lunar, iar cel anual a atins cifre potrivite mai mult Republicii Weimar de la începutul anilor 1920 - cca 50%.

Să nu ne mire: BC turcă, presată de președintele Recep Tayyir Erdogan, a replicat la majorarea prețurilor nu cu sporirea, ci cu reducerea ratelor de refinanțare. Aceste acțiuni au lovit puternic lira, care s-a devalorizat anul trecut cu 44%. Anumite speranțe există acum doar privind reluarea fluxurilor turistice la scara de altă dată, după anularea restricțiilor pandemice. Asta va asigura fluxul valutei în țară și va permite stabilizarea lirei. Pe de altă parte, poziția financiară extrem de slabă a statului, care dispune de rezerve monetare minime, domină în continuare asupra monedei naționale. Cele mai optimiste prognoze ale specialiștilor turci în finanțe presupun, că spre finele anului inflația se va menține la mai puțin de 50%.

Nota redacției. Cum arată, pe acest fondal, țara noastră? Comparativ cu Turcia – binișor, în general – nu prea. În ianuarie, în Moldova inflația a atins 16,6%. Cel mai mult au sporit prețurile la combustibil — 32,4%, produsele alimentare — 21% și serviciile comunale — 17%. Octavian Armașu, guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei , a anunțat că inflația a crescut din cauza «economiei pandemice». În primul an de pandemie, potrivit lui, cererea și inflația au fost joase, apoi a început «cererea de șoc» și refacerea rapidă a economiei, ceea ce a dus la majorarea prețurilor. Pentru a reduce presiunea inflațională, Banca Națuională pentru a doua oară de la începutul anului a majorat rata - de la 8,5% la 10,5% (în ianuarie - de la 6,5% la 8,5%). Și ratele la credite și depozite overnight au fost majorate cu 2% — respectiv, la 12,5% și 8,5% .

BNM prognozează creșterea în continuare a prețurilor, în a doua jumătate a anului inflația ar putea depăși 20%, după care va începe să scadă. Pentru a.2023 BNM prognozează o inflație de 7,1%, iar la mijlocul anului următor BNM preconizează să revină la coridorul de inflație specificat 5% ± 1,5%. Armașu a subliniat, că în mare parte situația va depinde de prețul la gaze și energia electrică, de deciziile guvernului și de alți factori.

Prim-ministrul Republicii Moldova, Natalia Gavrilița și miniștrii ei, în ultima perioadă subliniază în repetate rînduri faptul că inflația în țara noastră, într-o mare măsură, este importată. De asemenea, trebuie remarcat faptul că Japonia - țara cu cea mai mică inflație, are cel mai mare coeficient de monetizare a economiei (raportul dintre banii emiși și PIB-ul țării) și cele mai mici rate bancare.

În același timp, metoda utilizată de Banca Națională pentru a reduce inflația este aceeași, aruncată de „partenerii de dezvoltare” - creșterea ratelor și limitarea banilor în economie prin creșterea standardelor de rezervă pentru băncile comerciale. Reiese că Banca Națională, care are rezerve suficiente pentru a menține orice salturi a cursului monedei naționale, nu ține cont deloc de situația obiectivă care s-a creat în economie și continuă să-și urmărească politica absolut inflexibilă, care, din păcate, provoacă daune ireparabile economiei moldovenești.

P.S. Materialul a fost pregătit pînă la data de 24 februarie.