Adevărații eroi: ”Salvatorii Moldovei” au oferit detalii de la misiunea de salvare din Turcia

Cînd se declanșează seismul, dispare ateismul... David Boia

La 6 februarie 2023, un cutremur de 7,8 Mw a lovit sudul și centrul Turciei, precum și nordul și vestul Siriei. Acesta s-a produs la 32,4 km vest-nord-vest de Gaziantep, la ora 04:17 dimineața. Un al cutremur de 7,7 Mw a avut loc nouă ore mai tîrziu, centrat la 95 km la nord-nord-est în provincia Kahramanmaraș.

Cutremurele, au lăsat sute de mii de oameni fără un acoperiș deasupra capului, iar potrivit informațiilor oficiale peste 50 de mii de persoane și-au găsit sfîrșitul sub dărîmături.

Îndată după deflagrații, țări din întreaga lume au trimis echipe pentru a ajuta la eforturile de salvare. Nu a rămas indiferentă nici Republici Moldova, iar 55 de salvatori au plecat în una din cele mai afectate zone din Turcia. Astăzi vorbim despre ei, despre salvatorii Moldovei, eroii noștri!

Pentru Andrei Nour, șef al secției organizare și pregătire intervenție al Direcției regionale căutare și salvare nr.1, a fi salvator este o onoare.

”Pentru mine de a fi salvator este o motivație din considerentul că nu toți oamenii pot interveni în astfel de situații de urgență unde se pune accentul că toți oamenii fug, însă noi venim în ajutor ca niște eroi”, a declarat Nour.

Prima sa misiune, actualul șef de secție, a avut-o în anul 2010, atunci era la funcția de simplu pompier și a trebuit să meargă la lichidarea unui incendiu într-o casă de locuit cu două nivele.

”Pe parcursul carierei mele nu au fost momente cînd aș fi spus ”gata nu mai pot”. În timpul misiunilor, principalul nostru inamic este frica și panica”, a mărturisit salvatorul.

Atunci cînd a fost ales să facă parte din misiunea de salvatori care va merge în Turcia pentru a ajuta la eforturile de salvare, Andrei Nour spune că nu a stat pe gînduri, chiar dacă conștientiza că misiunea va fi una destul de dificilă.

”La misiunea din Turcia, în autospeciala din care făceam parte eram 12 colaboratori și toți ne doream să ajungem cît mai repede, ca să avem posibilitatea de a salva persoanele de sub dărîmături. Cînd am ajuns acolo, în orașul Antakya noi văzusem știri fotografii, dar în situația reală e una ce vezi la tv și e cu totul altceva cînd ești acolo. Imaginile care le-am văzut erau triste, totul era dărîmat, clădiri distruse, avariate, populația băștinașă cînd ne vedeau pe noi aveau speranța că noi o să îi ajutăm și o să facem față lucrurilor”, povestește salvatorul.

Un alt coleg de achipă, care la fel a făcut parte din echipa de salvare trimisă de Republica Moldova a fost Buzgan Sergiu, ofițer superior la schimbul de serviciu. În interviul acordat pentru Noi.md, acesta a mărturisit că imaginile care le-a văzut la televizor, înainte ca să ajungă în Turcia, nu pot reda nici pe aproape realitatea care era acolo.

”Am ajuns în acel oraș și am văzut acolo un tandem între frumusețe și groază pentru că fon erau munții și palmierii iar alături mormane de pietre și clădiri distruse. Noi știam unde ne pornim, am văzut la știri imagini dar acolo realitatea întrece orice imagini video. Cînd vezi în realitate te apucă groaza și îi mulțumești Domnului că acasă este bine și că nu este ca în Turcia. Noi nu sîntem roboți, îți este frică de viața personală, îți este frică de viața și securitatea colegilor, a echipei care eram acolo. Chiar prima zi cînd am purces la misiune și am început să verificăm niște clădiri a fost un cutremur, noi eram printre clădiri și toți au început să strige. Nu știam unde să ieșim, unde am fi fost mai în siguranță. Te uitai în urmă ca să vedem dacă a reușit să iată toată echipa din clădire. Ideea era că trebiue să finisăm pînă la urmă toate lucrările pe parcursul a celor 7 zile preconizate. Nici nu ne gîndeam ca să revenim mai devreme acasă, deși știam că ne aflăm într-o țară străină, cu o altă religie, oamenii de acolo în timp ce eram în misiunea de salvare veneau ne aduceau mîncare, sucuri”, a povestit Sergiu Buzgan.

Chiar în primele ore de căutare echipa de salvatori din Republica Moldova, a reușit ceea ce pentru unii este un miracol. Salvatorii moldoveni au scos de sub dărîmături un băiețel de doar 3 ani, din echipa de intervenție a făcut parte și Sergiu Buzgan, care a spus că în momentul salvării pielea i s-a făcut de găină de bucurie.

”Misiunea a durat 2 ore, a fost procesul de căutare mai complicat pentru că nu puteam să găsim locul concret de unde ieșeau sunetele. Nici nu știam cine este sub dărîmături, pentru că se auzea un geamăt care nu puteai înțelege este de om sau de animal. Era a patra zi de la producerea cutremurului, iar băiatul nu mai avea putere de a mai striga după ajutor. Apoi, după ce am depistat locul concret au început lucrările de salvare. În echipa noastră erau 22 de persoane, plus acolo erau locuitorii, familia la copil. Copulul a fost găsit lîngă mama lui. Acolo erau mătușe, moși și bunei ai copilului care se puneau în genunchi și se rugau. În zonă erau și foarrte mulți voluntari, iar cînd copilul a fost salvat am avut un sentiment enorm de bucurie, cînd am văzut că este viu, toți în jur au început să bată din palme, slavă Domenului că copilul este salvat iar în acele momente pielea mi s-a făcut de găină, de bucurie că este viu și că totul o să fie bine cu el”, a povestit cu emozii Sergiu.

Deși din punct de vedere emoțional și fizic misiunea din Turcia a fost una dintre cele mai complicate, întreaga echipă de salvatori a depus tot efortul pentru a ajuta, chiar dacă erau conștienți că în unele situație era în joc propria lor viață.

”Ce ține de propria viață, aveam temeri însă efectuînd lucrările conform cerințelor tehnice, securității și a regulamentelor știam unde și cum să efectuăm lucrările fără a ne pune în mare pericol viața noastră”, a spun Andrei Nour.

La rîndul său, Sergiu Buzgan a spus că în timpul oricărei intervenții salvatorii respectă cu sfințenie tehnica securității.

”Ne străduim permanent la intervenții să respectăm tehnica securității. Locul de muncă pentru mine reprezintă o oportunitate de a salva vieți omenești și de a ajuta oamenii pentru că nu toți muncesc în așa domeniu. Cui îi spui ce faci, unde activezi ei te întrebă: ”tu dormi bine noaptea?” Da dorm bine ca și toți”, a povesti Sergiu.

Pentru salvator, cea mai memorabilă experiență din cariera sa a fost prima misiune.

”Cea mai grea pentru mine a fost prima intervenție. Accident rutier, anul 2010, o victimă în mașină încarcerată. Eu pînă atunci nu am participat la așa chestii și acea imagine mi s-a întipărin în memorie. Eu eram încă nou angajat și făceam ceea ce spuneau superiorii mi s-a revenit trebuia să iau piciorul victimei care a rămas în mașină. Această imagine mi s-a întipărit în minte, chiar dacă pe parcursul anilor au fost accidente mai multe și mai complicate”, a spus salvatorul.

Echipele de salvatori ai Republicii Moldova, activează zi de zi împreună și pe motiv că au o muncă în care valoarea vieții omenești o pot vedea zilnic în urma accidentelor, incendiilor și a altor situații excepționale, mulți din ei spun că locul de muncă a devenit o a doua casă.

”Pentru mine colegii mei de muncă sînt și prieteni, și colegi de muncă și familie. Nu pot să lucrezi într-o echipă care să nu îți fie ca o familie. Sigur sînt și certuri, însă în timpul misiunilor se uită de orice necaz, ceartă și se primește că sîntem și o familie și colegi. Însă cuvîntul acasă pentru mine înseamnă lîngă familia mea, soție, copii”, a mărturisit Andrei Nour.

Chiar dacă în situații de forță majoră salvatorii sînt cei care, aparent cu sînge rece acționează cu scopul de a salva vieți, totuși pentru ei fericirea și iubirea necondiționată poate fi găsită doar acasă, în sînul familiei.