Din păcate, nu toți eroii noștri rock se află în prezent pe teritoriul Republicii Moldova, prin urmare nu putem să invităm toată lumea la un interviu în studioul nostru.
Dar datorită mijloacelor moderne de comunicare, avem ocazia de a comunica cu ei, de a pune întrebări de interes pentru noi și de a obține răspunsuri complete la acestea.
Astfel, unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni rock din țara noastră Andrei Zanoga care este și liderul formaţiei "Raketobil" de la Chișinău, trăiește și lucrează în prezent la Moscova. Dar am reușit să-l contactăm și să luăm un interviu.
Despre muzică...
- Cînd a fost înfiinţată formaţia "Raketobil" și de unde provine această denumire neobișnuită? Din cîte știm, acest lucru este într-un fel legat de povestea "Alice in Țara Minunilor"...
- Denumirea a apărut prin anul 1989, iar undeva din 1991 au început repetițiile constante. Denumirea a fost împrumutată de la discul „Alice in Ţara Minunilor” de Vîsoţki: "Priveşte, Bill zboară! Acesta nu este Bill. Și ce, e rachetă? E o rachetă - Bill".
- Care a fost denumirea primului cîntec pe care l-ați scris şi despre ce a fost el?
- Piesa se numea "O rază de întuneric în regatul luminos". În ea se vorbea despre careva "noi", stînd sub un felinar întunecat care nu arde și opunîndu-ne tuturor celorlalţi, probabil unei lumi neamuzante a adulţilor.
- Cum au reacționat rudele și prietenii la faptul că ați început să cîntaţi muzică rock?
- Prietenii au reacţionat bine, rudelor nu le-a plăcut.
- Cine din muzicieni, formaţii autohtoni sau occidentali v-au influenţat creaţia?
- Vîsoţki, "Beatles". Ulterior, toate cîte puțin.
- Unde s-au desfăşurat primele repetiții ale formaţiei "Raketobil"?
- La membrii trupei acasă.
- Unde a avut loc prima prestaţie a formaţiei dvs.?
- Mi se pare că la Casa de cultură a Sindicatelor, în sala mică.
- Cu care dintre trupele moldovenești, muzicieni rock aţi fost sau sunteţi prieteni acum, cu cine menţineţi relaţiile? Poate că aţi colaborat cu cineva?
- Pentru o vreme, am comunicat mult cu Andrei Daţenko și formaţia sa "Iuriev deni", cu Vladimir Kaceanov, chitaristul formaţiei "O'Chad". Dar, în general, îi cunoaştem aproape pe toţi, ne-am întîlnit la concerte comune. Cooperare ca atare nu am avut, dar din moment ce aveam o încăpere stabilă pentru repetiții, aproape toţi ne cereau să facă la noi repetiţii .
- Se deosebeşte publicul și ascultătorii din anii 90 de cei de astăzi? Ce s-a schimbat sau nu s-a schimbat?
- Da, se deosebeşte. În anii 90 totul a fost nou și neobișnuit - libertate, totul se schimba văzînd cu ochii. De aceea pare că oamenii, de asemenea, tindeau la tot ceea ce este nou, iar muzica rock a fost ceva nou în țara noastră. Dar, poate, doar mi se pare ...
- Astăzi tineretul şi-a pierdut interesul pentru muzica rock?
- Probabil că nu, judecînd după faptul că actualele formaţii rock adună săli întregi.
- Cu ce dificultăți s-au confruntat muzicienii rock din Moldova în anii '90? Cum le-au depăşit?
- Ei bine, dificultățile au fost diferite - de le necesitatea de a merge la Odessa sau la Moscova după corzi normale pînă la absența locurilor unde poți evolua periodic cu concerte. Cum le-am depășit? Nicicum. Am supravieţuit pînă la apariţia cluburilor și magazinelor de muzică. Cea mai mare dificultate pentru un muzician din Moldova este lipsa show-businessului. Adică, există o afacere obișnuită - puteți cumpăra o chitară, corzi, puteţi scrie o melodie și chiar puteţi să o înregistraţi, dar nu puteți să o vindeţi. În istoria rock-ului moldovenesc există doar o formaţie relativ cunoscută.
- De ce în prezent muzica rock din Moldova parcă a dispărut undeva, de ce este atît de puţină muzică de acest gen, de ce ea rareori este interpretată pe scenele mari, de ce nu se organizează sau aproape nu se desfăşoară festivaluri de rock, de ce noi nu avem cluburi rock, de ce sînt insuficiente platforme pentru concertele formaţiilor rock, etc.?
- Se pare că, din anii '90, puțin s-a schimbat în ceea ce privește muzica rock sub aspectul culturii oficiale și al businessului.
- Există un concept de „rock rusesc" – cineva îl califică drept o direcție separată în muzica rock și în muzică, în general. Puteți spune că rock-ul moldovenesc este, de asemenea, o direcție separată a rock-ului? Se deosebeşte rock-ul moldovenesc de cel rusesc, englez, american?
- Mi se pare că nu există nici o diferență între toate aceste direcţii de rock. Dacă formaţia cîntă în limba moldovenească, atunci ea poate fi considerată trupă moldovenească. Și dacă aceeaşi formaţie a cîntat brusc în limba rusă? Atunci ea care este?
- Cu cine dintre muzicieni faimoși ați cîntat pe aceeași scenă?
- La festivaluri, am cîntat cu aşa formaţii precum "Krematorii" ("Крематорий") și "Ceaif" ("Чайф).
- Se știe că legendarul muzician rus Veaceslav Butusov a interpretat una dintre piesele Dvs. – "Cîinii" («Собаки»). Vorbiți-ne puțin despre asta.
- A ieșit din întîmplare. A fost un proiect care nu a fost inventat de Butusov, cineva a elaborat un proiect pentru el. El a interpretat cîntecele diverselor trupe puțin cunoscute și necunoscute. Iar formația noastră în acea perioadă finaliza un album în studioul, în care se realiza acest proiect. Și inginerul de sunet m-a întrebat dacă am vreun cîntec pe care Butusov l-ar putea interpreta, pentru că ei nu aveau suficiente materiale. I-am sugerat piesa „Cîinii" și ei au acceptat-o.
- Desigur, la repetiții sau concerte, în turneele au avut loc și întîmplări amuzante. Povestiți-ne una dintre ele.
- Odată am participat la un concert comun și într-o cabină comună mare a actorilor am început să vorbim cu o cîntăreață din Moldova. Iar noi tocmai avusem cîteva concerte la rînd, ceea ce a fost o raritate, și îi spunem acestei interprete ce viață bogată cu evenimente avem - la acel moment încă nu se folosea cuvîntul „soundcheck” și îi spunem: „Am avut concerte, de dimineață – acordare, seara - concertul, dimineața acordare, seara – concertul («Утром настройка, вечером концерт, утром настройка, вечером концерт – nota red.)”. Dar ea spune: "Bieții băieți, încă mai lucrați la un șantier de construcții"...
- În 2002 ați decis să vă mutați la Moscova. Care a fost motivul?
- Nu aveam absolut nimic ce să fac la Chișinău. Trupa putea evolua cel mult o dată pe lună la "Ciornîi slon" – bineînțeles că aceasta nu e o activitate. Iar alte ocupații atunci la Chișinău noi nu aveam.
- Cît de des veniți în Moldova și evoluați în patrie?
- La început am venit și am oferit concerte cel puțin o dată pe an sau chiar mai des. Dar în ultimii cinci ani nu am avut concerte și ultima dată am fost la Chișinău acum 3 ani.
- Localurile de la Chișinău, unde au avut loc concertele trupelor de rock în anii '90. Vă amintiți – cum se numeau, unde se aflau? Atunci concertele se plăteau sau formația se mulțumea cu invitația de a evolua în scenă, iar muzicienii le percepeau drept un pas înainte în cariera lor muzicală?
- Formațiile organizau concertele pe cont propriu, adică se înțelegeau cu sala: în cele mai dese cazuri erau case de cultură, găseau aparatajul, desenau afișe, le lipeau, apoi cîntau. Sau trupa se invita la festivaluri, dar ele se organizau foarte rar. De obicei, trupele rock evoluau la Casa de Cultură a uzinei "Mezon", Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa de Cultură a Universității, Casa de Cultură "Iskoj" ("PIelart" în prezent – nota red.), Casa filmului. Apoi au apărut cluburi. Mai întîi, "Cuibul", apoi "Ciornîi slon" etc. Pînă la apariția cluburilor pentru concerte nu am primit nimic, cu excepția unor cazuri rare.
- Formația "Raketobil" există și astăzi? Poate că aveți alte proiecte muzicale? În general, ce faceți la Moscova?
- Trupa "Raketobil" a existat în componența sa de la Chișinău pînă în 2001. Apoi, la Moscova, am adunat un alt grup și am existat o vreme sub acea denumire, dar nu a fost foarte corect și am schimbat denumirea. Așa a apărut "Zavodnaia ptița". În prezent, nu am nici o activitate în domeniul muzicii rock. Nu mă mulțumește acest lucru, dar deocamdată asta e situația. Activitatea mea principală este să scriu muzică pentru teatru.
- Ce muzică ascultați acum?
- Din moment ce lucrez constant cu muzica, o ascult foarte rar. Dacă ascult, atunci încerc să aud ceva nou în lumea muzicii rock.
- Cîntați piesele cuiva sub chitară, în companie, la masă, în bucătărie? Dacă da, ale cui cîntece și care sînt acestea?
- Nu cînt de mult timp.
- Care este cel mai important sfat pe care îl veți oferi muzicienilor de rock?
- Nu neglijați educația muzicală!
Despre viață ...
- Care a fost cel mai bun, cel mai important cadou din viața Dvs.?
- Dacă vorbiți despre daruri materiale care se oferă la o zi de naștere, atunci nu-mi vine nimic în minte. Dacă într-un sens mai larg, atunci nașterea copiilor.
- Care trei lucruri ați lua pe o insulă nelocuită?
- Nu știu. Dacă mă gîndesc la asta sub aspectul lucrurilor fără de care eu nu pot trăi, atunci orice aș gîndi, aș greși. Prin urmare, probabil, ceea ce este necesar pentru supraviețuire ... Un topor? O funie?
- Ce vă ajută să luați decizia corectă în situații dificile?
- Reieșind din faptul că în situații dificile eu nu iau decizii corecte, nimic nu ajută.
- Cine a fost eroul Dvs. în copilărie?
- Probabil, Vîșoțki cu toți eroii lui.
- Valorile eterne – care sînt ele, în opinia Dvs.?
- Nu sînt sigur că ele există.
- Dacă ați avea ocazia să vă întoarceți acum 10-20 de ani, ce ați schimba în viața Dvs.?
- Atitudinea față de sine.
- Vă mulțumesc pentru interviu! Vă doresc sănătate și succese!
Alte materiale interesante din cadrul rubricii "Istoria rockului moldovenesc", inclusiv interviuri, materiale foto și video, reportaje etc. puteți găsi AICI.
Adăuga comentariu