Reacția Ministerului rus de Externe la decizia CC privind necontituționalitatea creditului rusesc (DOC)

Decizia CC privind declararea neconstituționalității Acordului de împrumut cu Rusia în valoare de 200 de milioane de euro, a trezit „nedumeriri și regrete” din parte rusă, din mai multe motive. Declarația a fost făcută de ministrul adjunct al facerilor externe al Federației Ruse, A.Yu. Rudenko.

„Nedumerire, pentru că, în primul rînd, partea moldoveană a solicitat un împrumut, Rusia nu a impus nimic nimănui. Și în al doilea rînd, negocierile privind Acordul au fost desfășurate în mod deschis și transparent, începînd din noiembrie 2019. Mass-media din Republica Moldova a acoperit progresul lor. Din anumite motive, la acea etapă, nimeni nu a pus problema constituționalității negocierilor”, se arată în comunicatul Ministerului rus de Externe, transmite unimedia.info.

„Regretul este provocat de atitudinea politizată față de creditul rusesc. Pentru dreptate, merită să comparăm termenii creditelor pe care Chișinăul le primește din Rusia și din alte țări și organizații. Dorința noastră de a ajuta Moldova, care este aproape de noi, este sinceră, mai ales atunci cînd întîmpină dificultăți economice, care au fost agravate de situația provocată de coronavirus. Este regretabil faptul că în această țară sînt politicieni care, probabil, fără un indiciu din afară - își pun propriile ambiții politice peste nevoile reale ale cetățenilor moldoveni”, mai scrie în comunicat.

Amintim că ieri Curtea Constituțonală a publicat motivarea hotărîrii, prin care a declarat neconstituțional acordul de creditare dintre Federația Rusă și Republica Moldova.

În concluziile Curții se spune că pentru a menține echilibrul puterilor în stat și pentru a respecta principiul preeminenței dreptului, Curtea consideră că Parlamentul trebuia să-și exercite controlul efectiv asupra negocierii și semnării Acordului contestat, prevăzut de articolul 66 lit. i) din Constituție. Așa cum această condiție nu a fost respectată, Curtea reține că Acordul contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor.

Cît ține de punctul 7.2, Curtea constată că clauza inserată în teza I a articolului 7 alin. (2) din Acord este formulată incert, nu permite a determina clar întinderea răspunderii statului Republica Moldova în caz de restituire tardivă a împrumutului și dobînzilor datorate. În formula complexă a acestei clauze se regăsesc o serie de expresii și noțiuni care pot fi interpretate în mod divers și contradictoriu, fără a putea determina cu precizie ce au intenționat semnatarii să prevadă.

Astfel, în primul rînd, Curtea constată că textul „datoria restantă și/sau dobînzile la datoria restantă pentru oricare din obligațiile Părții Moldovei” este neclar sub aspectul sumei totale a datoriei care trebuie restituită de către Partea Moldovei și al modului de formare a acesteia. În lipsa unei limitări exprese, Curtea conchide că prin acest Acord Partea Moldovei ar putea să fie obligată să ramburseze atît suma împrumutului acordat de către Partea Rusă, cît și datoriile și dobînzile la datoriile restante ale debitorilor moldoveni care au contractat credite, cu acordul Părții Moldovei, de la băncile rusești care au fost asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către Agenția rusă menționată mai sus.

Mai mult, din textul Acordului nu este clar dacă această obligație este limitată în timp, pentru că Acordul nu distinge dacă ea se referă la datoriile născute pînă la încheierea Acordului sau la cele care vor apărea după încheierea acestuia. Referitor la faptul că Parlamentul, prin articolul 3 din Legea nr. 57 din 23 aprilie 2020, a încercat să limiteze acțiunea temporală a obligațiilor care rezultă din articolul 7 punctul 2, Curtea reține că din moment ce Acordul a fost negociat și semnat, articolul 3 din Lege nu produce efecte juridice pentru Acordul contestat dacă conținutul acestuia nu este acceptat de către Partea Rusă. De altfel, articolul 12 din Acord prevede că: „Părțile de comun acord pot introduce modificări în prezentul Acord, care se întocmesc în Protocoale separate, care sînt parte integrantă a acestuia.” În acest context, Curtea reține că prevederile acestui articol sînt de natură să impună obligații mai mari, nedeterminate, pentru Republica Moldova, în comparație cu obligația de bază de a rambursa suma și dobînda împrumutului.