Ce se află la mii de kilometri în adîncul oceanului

În cele mai adînci părți ale oceanului, sub 4.000 de metri, combinația de presiune ridicată și temperatură scăzută creează condiții pentru dizolvarea carbonatul de calciu, materialul pe care animalele marine îl folosesc pentru a-și face cochiliile. Această zonă este cunoscută sub numele de adîncimea de compensare a carbonatului.

Zona de tranziție în care carbonatul de calciu devine din ce în ce mai instabil chimic și începe să se dizolve se numește lizoclină. Deoarece fundul oceanului este relativ plat, o creștere a lizoclinei chiar și de cîțiva metri poate duce rapid la formarea unor mari regiuni subsaturate (acide).

Studiile au arătat că această zonă a crescut deja cu aproape 100 de metri din epoca preindustrială și s-ar putea să crească cu încă cîteva sute de metri în acest secol, relatează Noi.md cu referire la unian.net.

Milioane de kilometri pătrați de fund marin vor suferi o tranziție rapidă, în rezultatul căreia depunerile calcaroase vor deveni instabile chimic și se vor dizolva.

Dacă adîncimea de compensare a calcarului va crește cu încă 300 de metri, suprafața fundului marin de sub el va crește cu 10%, ajungînd la 51% din Oceanul planetar.