Chiar dacă iarna meteorologică sosește pe 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat din momentul solstițiului.
El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecința mișcarii reale a Pămîntului în jurul Soarelui. Anul acesta, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului va fi pe 22 decembrie, începînd cu ora 00:23, potrivit Digi24.
Solstiţiu înseamnă „soare nemişcat” şi marchează prima zi a iernii astronomice în emisfera nordică, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului în emisfera nordică. Acest eveniment astronomic este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pămîntului în jurul Soarelui. În emisfera sudică a Pămîntului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcînd începutul verii astronomice.
Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblînzească monştrii haosului pentru încă un an.
Solstiţiului îi sînt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu. Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii.
În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost poziţionate astfel încît lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într-un anumit fel.
Adăuga comentariu