Psiholog: Decizia de a înscrie un copil la grădiniță nu trebuie să fie bazată exclusiv pe vîrstă

Psihologul pentru copii și adulți, Natalia Rotaru-Sîrbu, consideră că decizia de a înscrie un copil la grădiniță nu trebuie să fie bazată exclusiv pe vîrstă.

Despre aceasta a declarat, Natalia Rotaru-Sîrbu, în cadrul materialului analitic de pe site Noi.md intitulat "Începutul aventurii educaționale: Cînd este un copil pregătit pentru a începe grădinița".

Potrivit ei, este esențial să se ia în considerare dezvoltarea individuală a copilului și abilitatea acestuia de a se adapta la un mediu nou.

Grădinița reprezintă primul mediu social diferit de familie, iar nevoia de a duce copilul la grădiniță este ca să depășească barierele emoționale, atunci cînd părinții nu văd riscuri eminente asupra vieții și sănătății copilului. Psihologul accentuează și importanța independenței în activități cotidiene.

“Atunci cînd copilul are abilitatea de a mînca singur, el va reuși să se integreze în perioada aceasta de adaptare mult mai ușor, deoarece nu va fi dependent de adult, mamă sau educator, care trebuie să-l hrănească. Cînd va fi împreună cu alți copii, el, ca tentativă de a-i copia pe ceilalți, și dacă știe că mîncînd își va satisface foamea, va depăși bariera emoțională de a mînca cu oameni necunoscuți. Independența la oliță este capacitatea prin care copilul își cunoaște corpul, și atunci cînd merge de sine stătător la oală, chiar dacă mai are unele accidente, îi va fi mult mai ușor să se desprindă de persoana de referință, prin faptul că va fi independent. Știu că foarte multe mame duc copilul la grădiniță cu scopul ca acolo să se dezvețe de scutec, pentru că este mult mai ușor să-ți dezveți copilul de scutec la grădiniță decît acasă”, consideră Natalia Rotaru-Sîrbu.

Despărțirea de părinți reprezintă un prag major, crede psihologul, care sugerează exerciții gradate de separare, cum ar fi jocurile de-a ascunselea, pentru a ajuta copilul să se obișnuiască cu lipsa temporară a părintelui. Psihologul subliniază că adaptarea la grădiniță ar trebui să fie progresivă, începînd cu perioade scurte și crescînd treptat. În același timp, separarea de părinte trebuie gestionată cu atenție pentru a nu asocia grădinița cu sentimente negative.

“În momentul în care se desparte, despărțirea trebuie să fie pe termeni scurți de timp, iar apoi să se lungească perioada de lipsă a părintelui. Asta înseamnă că, de la început, pe la vîrsta de un an și jumătate, este jocul de-a ascunselea după o draperie, după o ușă, după un dulap, și copilul să meargă să urmărească unde este părintele și să se întoarcă înapoi. După care să învețe copilul că, dacă merge la baie, trebuie să încuie ușa, să nu stea cu ușa deschisă și mereu să o controleze, pentru că altfel, plecarea la grădiniță va fi asociată cu abandonul, iar plecarea la grădiniță pentru o oră sau două este un stres puternic pentru copil. Unii copii care nu au exersat separarea de mama pentru o perioadă scurtă, vor exersa asta pe o perioadă mult mai dură, mult mai critică, iar acest lucru poate fi somatizat și în boală. Iată de ce adaptarea la grădiniță se face treptat, pe jumătate de oră, pe o oră, în dependență de comportamentul copilului”, spune psihologul.