Despre acest lucru a scris în cartea sa "Scrisori despre bunătate" culturologul, doctorul în filologie, profesorul Dmitri Lihacev, transmite Noi.md.
El a menționat că noi toți venim din taină și ne întoarcem în taină.
"Dacă mi-e frică? Nu știu. Nu, nu mi-e frică, dar sînt foarte trist și mă gîndesc dacă am făcut totul așa cum trebuie? Am putut mereu procedă cu conștientă? N-am rănit prea des oamenii? Am reușit la timp să-mi cer scuze?
Vreau să aduc aminte un gînd, poate banal, dar pentru mine este foarte important: un mic pas pentru om este un pas mare pentru omenire. Nu poți repara omenirea - poți să te corectezi tu însuți. Să hrănești un copil, să nu spui vre-un cuvînt nepoliticos, să ajuți un bătrîn să treacă strada, să liniștești o persoană care plînge, să nu răspunzi la răutate, să vă prețuiți menirea, să puteți privi în ochii altei persoane. Toate acestea sînt mult mai ușor de făcut pentru o singură persoană, dar este foarte greu pentru toată lumea dintr-o dată. Zicala mea preferată – neapărat sădește un copac, chiar dacă mîine este sfîrșitul lumii", a remarcat Dmitri Lihacev.
Adăuga comentariu