După anexarea Basarabiei la Rusia, primul guvernator al acestei regiuni (deși nu pentru mult timp) a fost numit consilierul de stat al acestei regiuni Scarlat Sturza, care s-a pomenit în Rusia după Pacea de la Iaşi, semnată în anul 1791.
Istoria acestei familii boierești datează de la începutul secolului al XV-lea. Reprezentanții acesteia au ocupat posturi înalte în sistemul administrației de stat, iar în anul 1822, după sfîrșitul epocii fanarioților, au acces la tron. Doi dintre reprezentanții Dinastiei Sturza au fost domnitori moldoveni: Ion (Ioan) - în anii 1822-1828, iar fiul său Mihai - în anii 1834-1849, descendenții acestei ramuri au rămas în România. Nepoată a domnitorului Ioan era cneaghina Pulheria Nikolaevna Sturza, după soț Keşko, mama reginei sîrbe Natalia (1859-1934) [fiica colonelului
Serviciul rus Petru Keşko, care s-a căsătorit în anul 1875 cu domnitorul sîrb Milan Obrenovic (1854-1901), care mai tîrziu a urcat pe tronul regal al Serbiei (1882-1889).
Ramura rusă a dinastiei (care nu deținea titlul) a existat puțin timp. De aceasta a aparținut fiul lui Scarlat și al prințesei Sultana Moruzi Alexandra Skarlatovici Sturza (1791-1854). El s-a aflat în slujba Ministerului Afacerilor Externe, cîștigîndu-şi faima cu scrierile sale de natură religioasă și politică. În anul 1818, la ordinul lui Alexandru I, pentru Congresul de la Aachen, Sturza a scris "Notă privind situația actuală în Germania", unde a criticat, mai ales, universitățile germane, care, după părerea lui, erau pepiniere ale ateismului și a ideilor revoluționare. Această lucrare a provocat o furtună de indignare, iar numele lui Sturza a devenit sinonim cu reacționarul. Alte scrieri ale sale religioase și filosofice includ: "Cugetări despre doctrina și spiritul Bisericii Ortodoxe", "Credință sau necredința", "Ideal și imitație în artele plastice" etc. Sturza îl cunoștea pe Pușkin, lăsînd despre el două epigrame cunoscute. Sora lui Alexandru Skarlatovici, Roxana Edling, era pasionată de misticism, fiind una dintre figurile notorii ale societății mondene a acelor timpuri.
Deoarece ramura rusă a familiei s-a întrerupt, numele de familie Sturza a fost transmis dinastiei Gagarin. Fiica lui Alexandru Skarlatov, Maria, (1820-1854), în anul 1838, s-a căsătorit cu prințul Evgheni Grigorievici Gagarin (1820-1854). Fiul din această căsătorie, cneazului Grigore Evghenevici (1840-1921) și urmașii săi, care vor fi proprietari ai moşie-rezervaţii Mansîr (în Basarabia), primită de bunicul său, sfetnic de taină, Alexandru Skarlatovici Sturza. În martie 1848 li s-a permis să poarte titlul de cneji Gagarin-Sturza și să fie "adoptată stema combinată a ambelor nume ale dinastiilor".
În anul 1983 unul dintre descendenții dinastiei Sturza a publicat la Paris cartea intitulată "Marile dinastii ale Greciei, Albaniei și Constantinopolului. Dicționar istoric și genealogic".
Descendenții domnitorilor valahi și moldoveni din dinastia Ghica (de origine albaneză, cunoscuți încă din secolul al XVII-lea) s-au dovedit a avea şi ei legături cu Rusia. Cneaghina Elena Mihailovna Ghica (1828-1888), nepoata domnitorului Grigore Ghica, a fost căsătorită cu general-locotenentul Alexandru Alexandrovici Koloţov-Masalski (a trăit în Europa). Sub pseudonimul Comtesse Dora d'Istria, ea a devenit cunoscută ca scriitoare (în special de limbă franceză). Cartea "Gli Albanesi în Rumenia" este scrisă de ea şi povestește despre istoria familiei principilor Ghica (ediția a doua, 1873).
Am menționat deja că împreună cu Dimitrie Cantemir în Rusia au sosit cîteva mii de moldoveni. Acesta a fost primul mare val al "incluziunii" moldoveneşti în cadrul nobilimii ruse. Printre descendenții acestui "val" se numără, de asemenea, numeroase figuri proeminente.
Heraskovi - Andrei Herescu, descendent al boierilor valahi, iar ginerele său, principele Matvei Fomici Cantacuzino, s-a mutat în Rusia în anul 1711. Numele de familie din "Herescu" a fost schimbat în "Heraskov". Fiul lui Andrei, Matvei Andreevici Heraskov a fost căpitan în gardă, iar fiul său (unul din trei) de la cneaghina Druţkaia-Sokolinskaia (descendenți ai vechii Dinastii a cneazului rus Daniil Galiţki) Mihail Matveevici Heraskov (1733-1807) sfetnic de taină, poet notoriu, editor, director al Universității din Moscova, mason, a rămas în cultura rusă nu atît datorită epopeii sale epice poetice "Russiada", care povestește despre faptele lui Petru cel Mare, cît datorită imnului spiritual al Rusiei "Koli slaven naş Gospodi v Sione" și prin introducerea predării în limba rusă la Universitatea din Moscova (pentru prima dată în istoria învățămîntului superior din Rusia).
Abaza (din turceşte "idiot") - în anul 1711 boierul moldovean Ilia Andreevici Abaza a primit cetățenia rusă în orașul polonez Iavorov și a fost transferat în serviciul rus în gradul de colonel. Alexandru Agheevici (1821-1895), hofmeister, sfetnic de taină în exerciţiu, membru al Consiliului de Stat (în cadrul căruia a fost de două ori președinte al Departamentului de Stat pe economie), iar în 1871-1874 a deţinut funcţia de controlor de stat, iar în anii 1880-1881 de ministru de Finanțe; el a sprijinit în mod activ proiectul "Constituției" a lui M.T. Loris-Melikov. Sora lui, Paraskovia Agheevna, s-a căsătorit în anul 1836 cu compozitorul Alexei Fiodorovici Lvov (1799-1870), autorul imnului "Boje, ţarea hrani". Vărul lui Alexandr Agheevici Nikolai Savvici (1837-1901), sfetnic de taină al Consiliului, membru al Consiliului de stat, senator, viceguvernator al Tambovului (1868-1871), guvernator al Reazanului (1874-1880), comandat al Crucii Roșii și șef al Secţiei medicale a Departamentul Armatei Dunării în timpul Războiului Ruso-turc din anii 1877-1878. (A absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Harkov).
Glicheria Maximovna Abaza este mama celebrului scriitor ucrainean Mihail Mihailovici Koţiubinski (1864-1913) și apoi bunica liderului revoluționar Iurie Mihailovici Koţiubinski (1896-1937), căsătorit cu fiica lui G.I Petrovski (executat prin împuşcare), Oxana Koţiubinskaia, soția comandantul al Unității militare V. Primakov (1897-1937).
Bantîş - din anul 1711 s-au stabilit în Rusia şi descendenții boierilor moldoveni Bantîş, rude ale Cantemirenilor: mama lui Dimitrie Konstantinovici Cantemir a fost Anna Fiodorovna Bantîş (a murit în anul 1677). Pe Nicolae Konstantinovici Bantîş (1703-1739) l-a adus în Rusia mama, aici el s-a căsătorit cu Anna Stepanovna Zertis-Kamenskaia (a murit în 1770).
"Ea a fost fiica lui Stepan Konstantinovici Zertis-Kamenski, originar din Moldova, translator de limbi orientale în slujba hatmanului Mazepa și sora dreaptă a arhiepiscopului Moscovei Amvrosie (lumescul Andrei), care a fost ucis la Moscova în timpul ciumei. La 16 septembrie 1771 Nicolai Konstantinovici a atașat la numele lui de familie pe cel al soției sale, iată de unde a pornit Dinastia Bantîş-Kamenski. Această dinastie a dat Rusiei doi istorici eminenți: pe fiul lui Nicolai Konstantinovici, Nicolai Nicolaevici (1738-1814), consilier de stat în exerciţiu, conducător al Arhivelor principale din Moscova (celebrul MGAMID) și nepotul - Dimitrie Nicolaevici (1788-1850), guvernatori al Tobolskului și Vilnei, sfetnic de taină, autorul unei serii de scrieri istorice valoroase, inclusiv al „Dicționarului oamenilor proeminenţi ai Rusiei".
George Stefan Spătaru, care a sosit cu Cantemir în Rusia, a devenit Iuri Stepanovici Mecinicov (traducere literală a funcției deținute). Descendentul sau este marele om de știință, laureatul Premiului Nobel Ilia Ilici Mecinicov (1845-1916), care din partea mamei provenea din familia evreiasca Nevahovici.
Familiilor venite cu Cantemir din Moldova le-au fost repartizate moşii în Gubernia Harkov. Astfel, Rusia a "dobîndit" originari din această regiune, pe juristul, profesorul Nicolai Andreevici Gredescul (1864-1930), președinte al I Dume de Stat (din partea fracțiunii cadeţilor) și pe istoricul antichității, academicianul Vladislav Petrovici Buzescul (1858–1931).
Printre oamenii de știință cu rădăcini moldovenești ar trebui să fie numit și astronomul Ivan Egorovici Kortazzi (1837-1903, din nobilimea Guberniei Basarabiei). Participant al apărării Sevastopolului, astronom-adjutant al Observatorului Pulkovo, care cît pe ce nu a deveni director al acesteia, director al Observatorului Naval din Nicolaev, a efectuat o serie de observații astronomice importante, a creat catalogul a 5954 de stele în zona de declinație între -2 ° pînă la + 1 °. Fiul I.E. Kortazzi - Gheorghe Ivanovici (1866-1932), general-maior al Statului major, participant al Războiului Ruso-japonez, al Primului Război Mondial și al Războiului Civil (de partea albgardiștilor), a murit în emigraţie la Paris. De origine moldovenească numele Apostol, al cărui reprezentant s-a mutat în Ucraina pe vremurile lui Bogdan Hmelniţki, de aceea numele este perceput ca fiind ucrainean. Cu toate acestea, hatmanul Ucrainei (1727-1734) Danilo Pavlovici Apostol era moldovean și pe linia tatălui, care provenea din Dinastia de boieri Catarji. Descendenții hatmanului "au transmis" numele său familie dinastiei Muraviev, astfel a şi apărut renumitul nume de familie "Muraviov-Apostol".
Pe timpul domniei Annei Ioanovna, s-au stabilit în Rusia şi moldovenii Bulaţeli (numele de familie de la cuvîntul moldovenesc "bulat"). Această familie modestă de moşieri nu foarte bogaţi s-a înrudit cu Casa Romanovilor. În anul 1863 cu Maria IIinicina Bulaţeli (1844-1909) s-a căsătorit prințul Nicolai Petrovici Oldenburgski (1840-1886), vărul de-al treilea al lui Alexandru al III-lea și strănepotul lui Pavel I. Deoarece căsătoria a fost morganică, Maria Ilinicina a primit titlul de contesă de Ostenburg.
Putem aminti multe alte nume ale nobilimii rusești, dar în concluzie am vrea să numim încă patru personalități ale căror nume sînt legate de istoria politică a Rusiei în a doua jumătate a XIX - începutul secolului XX-lea.
Este vorba de Aleksandr Nicolaevici Buzni (1860-1933), absolvent al Universității din Kiev, narodnic, în anul 1907 consilier la Curtea Departamentului de accize de la Tambov.
Lev Aristidovici Kasso (1865-1914), doctor în drept, sfetnic de taină, celebrul Ministru al Educației de faimă tristă (în perioada anilor 1910-1914).
Aleksandr Aleksandrovici Cerven-Vodali (tatăl său fiind nobil basarabean, mama englezoaică), membru al Comitetului Central al Partidului Cadeților, deputat al celei de-a IV Dume, ministr de Interne al Guvernului Kolceak din Omsk, împușcat în anul 1920 Sora lui Alexandra Alexandrovna din anul 1890 a fost soția narodnicistului, biologului, mai tîrziu academicianului, Alexei Nicolaevici Bach. Și, în sfîrşit, generalul albgardist slăvit, Anton Vasilievici Turcul (1892-1957), general-maior, comandant al Diviziei Drozdovskaia.
Toate aceste exemple demonstrează, în mod cert, cel mai important lucru: urmașii domnitorilor și nobililor moldoveni au contribuit, în mare măsură, la dezvoltarea literalmente a tuturor sferelor istoriei rusești, în mod special, la cultura rusească, lăsînd o urmă vie şi semnificativă, inclusiv în cultura mondială.
Adăuga comentariu