X 
Arşiţa stiri: 169
Jocurile Olimpice stiri: 133
Transnistria stiri: 1412

Dreptul la fericire

20 mar. 2019,, 18:01   Societate
7680 0

”Oare poate exista o fericire programată, așteptată, plănuită?”, se întreba eroul celebrului film ”Ironia sorții”. Întrebarea se vroia retorică. Dar s-a dovedit că această categorie, efemeră, s-ar părea, poate fi și programată, și măsurată.

De șapte ani, la 20 martie este marcată Ziua internațională a fericirii, instituită în anul 2012 de Organizația Națiunilor Unite. ONU a preluat ideea de la micul stat Butan, care de mult timp utilizează indicatorul fericirii ca bază pentru planificarea vieții în țară. Data memorabilă a fost introdusă pentru a sublinia ideea că tendința spre fericire este dorința indispensabilă a oricărui om de pe planetă și pentru a aminti guvernelor că la calcularea bunăstării națiunii ele tot trebuie să țină cont de un astfel de factor ca nivelul fericirii, pentru că doar indicatorii economici nu pot reflecta tabloul real. Rezoluția a fost susținută de toate cele 193 state-membre ale ONU.

FNB în loc de PIB

Însă unele țări nu s-au limitat la semnarea acestui document, ele au instituit structura de stat respectivă – Ministerul fericirii, sarcinile căruia trebuie să contribuie la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și la creșterea numărului de oameni fericiți.

Pentru prima dată această instituție de stat a apărut în Butan, țară situată între India și China, în care se practică budismul tantric bazat pe meditații și auto-dezvoltare. Statul are grijă de fericirea fiecărui om, iar activitatea Ministerului este stipulată de art.9 al Constituției țării.


În acest stat, noțiunea comună de PIB(produsul intern brut) este înlocuită cu FNB (fericirea națională brută), la baza căreia stau patru principii. Primul prevede protecția faunei și a florei, în particular – a fondului forestier, suprafața căruia nu trebuie să fie mai mică de 62%. Astfel se reușește păstrarea intactă a naturii din Himalaya. Cel de-al doilea principiu stipulează prevalarea exportului asupra importului, dar deocamdată în țară se aduc mai multe mărfuri, decît se scot. Al treilea principiu constă în alegerea unei guvernări echitabile. Deși Butan este un regat condus de un rege, există postul de prim-ministru, care este ales. Asupra alegerii persoanei pentru acest post a insistat actualul rege, care consideră că există puțini conducători așa de buni, cum este el, și de aceea oamenii trebuie să aibă posibilitatea și libertatea de a-și alege conducătorii. Al patrulea principiu constă în păstrarea tradițiilor – a hainelor și a etichetei.

În Butan, statistica oamenilor fericiți și nefericiți este determinată în cadrul recensămintelor populației. Se spune că acest sondaj nu este unul formal, el are scopul să stabilească unde există lacune și la soluționarea căror probleme urmează să se lucreze. Chiar dacă Butan este o țară săracă, din statistica anilui 2015 reiese că marea majoritate a populației de acolo este ”foarte fericită” (45,2%) sau ”pur și simplu fericită” (51,6%). Doar 3,35 din populația Butanului s-a declarat nefericită.

Barometrul bunăstării moldovenești

În 2017, sociologii din Republica Moldova s-au întrebat: care este numărul oamenilor fericiți din țara noastră? O lună și jumătate a durat sondajul efectuat de compania Focus Consulting în 139 de localități ale RM. S-a dovedit că fericiți se consideră ceva mai mult de 36% dintre locuitorii Moldovei, ”mai degrabă fericiți decît nefericiți” - 24,26%, ”nefericiți” - 16,15%, iar 14% dintre respondenți au refuzat să răspundă la asemenea întrebări ”stranii”.

Se consideră ”cei mai fericiți” oamenii care muncesc (52,88%), urmați la o distanță mare de pensionari (18,62%). Lipsa unui loc de muncă nu încurcă fericirii a 18,45% dintre șomeri, mulțumiți de viață s-au declarat și 10,05% dintre studenți. Cel mai mare număr de oameni fericiți trăiesc în UTA Găgăuzia (59,15%). Ceva mai puțini – în municipiul Chișinău (37,5%) și mai puțini în nordul țării (28,96%). Femei fericite avem mai multe decît bărbați fericiți - 50,08% și, respectiv, 49,92%.

Iar dacă luăm ratingul mondial al fericirii, alcătuit de Universitatea din Columbia sub egida ONU în 2018, în lista celor 156 de țări, Republica Moldova s-a situat pe locul 67. Mai fericiți ca moldovenii trăiesc românii (treapta 52 a ratingului), rușii (59), de două ori mai nefericiți – ucrainenii (locul 138). La evaluarea nivelului de fericire s-a ținut cont de șase criterii: PIB-ul pe cap de locuitor, speranța de viață, susținerea socială, libertatea de a alege, prezența/lipsa corupției și generozitatea.

Însă ratingurile precedente arată că anterior moldovenii erau mai fericiți. În 2009, în ratingul ”Planeta fericită” (Happy Planet Index), publicat de fondul privat britanic New Economics, RM se afla pe locul 32 dintre cele 143 țări participante. După șapte ani am cedat 13 poziții în lista celor mai fericite țări și am ocupat locul 55. Iar peste alți doi ani pentru unii moldoveni fericirea a devenit și mai iluzorie și Moldova a cedat altor țări încă 12 trepte. Deci, în 10 ani moldovenii au căzut în acest rating cu 45 trepte.

Astăzi, în afară de Butan, un Minister al fericirii există în unul dintre statele centrale ale Indiei, în Venezuela, Ecuador, Emiratele Arabe Unite (EAU). Și dacă în aceste țări autoritățile identifică nivelul fericirii populației pentru a face fericită tot mai multă lume, în Moldova, din păcate, e puțin probabil ca ele să aibă grijă de acest indicator. Dar dacă statul chiar ar decide să aibă grijă de cetățenii săi, un Minister al fericirii l-ar putea ajuta să-i facă pe oameni mai fericiți? Este oare în stare un minister să schimbe cumva starea psihologică fără a îmbunătăți condițiile de trai?

O abordare non-ministerială

Este clar că experiența pozitivă a Butanului ține nu de activitatea Ministerului fericirii, dar de atitudinea autorităților față de oameni. Experții și cetățenii simpli, cu care a discutat jurnalistul Noi.md în timp ce pregătea acest material, agreează ideea de a-i face pe moldoveni mai fericiți, însă opiniile cu privire la crearea unui minister diferă.

Potrivit politologului Serghei Manastîrlî, dacă am face abstracție de politică, ideea de a crea un minister care să ”sădească” fericire între oameni, este perfectă.

- Această idee demonstrează atitudinea pe care trebuie s-o aibă față de cetățeni autoritățile într-o țară dezvoltată, inclusiv să se îngrijească de fericirea lor, - menționează S.Manastîrlî. – Pentru noi, problema nr.1 constă în faptul că noi încă nu avem o țară dezvoltată. Și la etapa actuală nu cred că Republica Moldova poate fi numită o țară în curs de dezvoltare. Iar problema nr.2 este mentalitatea societății noastre, pentru care posibilitatea fericirii tuturor nu pare una prioritară. Este chiar problema, rezolvarea căreia eu nu o văd în viitorul apropiat. De aceea este prematur să vorbim despre un Minister al fericirii în Republica Moldova, deși ideea în sine și experiența merită toată atenția. Poate că pe viitor această experiență va fi solicitată și în țara noastră.

Psihologul Liubovi Ceban crede că oportunitatea creării unui Minister al fericirii depinde de scopul pe care și-l va propune statul la crearea acestei structuri.

- Omul este o persoană dificilă, iar fericirea – un termen subiectiv, comentează dna Ceban. – Dacă departamentul va contribui la sporirea bunăstării cetățenilor, a calității vieții lor, cred că ar fi o idee bună. Drept că este puțin confuză ideea despre fericire, căci noi putem cultiva fericirea spirituală la nivel personal. Este munca fiecărui om în parte. Eu mai degrabă aș susține inițiativa creării Ministerului calității vieții, nu a fericirii. Dar cu condiția că el nu va servi careva tendințe politice, care vor duce la reducerea responsabilității și a valorii personale, înlocuindu-le cu ”responsabilitatea” falsă totalitară - promisiunea statului de a-i face fericiți pe toți, dar cu prețul libertății personale, oferind un tablou al ”fericirii” poporului, în care toată lumea este la fel de fericită. Asemenea ”fericire” am avut pe timpul URSS.

Iar Olga Concearova, expert în relații interetnice, crede că este prematură crearea unui Minister al fericirii în Moldova, deoarece mai bine de 50% din populație trăiește sub nivelul sărăciei, chiar dacă Moldova este țara în care, potențial, se poate trăi fericit.

- Crearea Ministerului fericirii este exclusă și din cauza că este o unitate în plus a structurii de stat, pentru întreținerea căreia se vor irosi impozitele noastre, - își argumentează punctul de vedere O.Goncearova. – La început trebuie să-i facem fericiții pe oameni. Autoritățile, elita politică trebuie să înțeleagă că-s la fel ca și toți ceilalți din jurul lor. Trebuie să-ți iubești poporul și țara. Dacă autoritățile vor avea sentimentul de dragoste față de oameni, țara va fi una fericită.

Plîng și cei bogați

Spre exemplu, autoritățile EAU își iubesc poporul, acolo Ministerul fericirii a fost instituit în 2016 la inițiativa emirului din Dubai, șeihul Mohammed, care contează pe faptul că structura dată va crea bunăstarea socială și va spori nivelul satisfacției de viață a populației. Emirul din Dubai crede că formula fericirii oamenilor este simplă: dezvoltarea națională în baza valorilor-cheie, în frunte cu tineretul și îndreptată spre viitorul în care fiecare va fi fericit.

Publicul a reacționat ambiguu la această inovație. Unii utilizatori ai rețelelor sociale au ridiculizat-o: ce-ar putea îmbunătăți un ministru într-o țară în care și așa totul este bine ?

Victoria S., una dintre conaționalele noastre, stabilită cu familia în Dubai, a confirmat existența Ministerului fericirii în EAU. Acesta este condus de un ministru de 22 ani. Periodic, efectuează sondaje menite să afle nivelul de fericire al populației. La Dubai pentru populație se organizează sărbători feerice, se plătesc diverse indemnizații și alți ”stimulenți” ai fericirii.

Olga Goncearova spune că logica emirului este clară: chiar dacă se construiesc zgîrie-nori ultramoderni, se cresc insule etc., oricum e nevoie de căldură sufletească, de relații între oameni.

- În țările bogate, unde există o elită distinctă și oamenii care nu fac parte din ea, probabil există problema fericirii națiunii, argumentează O.Goncearova. – Putem vorbi despre diverse noțiuni de fericire, dat trebuie să înțelegem că există fericirea individuală și fericirea națiunii. Aceasta este politica statului. Este voința politică de a crea concepții și a le implementa, precum și a lua măsuri pentru ca națiunea să fie fericită. Desigur, aceste lucruri nu se exclud reciproc. Deja vorbim despre noțiuni filozofice, esența cărora constă în faptul că chiar dacă națiunea poate fi potențial fericită, aceasta nu înseamnă că fiecare individ din interiorul ei tot este fericit. Pentru că fericirea este foarte individuală.

În viață de-am fi…

Politologul Serghei Manastîrlî menționează că în țara noastră este dificil să evaluezi un așa indicator, cum este fericirea, căci RM este una dintre cele mai sărace țări din Europa, cu un nivel de trai foarte redus.

- De aceea, o parte din populație înțelege noțiunea de fericire destul de primitiv, spune expertul. – Toate se reduc la obținerea unui anumit set de bunuri materiale, de trai, și adesea nu se vorbește despre o oarecare dezvoltare spirituală, auto-instruire, auto-dezvoltare. Adică, nu ne arde de alintări, în viață de-am fi… Eu cred că pentru început trebuie să îmbunătățim starea materială a populației, pe urmă va fi mai lesne să ne ocupăm de spirit. Pentru noi, deci, ar fi bine să implementăm politica de sporire a nivelului de trai, dar cum să o faci repede, dacă bugetul țării este într-o stare deplorabilă, nu se știe. Dacă ar fi să credem ultimilor știri, pentru a completa bugetul încep să fie confiscate bunurile proxeneților. În aceste condiții, autoritățile nu vor spori cheltuielile pentru sfera socială și asistența socială. Nu putem conta nici pe susținerea curatorilor europeni: se știe că din cauza relațiilor tensionate cu UE, finanțarea a fost înghețată.

Iată de ce, deocamdată, nu putem spera că statul va considera prioritară sarcina de a-i face fericiți pe cetățenii Moldovei. Va trebui să încercăm să fim fericiți noi înșine și între rudele noastre. Căci în orice țară fericirea începe din familie. Dacă omul este împăcat cu sine însușii, dacă este sănătos moral și fizic, dacă-s sănătoși apropiații lui, rudele, dacă cu toții au relații calde și bune – aceasta este cea mai mare fericire posibilă. Restul se poate construi pe această temelie. Dacă în familie există un val de bunătate și dragoste, el merge mai departe în societate. E mai mare numărul familiilor fericite – e mai mare și numărul acestor valuri de pozitivism și fericire, care traversează țara. Există o aură și se creează o atmosferă comună. Așa că hai să creăm mici valuri de fericire familială. Vă dorim fericire în această lume enormă!

Privilegiul înnăscut al omenirii

Chiar dacă filozofii, cugetătorii, scriitorii și prorocii tuturor timpurilor au tot căutat formula fericirii, această chestiune a ajuns în agenda colectivă a omenirii doar acum, în sec. XXI. Dacă anterior oamenii mereu erau nevoiți să lupte pentru a supraviețui, sufereau de foame, războaie, epidemii și alte nenorociri, acum toate acestea pot fi învinse prin voință politică și cu eforturi comune și, de aceea, în prim plan se află alte sarcini. ”Tot mai mulți oameni cred că sistemele puternice create mai bine de un secol în urmă pentru a întări națiunile, de fapt, trebuie să fie în serviciul fericirii și bunăstării fiecărei persoane. Nu noi ne aflăm aici pentru a servi statul, ci statul are menirea să ne servească pe noi. Dreptul de a tinde spre fericire, stabilit altă dată pentru a limita puterea statului, pe neobservate s-a transformat în dreptul la fericire – de parcă aceasta ar fi un privilegiu înnăscut al omenirii și tot ce nu ne convine este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și, deci, statul este obligat să facă ceva în acest caz”, scrie istoricul izraelian Yuval Noi Harari în bestsellerul său ”Homo deus: Istoria scurtă a viitorului”.

Dar autorul consideră că, în pofida eforturilor fără precedent de a obține un confort vital, omului contemporan îi este mult mai dificil să obțină fericirea, ca predecesorului său din evul mediu. Nu-i mai este suficient doar să fie sătul și cumva îmbrăcat, îi vine tot mai greu să-și satisfacă necesitățile vitale care cresc continuu. ”Îmbunătățirea fantastică a condițiilor de trai, care s-a produs în deceniile trecute, dintr-o sporire a satisfacției se transformă în sporirea apetiturilor. Dacă nu ne vom da seama de aceasta, nu vom vedea fericirea în vecii vecilor”, susține Harari.

Chiar dacă sună banal, adevărate componente ale fericirii nu constau într-un șir de plăceri interminabile, ci în munca inspirată, în făurire și creație. De acestea nu te plictisești niciodată.

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce va duce decizia de a fuziona fizica, chimia și biologia într-o singură materie școlară?
CAII MOLDOVENEȘTI, ÎN CENTRUL UNUI SCANDAL!Сандуляк Владислав