Amenzi dure pentru cei care vor organiza ruguri din anvelope în noaptea de Paşti

În scopul protecţiei mediului și ocrotirii sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului adresează un apel către toţi cetăţenii.

Autorităţile publice centrale şi locale, asociaţiile obşteşti de mediu, pentru a contribui la prevenirea poluării aerului atmosferic în rezultatul arderii anvelopelor în Noaptea de Înviere.

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului atenționeazăcă, în conformitate cu prevederile art. 149 Cod Contravenţional, poluarea aerului atmosferic cu emisii de poluanţi se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale (2-3 mii de lei). Inspectorii de mediu, vor monitoriza, împreună cu colaboratorii organelor de drept, respectarea legislaţiei de mediu şi vor aplica, în caz de necesitate, sancţiuni contravenţionale.

În acest context, rugăm cetățenii să manifeste un comportament prietenos față de natură și să nu admită agravarea problemelor de mediu.

Rugul de Paște este un element al nopții Învierii Domnului, acest ritual fiind cunoscut sub numele de „Denii” și poartă, de-a lungul timpului, un mesaj de purificare, ce simbolizează alungarea spiritelor rele. Această cutumă este criticată în permanență și de clerul bisericesc, care afirmă că acest obicei este de origine păgînă. În trecut, pentru rugurile de Paşti erau folosite lemne, acum însă se ard preponderent anvelope. Astfel, aspectul de „purificare” s-a transformat în unul de poluare, avînd în vedere că produsele dezintegrării anvelope uzate de cauciuc sînt foarte nocive.

Specialiştii atenţionează că la arderea liberă a anvelopelor în atmosferă se emană peste 20 de substanţe chimice periculoase, dintre care multe sînt cancerigene. Printre acestea se numără monoxidul de carbon, oxizi de sulf și de azot, dioxine, furani, metale grele, benzen şi hidrocarburi aromatice policiclice.

Respirarea fumului negru este nocivă şi poate cauza bronşită, astmă, intoxicaţii pulmonare sau boli ale sistemului nervos. Dioxinele se acumulează în plante, în ţesuturile animalelor, peştelui şi a omului. În funcţie de caracteristica şi direcţia vîntului, substanţele dăunătoare pot fi dispersate pe calea aerului la distanţe mai mari de 160 km.