Cazul bebelușului abandonat într-un bloc din capitală a zguduit din nou societatea și a adus în vizor o problemă sensibilă, la care nu s-au găsit soluții zeci de ani.
Opinia publică a fost puternic afectată, oamenii întrebîndu-se în continuare de ce în secolul XXI încă mai există asemenea practici de abandon a copilului. Mai multe mame chiar s-au oferit să adăpostească nou-născutul la ele acasă. În urma acestui caz, pe adresa redacției Noi.md au parvenit solicitări din partea mai multor internauți cu privire la elucidarea procedurii de adopție în R.Moldova.
Procedura de adopție în R.Moldova este reglementată de Legea privind regimul juridic al adopției.
Conform prevederile legale, adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani.
La început, adoptatorul și copilul adoptabil trec printr-o perioadă de potrivire, în care se formează atașamentul unuia față de celălalt. Dacă această perioadă a trecut cu succes, cazul va fi examinat de instanța de judecată. Copilul poate fi adoptat doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani
Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului. Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.
Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta copii, conform procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puţin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.
Depunerea cererii de adopţie
(1) Persoanele care doresc să adopte copii depun cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază îşi au domiciliul.
(2) Drept confirmare a depunerii cererii de adopţie, persoanelor menţionate la alin.(1) li se eliberează certificat.
Conţinutul cererii de adopţie
(1) Cererea de adopţie trebuie să conţină:
- numele, prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa de la domiciliu şi de la reşedinţă;
- motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte;
- eventuala disponibilitate de a adopta mai mulţi copii, inclusiv fraţi.
(2) Cererea de adopţie poate conţine şi alte date, informaţii şi solicitări în vederea adopţiei.
- copia de pe certificatul de căsătorie, în cazul adopţiei de către un cuplu căsătorit, sau copia de pe certificatul de divorţ, dacă este divorţat;
- certificatul de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de venituri, sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni;
- copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ;
- cazierul judiciar;
- certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical;
- datele sale biografice, alte acte permise de lege.
Consimţămîntul la adopţie
(1) Pentru încuviinţarea adopţiei este necesar: a) consimţămîntul părinţilor biologici sau, după caz, al tutorelui sau al curatorului copilului ai cărui părinţii sînt decedaţi, nu sînt cunoscuţi, sînt declaraţi dispăruţi fără urmă sau decedaţi, sînt supuşi măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei, în condiţiile legii; b) consimţămîntul adoptatorului; c) consimţămîntul copilului adoptabil care a împlinit vîrsta de 10 ani.
Legea mai prevede că autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului evaluează corespunderea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului necesităţilor de dezvoltare a copilului, conform unui regulament aprobat de autoritatea centrală, întocmind un raport de evaluare.
În baza rezultatelor evaluării, autoritatea teritorială emite o decizie privind eliberarea sau refuzul eliberării atestatului de adoptator. În cazul eliberării atestatului, autoritatea teritorială decide luarea la evidenţă a adoptatorului.
Ulterior, adoptatorul depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă de la domiciliul copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit în vederea examinării în fond a cauzei.
Adopția se consideră încuviinţată la data devenirii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti.
Întreaga procedură nu presupune achitarea anumitor taxe, ci doar unele plăți legate de perfectarea documentelor.
Adăuga comentariu