Acapararea teritoriilor: în locul centrelor pentru copii – restaurante, în loc de aquaparc - vile

Foto: construct.md

Olga MOCANU

Constructorii din Chişinău implementează cu succes practica înălţării blocurilor multietajate, oficiilor şi restaurantelor între construcţiile deja existente (pe teritoriile grădiniţelor şi terenurilor sportive, în curţi şi chiar în parcuri şi scuaruri). Deseori, autorităţile eliberează autorizaţii pentru construcţia obiectelor pentru dezvoltarea şi ocuparea copiilor, precum şi pentru construcţia parcărilor multietajate, adică pentru dezvoltarea infrastructurii sociale dificitare.

Însă, la scurt timp de la începutul lucrărilor, destinaţia terenului se schimbă. Şi în locul infrastructurii sociale promise locuitorii capitalei primesc sau locuinţe sau obiecte comerciale în zone destul de atractive. Acestea deseori nu au nici parcare, nici curte, uneori nici trotuare. Teritoriile din jurul blocurilor noastre devin tot mai mici, iar locatarii, în special copiii – în lipsa infrastructurii necesare în sectoare- sînt nevoiţi să-şi caute loc de distracţii pe doi metri pătraţi de lîngă scară. Şi tot mai des aceste distracţii sînt mai puţin periculoase.

Existeă o mulţime de asemenea exemple în oraş. Cîteva terenuri au fost alocate de către consiliul municipal pentru construcţia parcărilor multietajate, însă în realitate, în locul lor continuă construcţia blocurilor locative. Totodată, antreprenorii ignoră cerinţele autorităţilor locale privind construcţia parcărilor subterane sub bloc şi preferă să construiască partere, pe care le dau în arendă ca spaţiu comercial.

Un exemplu elocvent privind construcţia centrului de agrement pentru copii în zona verde, la intersecţia strătzilor Florilor şi Studenţilor. Însă în final, locuitorii capitalei au primit o imensă sală de banchete...

Iar zona verde lîngă viaduct a fost alocată cîţiva ani în urmă pentru construcţia unui aquaparc, unde trebuiau să se distreze copiii. Acum, acolo se înalţă case de locuit, un restaurant, iar din zona verde nu a rămas nimic. Nici de aquaparc nu mai poate fi vorba.

Putem vedea cum se topesc masivele verzi dintre Sculeni şi Buiucani, Rîşcani şi Ciocana. Cum dispar terenurile sportive şi de joc din curţi. De exemplu, în sectorul Rîşcani, pe fosta str. Bubnovski, pe terenul sportiv a fost construit un bloc multietajat de către compania Dansicons, care a procurat sectorul de la o persoană fizică.

Se ajunge chiar şi pînă acolo că autorităţile locale alocă sub construcţii teritoriile grădiniţelor. Spre exemplu, grădiniţa nr.211, amplasată în zona parcului din sectorul Ciocana. Acum, pe teritoriul ei, la o distranţă periculoasă de terenurile pentru copii, a fost construit un bloc locativ. Totul a început de la decizia Primăriei în 2003 de a da terenul în locaţiune companiei Grand Lift pentru construcţia unui atelier de reparaţie a lifturilor, care se presupune că are legătură cu fostul pretor al sectorului Ciocana, care în prezent este liderul fracţiunii Partidului Liberal în consiliul municipal, Ion Galbure.

În următorii cinci ani, a fost pus fundamentul, iar în 2008, Grand Lift a obţinut de la primărie autorizarea de construcţie, dar deja nu pentru atelier, dar pentru un centru de agrement pentru copii. Un asemenea şantier „social” nu a trezit întrebări din partea consilierilor municipali. Iniţial a fost ridicat fundamentul clădirii şi o parte din primul nivel. Apoi, conform legislaţiei, terenul amplasat pe teritoriul grădiniţei, a fost privatizat. Ulterior, construcţia nefinisată a fost vîndută companiei Terracasa, care, la rîndul ei, a primit autorizaţia pentru construcţie, dar deja pentru un bloc locativ!

Asemenea exemple sînt o mulţime în Chişinău. Problema privind haosul în construcţii şi lipsa unor planuri urbanistice clare, care ar prevedea, în special, şi dezvoltarea infrastructurii sociale, este ridicată regulat de Consiliul Municipal. Astfel, consilierul municipal al PCRM, Valeri Pavlov, deja de cîteva ori a făcut declaraţii în acest sens. Funcţionarii sînt de acord, însă deja de trei luni, primarul general Dorin Chirtoacă tot face referinţă la această problemă. Însă, deocamdată, nu au fost întreprinse acţiuni concrete.

Priviţi la rădăcină

Situaţia se explică foarte simplu. Astăzi, antreprenorii au cîteva metode de soluţionare a problemei de amplasare a noilor blocuri de locuit sau a obiectelor comerciale. Pe de o parte, la periferiile oraşului există suficiente terenuri pentru construcţie, însă acolo sînt necesare investiţii enorme, deoarece nu există infrastructura necesară. De aceea, pentru companiile de construcţii, cea mai avantajoasă cale sînt construcţiile intensive. Astfel, blocurile de locuit apar pe terenurile deja amenajate. Şi, deci, devin mai atractive pentru cumpărători.

Însă pentru locatarii din vecinătate această variantă nu este cea mai potrivită, deoarece construcţiile intensive ocupă locurile alocate anterior pentru terenurile sportive şi pentru copii, grădiniţe şi spitale. Deseori, şantierele apar în scuaruri şi în zonele verzi.

Administraţia oraşului se teme de un dialog onest cu cetăţenii. Audierile publice privind proiectul parcurilor zonale, care ar trebuie să fie anexate la actualul plan urbanistic, pur şi simplu nu se desfăşoară. Funcţionarii ignoră toate observaţiile critice şi se străduie să ascundă toată informaţia de locuitorii cartierelor, pentru ca ei să nu-şi poată apăra dreptul de a trăi într-un oraş modern, cu o infrastructură dezvoltată.

Experţii afirmă că la Chişinău – capitala europeană – asigurarea locuitorilor cu infrastructură socială este de 2-3 ori mai joasă decît este stabilit de normativele în construcţii.

„Şi noi sîntem convinşi că aceasta nu este o eroare întămplătoare a funcţionarilor. Mai degrabă aici este vorba despre o componentă a corupţiei. Se pare că investitorilor le este mai simplu să împartă mită, decît să construiască din contul lor obiecte de infrastructură. Cu atît mai mult că în capitală nu există un plan general în vigoare, care ar limita fanteziile funcţionarilor noştri şi a oamenilor de afaceri şi ar face regulă în construcţia şi dezvoltarea oraşului”.

Funcţionarii locali pun toată responsabilitatea pentru compromiterea construcţiei obiectelor sociale şi a infrastructurii pe antreprenori, care nu şi-ar îndeplini obligaţiile contractuale. Însă apărătorii drepturilor omului afirmă că funcţionarii intenţionat aleg asemenea forme juridice de colaborare cu antreprenorul, ce nu presupun pîrghii reale de influenţă a organelor puterii asupra acestora. În situaţia noastră este vorba nu de o simplă neglijenţă din partea funcţionarilor, dar de o infracţiune cu motive de corupţie. Or, infrastructura socială putea fi dezvoltată – dacă era voinţa primarului general – din contul compensaţiilor pentru condiţiile neîndeplinite, percepute de la investitorii şi antreprenorii vinovaţi.

În ghetto-ul din piatră cresc narcomani

Gazoanele sînt astupate cu asfalt, parcurile sînt tăiate, iar în locul plantaţiilor distruse sînt înălţate perete-n perete clădiri multietajate cu puţin spaţiu liber între ele... Pe căldură, în oraş nu ai cu ce răsufla, nu ai unde te ascunde! Oriunde apare un petec de pămînt – imediat acolo se înalţă un magazin, reastraurant, o parcare, un bloc de locuit. Asemenea plîngeri sînt auzite practic, la toate acţiunile de protest ale chişinăuienilor.

Se creează impresia că firmele se întrec între ele pentru a-i „împacheta” cît mai compact pe locuitorii capitalei. Constructorii se străduie să valorifice cît mai avantajos fiecare metru pătrat de teren alocat, ignorînd totalmente infrastructura socială, scuarurile, terenurile pentru copii, zonele de agrement. În consecinţă, creşte presiunea asupra obiectelor sociale existente: şcoli, spitale, policlinici, parcări etc. Iar locuitorii se simt ca în ghetto din cauza densităţii clădirilor.

Oamenii se plăng pe înrăutăţierea mediului din oraş, pe lipsa spaţiului vital. Curţile din capitală s-au transformat în cartiere braziliene – toate sînt blocate de lanţuri, bariere pentru automobile, pe gazoane se închesuie maşinile, iar fiecare petec de pămînt este dat pentru buticuri, care sînt activ demolate de pe străzile centrale.

Iar funcţionarii noştri nu se gîndesc ce disfuncţii social-psihologice va cauza acest mediu urbanistic pentru locuitorii capitalei. Pentru un matur, care îşi petrece aproape tot timpul la serviciu, o asemenea locuinţă, poate fi convenabilă. A venit acasă, s-a închis în apartament, a inclus televizorul – şi îşi petrece serile.

Iar pentru copii şi bătrîni, viaţa în ghetto este un stres continuu, care poate nu se observă dintr-o dată, însă în timp va da de ştire. Nici tu să ieşi în curte, nici să te ocupi cu sportul, nici să respiri aer curat. Apoi funcţionarii se miră de ce tineretul nu are sentimente patriotice şi duce un mod nesănătos de viaţă.

Potrivit unor date recente, în Moldova, cel puţin 150 de mii de oameni consumă droguri, dintre care 10 mii – heroină. Acestă informaţie se conţine într-o scrisoare deschisă a filialei centrului internaţional Antidrog, adresată conducerii ţării.

Activiştii Antidrog menţionează o triplare, din 2012, a ponderii consumatorilor de stupefiante printre studenţi – pînă la 19% din numărul total de studenţi. În licee – în aceeaşi perioadă, rata celor dependenţi de droguri s-a dublat - de la 4% pînă la 8%. Autorii scrisorii avertizează conducerea RM că dacă nu vor fi întreprinse măsuri eficiente în timpul apropiat, atunci către anul 2016, numărul narcomanilor ar putea creşte cu 20%. Iar mediul, în care cresc copiii noştri, nu joacă ultimul rol în acest sens.