În ce măsură este legitim Parlamentul?

Foto: infoprut.ro

Constituția și Regulamentul de procedură al Parlamentului le oferă deputaților libertatea de a alege

De cînd Marian Lupu a pierdut fotoliul de spicher, a trecut mai mult de două săptămîni. Însă discuțiile despre măsura în care activitatea legislativului este legitimă fără președinte nu încetează. Cel mai mult se revoltă liderul PL, Mihai Ghimpu, prin tradiție, fără a-și întemeia declarațiile cu argumente corespunzătoare. Între timp, legitimitatea de facto a Parlamentului a fost recunoscută de partenerii de dezvoltare, care nu au avut de reproșat referitor la problemele de procedură. Nu are nicio îndoială nici președintele Timofti, fost judecător cu 35 ani de experiență, care cu greu poate fi suspectat de nihilism juridic. Prin promulgarea legilor adoptate de Parlamentul condus de vicepreședintele Lilana Palihovici, el lasă să se înțeleagă că acțiunile legislatorilor nu depășesc limitele legale. Într-adevăr, Constituția și Regulamentul de procedură al Parlamentului le oferă deputaților libertate în acest sens: alegerea și realegerea președintelui poate avea loc de cîte ori apare necesitatea. Iar în perioadele de absență a președintelui, împuternicirile sale sînt atribuite unuia dintre adjuncții acestuia.

* Regulile revocării înainte de termen

Pentru a nu lansa afirmații nefondate, ne întoarcem din nou la regulile care se aplică în această situație. Așadar, un grup de deputați doresc să-și demită colegul său conducător al forului legislativ sau, vorbind în limbaj juridic, să-l revoce din funcție. Potrivit juriștilor, termenul "demitere", adesea folosit în acest context, nu este tocmai adecvat, deoarece nimeni nu-l deposedează pe principalul legiuitor de mandatul de deputat. Acesta doar pierde autoritatea de conducere și își schimbă locul din prezidiul parlamentului în sala de ședințe. În Articolul 9 al Regulamentului se oferă două opțiuni pentru inițierea revocării spicherului din funcție înainte de termen. În primul rînd, propunerea poate fi enunțată de grupul parlamentar care l-a propus pentru această funcție, în al doilea rînd – de cel puțin o treime din numărul deputaților aleși.

În cazul lui Marian Lupu a funcționat a doua opțiune: inițiativa a fost înaintată oficial de fracțiunea parlamentară a Partidului Comuniștilor, care deține 34 de mandate, sau, mai exact, o treime din numărul total de locuri. Prin urmare, cererea lor privind inițierea procesului de eliminare a lui Lupu au fost obligați să o examineze – aceasta este o cerință legală. Dar pentru revocarea spicherului din funcție, opoziția parlamentară în persoana Partidului Comuniștilor nu deține mandate suficiente. Constituția, în articolul 64, conține o singură propoziție pentru o astfel de situație: "El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor". Modul în care acest lucru ar trebui să se aplice în practică se precizează în Regulamentul Parlamentului, în care se specifică în mod clar nu doar numărul de voturi necesar pentru adoptarea deciziei, dar și ordinea de votare.

Astfel, fotoliul președintelui devine vacant în cazul în care inițiativa este susținută de votul a doua treimi din deputați – 67 de persoane. Pentru ca procedura să nu fie încălcată, exprimarea voinței trebuie să fie secretă. În acest context, deputații au acționat în strictă conformitate cu prevederile Constituției și Regulamentului, iar "pentru" înlăturarea președintelui au votat 76 de deputați. Trei au fost "împotrivă", iar ceilalți s-au abținut, astfel încît se poate spune cu fermitate că propunerea a fost susținută nu numai de comuniști și liberal-democrați, care dețin împreună 65 de mandate. Aderarea la ei în timpul votului secret a încă 11 deputați denotă, pe de o parte, lipsa de pretenții referitoare la probleme procedurale, iar pe de altă parte – că apariția pe ordinea de zi a problemei revocării spicherului este întemeiată.

* Motivul este evident, dar nu obligatoriu

Acuzațiile de abuz în timpul votului, după toate probabilitățile, ar putea veni de la cei care s-au lenevit să deschidă Regulamentul Parlamentului și să citească cîteva articole. După lansarea inițiativei începe să fie aplicat Articolul 6/1 al documentului, conform căruia se creează o comisie care se angajează să efectueze toate lucrările pregătitoare. Aceasta, în special, stabilește modelul și textul buletinului, oferă pregătirea și desfășurarea votului, face bilanțul acestuia, prezintă Parlamentului pentru aprobare rezultatele. În plus, în competențele comisiei intră anunțarea buletinelor de vot nevalabile, în care, de exemplu, lipsește semnătura și ștampila Comisiei sau nu reflectă voința deputatului. Toate aceste nuanțe procedurale au fost luate în considerare la vot. Chiar și democrații, fracțiunea cărora o reprezintă Marian Lupu, nu au găsit niciun argument pentru a contesta rezultatele. Între timp, Regulamentul prevede procedura de soluționare a conflictele și litigiilor apărute în timpul votării.

Cu toate acestea, nici Regulamentul, nici Constituția nu le cere deputaților să-și motiveze propunerea de a revoca din funcție președintele legislativului. Parlamentarii au dreptul să-și explice inițiativele, dar nu sînt obligați să facă acest lucru. În conformitate cu logica legii, dacă o treime din deputați sînt nemulțumiți de activitatea spicherului și la ei aderă același număr de deputați, este deja suficient pentru ca acesta să-și piardă locul din prezidiul parlamentului. Acest lucru corespunde "principiilor și valorilor" democratice și practicii europene: nu poate conduce forul legislativ omul a cărui candidatură nu găsește niciun sprijin în marea majoritate a deputaților. Din acest punct de vedere, în cadrul procedurii de demitere din funcția de președinte a lui Marian Lupu, de asemenea, nu poate fi depistată nicio încălcare, oricît și-ar dori cineva. Toate acestea le înțeleg foarte bine oficialii europeni, care nu reacționează în nici un fel la vocile care denunță nelegalitatea scenariului de înlăturare a lui Marian Lupu din fotoliul de președinte al Parlamentului.

* Interpretarea conform intereselor politice

O situație mai dificilă este cea cu atribuțiile de șef al legislativului. Constituția stabilește doar în linii generale organizarea internă a parlamentului, din care se poate subînțelege că problemele concrete sînt reglementate de legislația națională de specialitate. În Articolul 15 al Regulamentului se specifică faptul că vicepreședinții parlamentului îndeplinesc funcțiile președintelui "la solicitarea sau în absenţa lui, inclusiv semnează legile şi hotărîrile adoptate de Parlament". Cu toate acestea, cei care vorbesc despre ilegalitatea situației actuale, în care nu există inițiativa spicherului privind interimatul funcției sale, nu au văzut ori nu au vrut să vadă cuvîntul "sau" în propoziție. Adică vicespicherii execută atribuțiile spicherului sau la solicitarea, sau în absenţa acestuia. În ultimul caz, Regulamentul Parlamentului nu prevede nici o acțiune juridică suplimentară din partea spicherului. Ceea ce este rezonabil, pentru că în viață pot fi o mulțime de situații, și nu doar de forță majoră, cînd președintele legislativului nu este în măsură să emită o dispoziție corespunzătoare. Fie că este vorba de starea proastă de sănătate, o întîrziere neplanificată în străinătate sau alte cauze – este imposibil să fie enumerate toate în lege.

Un alt lucru este că unele detalii de procedură nu sînt prevăzute de Regulament, întrucît revocarea spicherului este un caz excepțional în practica parlamentară națională. Dar aceasta și este una dintre principalele funcții ale Parlamentului – să umple lacunele legislative. Din fericire, reglementarea problemelor legate de atribuțiile președintelui este mult mai facilă decît schimbarea sistemului existent al alegerilor prezidențiale, care odinioară a pus începutul unei crize constituționale prelungite în Republica Moldova. Stabilirea procedurilor legate de vicespicheri intră în competențele actualului parlament, întrucît nu presupune modificarea Constituției. Acest lucru, de altfel, a și fost făcut de către majoritatea parlamentară pe 26 aprilie, cînd deputații au instituit funcția de vicepreședinte interimar al parlamentului.

Astfel, Liliana Palihovici a primit încă o confirmare a faptului că șederea ei temporară în fotoliul de vicespicher este justificată din punct de vedere juridic. În general, legislația națională îl prezintă pe vicespicher ca pe o figură destul de independentă, care doar uneori are nevoie de sprijinul acțiunilor sale din partea președintelui legislativului. Fiecare dintre vicepreședinți coordonează activitatea comisiilor permanente, asigură supravegherea parlamentară și cooperarea cu alte autorități publice. Cum se delimitează aceste funcții între vicepreședinți decide prin hotărîre Biroul permanent al Parlamentului, și nicidecum președintele. Toate acestea denotă că forul legislativ în forma sa actuală este legitim și funcțional, are dreptul de a organiza ședințe, de a adopta legi și reglementări, de a executa alte sarcini atribuite lui de către Constituție. Orice altă interpretare depinde numai de interesele părților concrete care își promovează propria agendă politică.


Gheorghe VRABIE