Venind în ajutorul altora, ne ajutăm pe noi înșine!

Cum ne isprăvim cu fluxul de știri și evenimente negative, cum evităm stresul și traumenle psihologice, cum menținem rezistența și stabilitatea emoțională ? Pentru a primi răspunsuri la aceste întrebări, redacția noastră a decis să- l contacteze din nou, în această perioadă dificilă, pe Marian Fusu, psihoterapeut-psihanalist stabilit la Paris.

Bună ziua, Marian Nicolaevici. Nu demult vorbeam cu Dvs. despre situația complicată provocată de epidemia de coronavirus. Cu regret, acum avem o situație și mai complicată, ce ține de acțiunile militare din țara vecină. Am vrea să știm ce se cunoaște despre ele în Franța, cum reacționează francezii și ce credeți Dvs. personal despre aceasta.

Bună ziua, într-adevăr avem o temă de discuție complicată. În interviul de data trecută am vorbit despre aceea, cum să ne mobilizăm resursele pentru o revenire optimă la viața obișnuită după această istorie de durată cu infecția virală, și spuneam că va fi o perioadă complicată pentru noi. Cu regret, realitatea s-a dovedit a fi și mai complicată. Plus la toate, conflictul militar din Ucraina s-a transformat în acțiuni militare de proporții cu victime din ambele părți. Deși mă aflu în Franța, eu încerc zilnic să urmăresc evenimentele, în speranța să aud că acțiunile militare au încetat și a început reglementarea pașnică a situației. Dar deocamdată conflictul continuă, din păcate. Francezii află zilnic din mass-media locală despre starea de lucruri și schimbările care au loc. Președintele francez Emmanuel Macron încearcă, în măsura posibilităților, să găsească o soluție politică de compromis pentru normalizarea relațiilor reciproce ale celor două părți beligerante. Iar francezii simpli întotdeauna au fost deschiși și au vorbit despre neliniștile și problemele lor cu persoane cunoscute și chiar necunoscute. O mare parte a societății franceze s-a mobilizat și încearcă să acorde ajutor victimelor. Practic, în fiecare regiune există centre de colectare a mijloacelor și obiectelor de primă necesitate pentru a le trimite celor care au nevoie de ele. Mulți francezi au plasat anunțuri că-s gata să ofere adăpost refugiaților, să le pună la dispoziție cele necesare. Multe programe sociale și umanitare realizează și statul.

Ne pare bine că Franța și francezii nu au rămas indiferenți și participă activ în situația dată. Ce credeți despre Moldova și oamenii noștri, care au resimțit în mare parte urmările acestui conflict, inclusiv și prin faptul că participă activ la viața unui număr mare de refugiați ucraineni, care într-un flux continuu intră pe teritoriul țării noastre pentru a-l tranzita sau a sta aici temporar?

Da, cunosc că mulți locuitori ai Moldovei participă activ la procesul de ajutorare a refugiaților. Unii fac voluntariat, alții prestează servicii de transport, cazare și toate cele necesare. Mai cunosc și faptul că zilnic din Ucraina vin tot mai mulți oameni și micuța Moldovă face cu greu față logisticii acestui proces la nivel de stat, dar și în sectorul privat. Și chiar dacă grozăvia cea mare are loc în țara vecină, fiecare locuitor al Moldovei cu siguranță trece asta prin sine însuși și ajută activ refugiaților, ei văd starea de confuzie, depresie și groază a ucrainenilor care ne trec hotarul . Unii refugiați din contra, se pot comporta prea activ și agresiv. Ca psiholog, pot spune că ei cu toții se află în stare de afect și deci se comportă nu ca de obicei. Deseori asemenea situații critice activizează aspirațiile profunde și instinctive ale persoanei, care fac să se manifeste nu cele mai bune trăsături chiar și a celor care în viața cotidiană, pașnică erau persoane adecvate. Dar fiecare dintre noi are propriul caracter și resurse interne, și în asemenea clipe se dezvăluie evident ceea ce anterior era ascuns. De aceea compatrioții noștri se confruntă cu dificultăți, căci trebuie să-și mobilizeze toate resursele interne și externe, care în mare parte au fost consumate în perioada luptei cu coronavirusul. Voi mai aminti, că mulți dintre locuitorii maturi ai Moldovei încă țin minte conflictul de pe Nistru, în care într-o variantă redusă a avut loc o situație similară celei de azi. Pentru acești oameni actualul conflict este și o reactualizare a experienței traumatizante de atunci. Iată de ce putem spune că, într-un anumit sens, pentru fiecare dintre noi este propriul război !

Da, la noi oamenii se află într-o situație complicată. Ce le puteți recomanda, ca psiholog ? Există careva remedii pentru a minimiza stările minore și a menține echilibrul sufletesc, așa de fragil în aceste timpuri?

Cum am mai spus, fiecare dintre noi are propriile resurse individuale interne, pe care le folosim pentru a ne isprăvi cu stresul. Dar există, desigur, și unele momente comune pentru toți :

1. Trebuie să înțelegem, că în situațiile critice de acest fel mulți oameni se activizează, fac voluntariat, ajută în privat rudele, cunoscuții, alte persoane. Își revizuiesc și își optimizează spațiul propriu și pe cel de muncă. Își modifică semnificativ modul obișnuit de viață. Și chiar dacă la prima vedere poate părea că asta necesită eforturi mari, noi avem posibilitatea să facem ceva în această situație. Asta reduce mult starea de neliniște, favorizează relaxarea emoțională și fizică, ne dă senzația că gestionăm situația într-o anumită măsură. Adică, aceste acțiuni, deși complicate, pot fi și constructive pentru noi. Mai mult, inițial pentru multă lume e mai ușor să facă ceva, în loc să încerce să conștientizeze și să supraviețuiască unei situații dificile și incerte.
2. Este foarte important, în această perioadă, să nu ne închistăm în sine și în propriile neliniști. Trebuie să comunicăm cu prietenii, colegii, apropiații noștri, să ne împărtășim emoțiile și neliniștile, să dăm liber sentimentelor noastre. Este necesar pentru a fi și în continuare persoane vii și receptive, să nu înghețăm în noi aceste neliniști.
3. Pentru a nu ne încărca cu negativism, trebuie să găsim insulițe de liniște și pace în tot ce ne este scump. Să practicăm sportul sau alte activități fizice, să ne încărcăm bateriile cu ajutorul artei în toate formele posibile.
4. Cunoaștem că în asemenea situații cei mai vulnerabili - copiii, oamenii în etate și indivizii cu statut psihic labil - au mare nevoie de sprijinul celor care au un psihic mai stabil și propriile resurse interne. Iar dat fiind că cei mici, copiii văd toate aceste evenimente, nu trebuie să ascundem de ei și să ne prefacem că nu-i nimic deosebit, căci asta ar putea avea repercusiuni foarte grave. Trebuie să găsim cuvinte și formulări simple pentru a le explica aceste evenimente (fără detalii și accente politice), principalul – să vorbim cu copiii despre aceste lucruri. Cea mai importantă este totuși starea sufletească stabilă a părinților. Atunci în preajma lor și copiii se vor simți în siguranță și calmi.

În linii generale, în aceste timpuri neliniștite este foarte important să nu ne lăsăm furați de panică, să ne unim și să fim împreună, atunci fiecare în măsura posibilităților îi va ajuta pe alții și astfel se va ajuta pe sine însuși.

În această perioadă, au avut loc careva schimbări în activitatea de psiholog, a Dvs. și a colegilor Dvs.?

Da, toți cei care lucrează cu experiențele emoționale ale oamenilor s-au confruntat cu un număr mare de solicitări ale clienților noștri, permanenți sau noi, care s-au pomenit într-o realitate nouă și dificilă. Fiecare reacționează individual, dar de cele mai multe ori clienții noștri se simt pierduți și dezorientați, inclusiv cu numeroase reacții psihice și fizice acute. În linii mari, munca noastră se aseamănă cu cea a asistenței medicale urgente, într-un timp scurt trebuie să încerci să scoți pacientul din starea acută și uneori, în ciuda abilităților profesionale, trebuie să trecem prin noi multe nenorociri și neliniști. Mulți dintre colegii mei prestează gratuit (sau contra unui preț simbolic) sesiuni și seminare individuale sau în grup, în încercarea de a ajuta persoanele aflate în dificultate. În aceste clipe noi nu întotdeauna avem timp să înțelegem și să urmărim propria stare, de aceea pot presupune că în scurt timp mulți dintre noi, cei care muncesc în sfera psihologică, se vor confrunta cu o anumită supraîncărcare internă, în care este dificil să procesezi și să te isprăvești cu povara acumulată în acest răstimp. De aceea vreau cu tot respectul să le amintesc colegilor mei despre necesitatea de a fi mai atenți cu propria stare și în măsura posibilităților –a avea întrevederi cu colegii, pentru a minimiza propriul dezechilibru, supraîncărcarea profesională și epuizarea. Căci ajutorul nostru va fi necesar și după normalizarea situației, în timp ce toate neliniștile și forțele utilizate în strategia supraviețuirii fizice vor începe treptat să revină în sfera mentală, cu riscul sporit de acutizare a stării psihice și fizice. În linii mari, în aceste vremuri critice noi toți trecem prin încercări grele, și eu le doresc tuturor să le treacă cu pierderi fizice și sufletești minime.

- Vă mulțumesc, Marian Nicolaevici, pentru disponibilitatea de a răspunde la întrebările noastre.

Și eu vă mulțumesc, și doresc tuturor, inclusiv Moldovei, ca primăvara care vine cu soare, căldură și înflorire, să aducă în viața noastră pace, bunătate și liniște.

Danilă Voinarovschii