Legende despre originile denumirii de „Moldova”: dispute de mulți ani ale oamenilor de știință

Pe la 1646 misionarul italian M. Bandini reproduce legenda moldovenească, potrivit căreia Molda, cîne de vînătoare, s-a înecat în rîu.

Aproximativ în aceeaşi vreme încearcă să explice numele Moldova germanul I. Troster într-o carte despre Dacia, apărută în 1666. Indicînd că Moldova este locuită de o populaţie romanizată, reproduce informaţia culeasă de la alţi autori, cum că numele Moldavia vine de la lat. mollis, sugerînd că Moldavia înseamnă Molior Davia „partea cea mai plăcută a Daciei". În căutările sale I. Troster ajunge să afirme că toponimicul Moldova şi-ar putea găsi explicaţie în cuvîntul suedez Moln „nor”.

Mulţi autori s-au văzut preocupaţi de formantul - dava al termenului Moldova > Moldavia > si Moldava. Nu puţini dintre ei au fost captivaţi de formula lui Strabo, care în cartea a VII-a a geografiei sale scrie: „Dacos... quos alim Davos vocatos esse reor”. Însă epigonii au înţeles necorect această afirmaţie. După cum a stabilit E. Vîrtosu, geograful din antichitate presupunea, nu afirma, că dacii cîndva s-ar fi numit davi.

Apropierea sonoră, simpleţea explicării: Mollis Dacia — Mollis Davia - Moldavia au captivat mulţi autori medievali, care au preluat şi tirajat interpretarea greşită a presupunerii lui Strabo.

Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.