Cum să ajutăm copiii să nu amîne efectuarea temelor

Ce părinte nu visează că copilul său să-și facă temele fără să amîne efectuarea? Dar copii ideali chiar dacă există, atunci nu atât de des pe cât ne-am dori. De obicei, elevului îi place să amîne "temele" pentru mai tîrziu, gîdilînd nervii părinților și riscând să facă totul în ultimul moment nu foarte eficient. De ce trebuie să împingem mereu copiii ca ei să-și facă temele la timp? Despre acest lucru a relata jurnalista, mama a doi copii, Evghenia Borodina.

Psihologii cunosc multe motive pentru bariera care stă între un copil și lecții – nu întotdeauna este vorba despre lenea banală. Se poate întîmpla ca elevul să nu fi înțeles materialul sau pur și simplu să se teamă să înceapă să învețe ceva ce-l sperie prin complexitate. Dacă aveți posibilitatea, ar trebui să oferiți ajutor elevului. Cîteva cuvinte încurajatoare sau un indiciu sunt suficiente pentru a alunga frica și procesul, așa cum se spune, va porni din loc, transmite m24.ru.

Puteți liniști elevul că temele nu sînt o muncă pentru o expoziție de realizări. Acesta este doar un exercițiu de antrenament, în care poți și să mai greșești. Dacă oamenii s-ar naște cu cunoștințe, atunci am putea trăi șifără școală. Acest drept de a greși va ușura tensiunea și va înlătura bariera inutilă.

Frica față de numărul mare de sarcini, de asemenea, paralizează voința și-i face să se ascundă de lecții. În acest caz, ar fi bine să împărțiți sarcina generală în părți. Trebuie să explicăm copilului că nu este necesar să privească cu mult înainte, temîndu-se de perspectivă. A fi mai bine să meargă cu pași mici – de la o sarcină la alta.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori elevii numesc plictiseala drept principalul motiv pentru încetinirea procesului – un argument serios. Acțiunile care se repetă de la o zi la alta nu aduc multă plăcere nici adulților.

Dacă pe ordinea de zi nu se află materia preferată, atunci nu se așteaptă, desigur, nici un fel de distracție. Cu toate acestea, munca de rutină este inevitabilă. Numai atitudinea corectă față de ea le va ajuta să nu se scufunde în suferință la masa de lucru, ci să facă totul la rece și sistematic, ghidați de obișnuință și necesitate.

Împreună cu copilul, alcătuiți rutina zilnică. Lăsați lista la vedere. Rutina zilnică disciplinează și învață acțiuni repetitive. De obicei, părinții cu experiență sunt sfătuiți ca în legătură cu lecțiile să nu permită indulgențe și compromisuri. Dacă copilul încă din clasa întîi obișnuiește să se așeze la masă la o anumită oră fără diferite "bine, odihnește-te deocamdată", atunci în viitor el va evita greutățile avînd o stare de spirit pentru muncă.

În primul rând, este important ca elevul să aibă propriul său loc confortabil pentru a studia. Un birou familiar, cu o lampă preferată și un suport mare pentru creioane, creează o atmosferă de lucru. Nu ar trebui să existe obiecte străine care să distragă atenția.

Dar există și un paradox: în liceu, atunci cînd efectuarea temelor devinea "plictisitor", anume schimbarea locului de muncă venea în ajutor. Uneori puteți invita elevul să stea la masa tatălui sau să lucreze în bucătărie, "în timp ce nu este nimeni acolo", sau poate chiar să stea cu manual întins pe podea. O astfel de schimbare de situație va fi benefică.

Oare merită să-i certați pe copii pentru faptul că nu se grăbesc cu viteză maximă la masa de lucru, și își fac lecțiile fără prea multă plăcere? Un cuvînt părintesc greu, desigur, este întotdeauna potrivit și își va juca rolul. Dar principalul lucru este să trezești conștiința, deoarece în absența adulților, elevul va rămîne fără un impuls emoțional magic și problema nu se rezolvă.

Apropo, unii adulți prea categorici nu vor face rău să-și amintească de copilăria lor. Cîndva, mulți dintre noi, privind pe fereastră la curtea luminată de soare, ne gîndeam cu tristețe: "Din nou matematică și tocmai patru exerciții. Cînd voi crește în cele din urmă și nu-mi voi mai face temele?"

Acum noi am crescut. Lecțiile au fost înlocuite de alte griji. Imaginîndu-și planurile pentru săptămînă, adulții, de asemenea, intră într-o oarecare confuzie, gîndindu-se: "Chiar le voi reuși pe toate?" Da, dar și noi uneori cu nu prea mare dorință muncim sau facem treburile casnice. Poate că același lucru simt și copiii atunci cînd trebuie să se așeze la masa de lucru, să scoată manuale, să deschidă caietele și să scrie prima cifră. Doar că noi am învățat deja să facem față indeciziei, fricii și lenei, iar ei abia urmează să facă acest lucru – cu ajutorul nostru.