X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Revoluția americană: show? complot? provocare?

15 iul. 2020,, 20:07   Analitică
9671 0

Situația creată în SUA nu este doar instabilă și explozivă. În esență, ea poate fi numită prerevoluționară. Evenimentele din această țară amintesc de un show bine pregătit, cu elemente de terorism.

Pentru prima oară, pe parcursul multor ani, americanii s-au ciocnit de problema cum va fi viitorul Statelor Unite și dacă are acest stat un viitor. Reieșind din situația creată, viitorul este destul de pesimist, deoarece anumite cercuri din SUA dezvoltă conștient procesele, care peste un timp nu vor mai putea fi oprite.

O altă țară

Faptul că în SUA are loc subminarea valorilor tradiționale, care de secole au stat la baza acestui stat, nu mai este un secret pentru nimeni. Această subminare se face demult, insistent și intenționat. Uimește activitatea artificială a afroamericanilor, care formează doar 15% din întreaga populație.

Recent, autorul acestui material a vizionat o emisiune, în care erau transmise noutățile sovietice din timpurile Samantei Smith, care îi adresase o scrisoare secretarului general de atunci Iurii Andropov și a vizitat Uniunea Sovietică. Ei bine, în acele noutăți din anul 1983 se vorbea despre un for al tineretului american, care se pronunța activ împotriva goanei nucleare a URSS și SUA. Printre activiștii forului nu era nici un afroamerican.


Se crea impresia, că era o altă țară sau că pe atunci reprezentanții populației afroamericane nu erau preocupați de nimic altceva, decît de sport, muzică pop și afaceri dubioase din punct de vedere al legii. Printre grupurile de tineri erau reprezentanți ai populației mongoloide, - poate chinezi sau japonezi locali. Dar negri nu erau.

Și era un for mare, la care s-au discutat problemele actuale ale timpului. Îndrăznesc să presupun că în URSS, printre militanții pentru pace și dezarmare erau mai mulți reprezentanți ai acestui grup, decît în SUA, unde pe atunci ei formau 12% din populație.

Un negru bun

În mai puțin de un deceniu, totul s-a schimbat. După ce URSS și blocul socialist a părăsit arena politică, în SUA și în Occident în general a început pomparea reprezentanților populației afroamericane în toate structurile societății. Ei au început să fie promovați peste tot. Persoane fără o pregătire corespunzătoare au început să fie numite în funcții importante și împinse la niveluri sociale înalte.

Concomitent, în mass-media a început un proces interesant – media a început să joace un fel de comedie social-psihologică. În diverse show-uri înscenate la televiziune și radio, afroamericanii uimitor de erudiți erau mereu mai inteligenți decît semenii lor albi. Chiar dacă era evident, că totul este preconceput și înscenat, pregătit minuțios și deci – bine plătit.

Excela în acest sens Hollywoodul, ”fabrica de vise” care demult menține comunitatea cinematografică mondială în lumea viselor, a poveștilor și miturilor. Trebuie să nu uităm rolul social al cinematografiei americane și influența sa asupra opiniei publice. Cinematografia americană niciodată nu a avut simțul realității. Realismul, viziunea trează a lucrurilor și a evenimentelor mondiale, ca regulă nu-i era caracteristic. Aceasta nu era cinematografia franceză, italiană, suedeză, nici măcar cea britanică. Aici nu vei vedea realismul lui Antonioni, Pasolini, Fellini, Bergman, Zanussi. Aici spectatorul este scufundat în lumea acțiunii ireale și suprarealiste. Această lume iluzorie demult invadează viața și influențează conștiința neformată a tineretului, - și nu doar american, - pe care îl demoralizează prin idealuri și motive false.

Deseori această realitate artificială se manifesta în partea ei cea mai rea, căci eroi principali deveneau personajele negative, era cultivată agresivitatea, umorul primitiv, vulgaritatea. Hollywoodul le făcea un lobby insistent și constant.

Tot atunci a mai apărut o tendință. Practic în toate filmele americane unul dintre eroi trebuie să fie afroamerican, și neapărat mult mai deștept, talentat, norocos decît partenerii săi albi. Pe durata filmului el va spune fraze geniale și ingenioase, în timp ce albii îl vor asculta respectuos sau vor debita adevărate prostii.

În filmul ”Cei opt dezgustători” veți auzi spovedania unui afroamerican în fața unui general-confederat, despre faptul cum l-a agresat sexual și moral pe fiul generalului înainte de a-l ucide. Nu este o simplă propagandă a imoralității, nu este o simplă vulgaritate, este un ”rasism obișnuit”, ca să modificăm vorbele cinematografistului sovietic Mihail Romm. De facto, este o provocare conștientă, care trezește ură și rău ontologic.

Toate acestea au dus planificat la crearea imaginii unui afroamerican bun și deștept pe fundalul unui alb prost sau mărginit. Acesta a fost scopul. Scopul ca idee a distorsionării realității și plantare în societate nu doar a unei viziuni false asupra lumii, ci a unei viziuni înrăite, negative.

Ei habar nu au ce anume distrug

Așa a durat decenii, însă azi acest proces a atins apogeul. Azi în SUA a început ”vînătoarea de vrăjitoare”, urmărirea populației albe active. Și a celor plecați în altă lume, care nu mai pot răspunde oponenților. Printre albi au existat rasiști și potlogari, este adevărat. Dar oamenii cărora li se înalță monumente, la timpul lor, au fost apreciați la justa valoare de societate. Nimeni nu îndrăznește să distrugă memoria, istoria.

Evenimentele de azi readuc în memorie niște cadre dintr-o cronică a altei țări și a altor timpuri. În Reichul III exact la fel erau arse cărțile și picturile.

Iată niște fapte. La 1 iunie a fost prăvălită statuia generalului Robert Lee în or. Montgomery, Alabama — ea era înălțată vizavi de școala care îi poartă numele. USA Today anunță, că aceasta s-a prăbușit în aclamațiile unei mici gloate ”Ei, ei, adio”, iar automobilele care treceau prin apropiere claxonau a bucurie. Demolarea monumentului a coincis cu sărbătoarea marcată în statele din sud cu ocazia zilei de naștere a lui Jefferson Davis, unicul președinte al Statelor Confederative ale Americii, la 3 iunie.

La Nashville, Tennessee, pe 30 mai a fost demolată statuia lui Edward Carmack, senator al statului între anii 1901 – 1907, jurist și editor cunoscut pentru viziunile sale rasiste. În Richmond, Virginia, în aceeași zi a fost zugrăvit cu graffitti memorialul generalului Robert Lee și statuia generalului Thomas Jonathan Jackson, care a condus armata de partea confederaților. Staff-ul United Daughters of the Confederacy («Fiicele unite ale Confederației »), fondată în a.1894 la Nashville în memoria ostașilor care au luptat de partea Sudului, a fost incendiat.

A doua zi la Birmingham, Alabama, a căzut statuia de cupru a lui Charles Lynn, fondatorul orașului. Peste încă o zi grupul condus de Randall Woodfin, primarul orașului, înarmat cu utilaje și benzi groase, a putut nărui obeliscul de 15 metri a ”Ostașilor și marinarilor Confederației”, care a stat acolo 115 ani.

Însă nu este vorba doar de confederați, ci și de liderii SUA. La Washington protestatarii au încercat să doboare monumentul președintelui Andrew Johnson.

Președintele SUA a declarat în acest context: ”Trebuie să înțelegem istoria, cultura și numeroase alte aspecte ale țării noastre… Mulți dintre doritorii de a demola monumente nici nu știu ce anume demolează. I-am văzut la televizor. Văd ce se petrece. Ei nu au habar ce anume distrug. Au început cu confederații, acum au ajuns la Ulise Grant. Ce reiese de aici? Ei îl vor da jos și pe Lincoln. Fără a înțelege exact pentru ce. George Washington, Thomas Jefferson. Eu deja de două ori i-am oprit din drum spre memorialul Jefferson. Dacă eu nu eram președinte, ei l-ar fi distrus. Dacă președinte va fi cineva ca Biden, ei vor distruge memorialul Jefferson. Dar asta nu va fi”.

După statuile comandanților de oști și ale politicienilor Confederației statelor din Sud, învinsă în Războiul civil, au urmat cele ale conquistadorilor și misionarilor spanioli Christopher Columb și chiar Cervantes. La San Francisco a fost distrus monumentul lui Juniperro Serra, călugărul franciscan care a fondat misiunile catolice pe teritoriul Californiei, spaniole pe atunci. A fost vandalizat și monumentul lui Cervantes.

La Portland, Oregon, a fost demolată statuia lui George Washington. Asta nu poate să nu trezească uimire, căci el a fost părintele-fondator al republicii, om cu vederi progresiste pentru acele timpuri. Da, el avea robi, dar trebuie să se țină cont de realităților acelor timpuri! Noi trebuie să ținem minte și să înțelegem că toți acești oameni, monumentele cărora astăzi se distrug, au fost copiii acelor timpuri și nu era în puterea lor să distrugă bazele acelei societăți. Dar ei au făcut multe în domeniul democrației, dezvoltării societății civile, politologiei, istoriei, filozofiei și economiei. Ei au făcut ca țara să fie așa cum o știm, cum a fost în trecut și este azi. America de azi este copilul lor, însă ea se poate transforma într-un copil nebun, care își ucide părinții și subminează temelia casei în care locuiește.

Mesia în chip de rob

Dacă e așa, atunci și Biblia ar trebui interzisă. Căci acolo există și robie, și robi, - este o parte a realității de atunci, a acelei epoci și a acelei morale. Biblia conține cartea proorocului Isaia, în care viitorul Mesia apare în chipul robului lui Dumnezeu: ”Tu vei fi robul Meu pentru refacerea semințiilor lui Iacob și pentru întoarcerea rămășițelor lui Israel: dar Eu Te voi face lumina popoarelor, pentru ca salvarea Mea să se extindă la capătul lumii ” (Is. 49:6). În Noul Testament apostolul Pavel spune, că Hristos a luat ”chipul robului” pentru a salva oamenii (Fil. 2:7). Nici Iisus însuși, nici apostolii săi nu propovăduiau așa zisa evanghelie a eliberării sociale. Scopul lor nu era transformarea sistemului social din acele timpuri. Mai degrabă, și robilor, și proprietarilor de robi li se amintea, că fiind frați cu duhul ei trebuie să manifeste dragoste creștină reciprocă (Coloseni 4:1; 1 Timofei 6:2).

Înseamnă oare aceasta, că Biblia îndreptățește sistemul crud al sclavagismului? Nu, dar asta era realitatea acelor timpuri. Chiar și Hristos a fost nevoit să respecte institutul social al acelor vremi.

Pe continente diferite

Desigur, sclavia este contrară firii, ea este un rău social, însă ea nu este o instituție impusă anume de civilizația albă. Ea a existat peste tot, în multe civilizații de pe Terra, milenii în șir.

Puțină lume cunoaște că înșiși regii africani și căpeteniile triburilor vindeau negustorilor albi robii africani pe post de marfă vie. Războaiele permanente pe continentul african au consolidat comerțul cu robii. Tribul care a biruit în război vindea portughezilor, spaniolilor, englezilor, francezilor confrații săi negri. Robia în sine înflorea în Africa fără participarea oamenilor albi, din Egipt la Dahomey, din Etiopia la Zimbabwe și Angola. Bărbații și femeile triburilor vecine erau robii căpeteniilor locale, iar dacă numărul robilor devenea prea mare, împărații și preoții africani îi vindeau europenilor, la fel cum anterior îi vindeau arabilor și mogulilor.

Apropo, în SUA existau și sclavi albi. După un șir de răscoale în Irlanda, colonizatorii englezi au comercializat în America o mulțime de sclavi irlandezi.

Comerțul cu sclavi irlandezi l-a început Iacob II prin vinderea a 30 mii de prizonieri irlandezi, deveniți robi în Lumea Nouă. Într-un apel din 1625 el cerea ca prizonierii politici irlandezi să fie trimiși peste mări și comercializați coloniștilor englezi din India de Vest. Spre mijlocul sec.17 irlandezii formai cea mai mare parte a robilor pe insulele Antigua și Montserrat. 70% din populația Montserrat-ului erau anume robi irlandezi.

Așa că majoritatea primilor sclavi trimiși în Lumea Nouă erau albi. Între anii 1641 și 1652 mai bine de jumătate de milion de irlandezi au fost cumpărați în robie. În zece ani, populația Irlandei s-a redus de la 1,5 milioane la 600 mii. Pe parcursul anilor 1650, peste 100 mii de copii irlandezi între 10 și 14 ani au fost luați de la părinții lor și vînduți ca robi în India de Vest, Virginia, Noua Anglie. În acel deceniu 52 mii de irlandezi (în majoritate – femei și copii) au fost cumpărați de negustori din Barbados și Virginia.

E de menționat, că prețul robilor-irlandezi întotdeauna a fost mai mic decît cel al robilor originari din Africa. Este un fapt important. Apropo, au existat căsătorii forțate între robii irlandezi și femeile africane. Despre ce fel de esență de rasă a robiei mai vorbim? Robia este josnică și ticăloasă, dar ea nu poartă încărcătură rasială. Mulți afroamericani aveau și ei robi, uneori – albi. Elitele creole din Caraibe, albe fiind, aveau robi irlandezi. Este un fapt istoric.

Iată de ce nimicirea istoriei, care azi are loc în SUA, nu este un act inofensiv de restaurare a echității. Este un proces programat, în America începe o nouă revoluție care, spre deosebire de cea rusească (bolșevică) va purta un caracter nu de clasă, ci de rasă, scopul căreia este distrugerea civilizației albe a Occidentului. Se referă și la SUA, dar și la țările Europei.

Ceva asemănător deja s-a produs în RSA, Zimbabwe, Zambia, unde se lupta contra apartheidului și segregării rasiale. Și iată că au învins. Cine a venit în schimb? Rasiștii și violatorii negri, căci în RSA teroriștii africani, deveniți demnitari și ofițeri, ucid anual sute de oameni albi. Iar piesa ”Ucide un alb” este imnul neoficial al partidului Congresul național african, care guvernează RSA.

Vor rezista oare?

Așa că ptem doar saluta comportamentul lui Donald Trump, fermitatea și perseverența sa. El a spus: «Am dispus ca guvernul federal să-l aresteze pe oricine strică sau distruge orice monumente, statui și alte proprietăți federale ale SUA, și să-l pedepsească cu detenție pînă la 10 ani, în baza Legii privind ocrotirea memorialelor pentru veterani și a altor legi de acest fel. Această indicație intră în vigoare imediat, dar poate fi aplicată și retroactiv în raport cu actele de vandalism și distrugerile care au avut deja loc. Excepții nu vor fi!”

Numai o astfel de politică a contramăsurilor va fi eficientă, și dacă președintele SUA și aparatul lui va rezista în această luptă dificilă a războiului civil care a început, America are șansa să se păstreze. Astăzi se decide soarta SUA, și deci trebuie să încercăm a înțelege evenimentele care au loc și posibila evoluție a situației, iar aceasta în ajunul alegerilor prezidențiale (noiembrie, 2020) va fi foarte complicată, poate chiar sîngeroasă. Important e ca ea să nu devină apocaliptică, căci totuși SUA este un fel de axă a civilizației moderne din Occident, care în viitorul apropiat, reieșind din realitățile timpului, nu va putea fi înlocuită.

Veaceslav Matveev

(va urma

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?