COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

Jacob Fraden: Ce se întîmplă cu America?

Jacob Fraden: Ce se întîmplă cu America?

(scrisoare prietenului de peste ocean)

Bună ziua, dragă N.,

Ieri am vorbit la telefon și mi-ai pus numeroase întrebări cu privire la cele ce se petrec la noi, în Statele Unite. Nu am putut răspunde la toate dintr-o dată, de aceea am decis să-ți scriu această scrisoare lungă și să-ți explic cum văd eu situația din interior. În cei 43 ani de viață în America, cred că am învățat să-i înțeleg bine pe americani și pe această țară, minunată în trecut.

Voi începe cu un mic excurs istoric. SUA au anulat robia în anul 1865, peste patru ani după anularea sclaviei (șerbiei) în Rusia. Dar segregarea rasială s-a mai menținut mult timp în America, abia în 1965, peste 100 de ani, ea a fost anulată prin lege. Dar și anulată fiind, ea a mai durat cca 10 ani, mai ales în statele sudice. Treptat, în special după marșurile pașnice ale liderului de culoare Martin Luther King, ea a început să dispară. Pe parcursul vieții mele americane, eu NICIODATĂ nu am văzut și nu am auzit nimic împotriva negrilor. Să spui ceva negativ despre ei era un mauvaistone, cel puțin în cercurile din care făceam eu parte, iar la TV sau în mass-media era ceva de neconceput. Desigur, ostilitatea rasială există, însă doar la nivel domestic – întotdeauna cineva cuiva nu place: negrii, evreii, chinezii etc. Ce să-i faci – așa e natura omului. Dar la nivel de stat nimic asemănător nu există.

Cum a spus cu altă ocazie Plehanov, ”pentru a îndrepta un băț strîmb el trebuie îndoit spre altă parte”. Și iată că au făcut-o. În 1965, președintele-liberal Johnson a stabilit affirmative action (acțiune afirmativă) – denumirea efemeră, care înseamnă că la angajare, înscriere la studii, obținerea indemnizațiilor negrii se bucură de avantaje, comparativ cu albii. Adică, a introdus ”discriminarea pozitivă” sau segregarea inversă. Și s-a început. Negrii, care anterior erau foarte muncitori, au devenit dependenți de gratuități: mamele de culoare primeau indemnizații pentru fiecare copil, de aceea se străduiau să nu muncească, dar să nască de la oricine și foarte des. De educarea numeroșilor copii ai negrilor nimeni nu se ocupa, iar ei nu doreau să învețe. Trăiau din indemnizații în apartamente gratuite – ”proiecte”. Abia ajunși la pubertate, acești copilași dădeau naștere la numeroși alți copii, la fel de agramați, agitați și necontrolați, duși în spate de stat. Criminalitatea negrilor creștea: droguri, jafuri, omoruri. Gratuitatea este un drog puternic. Ea corupe și dezvoltă mentalitatea dependenței servile față de donator.


În SUA există două partide de bază: Democrat și Republican. În sec.XIX, primul era partidul proprietarilor de sclavi din sud, a Ku-Klux-Klanului, a judecăților lui Lynch și a segregării. Oponentul său Partidul Republican al lui Abraham Lincoln, în Războiul civil din anii 1861-1865 a luptat împotriva celor din sud, pentru anularea robiei. Cele patru milioane de sclavi negri aparțineau doar democraților. Niciodată, nici un republican, fie la Nord sau la Sud, nu a avut un rob.

Acum 27 de ani, după ce carismaticul Clinton l-a succedat pe incolorul și plictisitorul președinte George W. Bush, democrații au venit la putere. Puterea este o chestie atrăgătoare, îmbătătoare, care, odată obținută, se vrea menținută veșnic. Opt ani în care la casa Albă s-a aflat Bill Clinton, au fost pentru democrați perioada extazului, dar fiind oameni deștepți ei priveau spre viitor și căutau cum să se mențină la putere un timp mai îndelungat, poate chiar veșnic. Și au găsit. Și iată așa ajungem și la principala problemă a Americii – groapa în care aceasta a căzut și din care, cu regret, eu nu văd cum ar putea ieși.

În Declarația de Independență din 1776 era scris că numai proprietarii de terenuri au dreptul la vot. La alegerea președintelui Washington au putut participa doar 6% din populație. În anul 1870 dreptul la vot a fost conferit tuturor bărbaților, indiferent de rasă, în 1920 – și tuturor femeilor, iar în 1964, amendamentul 24 la Constituție a permis oricui să voteze, chiar dacă el (ea) nu achită impozite, adică nu muncește. Iată care este groapa în care a căzut țara. Acest amendament înseamnă că votul oricărui gură-cască, care nu muncește nicăieri și nici nu dorește să muncească, este egal cu al meu, care a muncit în America din prima zi a vieții mele americane. În alegeri toți sînt egali, indiferent de importanță și aport. Anume în sufragiul universal (o persoană – un vot) și-au văzut democrații bagheta magică. Pentru a obține puterea, trebuie să aduni cele mai multe voturi, iată de ce întreaga istorie ulterioară a țării a fost o luptă aprigă pentru voturile alegătorilor.

Republicanii, fiind un partid al conservatorilor și antreprenorilor, încercau să obțină voturi prin creșterea economiei și a nivelului de trai, adică să le merite prin muncă. Democrații însă au înțeles că este mai ușor să cumperi voturile. ”Să le cumperi” nu în sensul direct, desigur, asta ar fi fost ilegal, dar să le cumperi prin gratuități, adică oferind alegătorilor tot felul de privilegii: locuințe ieftine, indemnizații bănești, medicină gratuită, ipotecă ieftină, pomeni politice, acces în țară pentru milioane de imigranți analfabeți etc.

Evident, omul care le primește pe toate degeaba, îl va susține pe cel care dă, adică va deveni dependent de el, așa cum animalul de la menajerie devine robul celui care îl hrănește. Pomana costă bani mulți, de unde să-i ei? Numai din impozitarea celor care muncesc. Iată de ce programul de partid al democraților a însemnat redistribuirea averilor, adică : ”a deposeda și a împărți”- lozinca dintotdeauna a comuniștilor. Și așa a început Partidul Democrat să se miște spre stînga. Foștii proprietari de robi au decis să revină la cele vechi și să-i înrobească pe toți locuitorii SUA, indiferent de rasă și culoarea pielii. Noi doi am trăit pe timpul puterii sovietice și înțelegem perfect că eram cu toții robii sistemului. Proprietarul de robi, proprietarul nostru, era statul. Anume această ordine este pe placul democraților americani de stînga, anume ea este scopul lor final.

Republicanii au înțeles scopul democraților doar spre finele mandatului lui Clinton, s-au lansat activ în alegeri, dar au pierdut – Președinte a devenit Bush Junior, total lipsit de personalitate. El a stat la casa Albă opt ani și a comis o sumedenie de greșeli prostești, așa că țara întreagă era stupefiată și pe acest val de nemulțumire la președinție a venit un semi-negru – Obama. Liberalii prostuți suspinau de duioșie: ”Este simbolic faptul, că am scăpat de rasism și am ales un Președinte negru!”. Dar ei nu înțelegeau că rasismul domestic nu a dispărut, ci doar s-a transformat – din alb a devenit negru.

Încă pe timpul lui Bush-seniorul stînga a înțeles că solul puterii trebuie din timp cultivat, fertilizat și prășit periodic. Cum ne învăța Lenin? Pentru a lua puterea trebuie să capturezi poșta, telegraful, telefonul. Anume așa au procedat azi democrații: au capturat toată mass-media și industria de agrement (Hollywood, Broadway, ziare, reviste, Google, Facebook etc.). În colegii și universități, profesori de stînga se ocupau cu educarea tinerei generații (pentru bani gratuiți în formă de granturi). A început o spălare de creieri tineri fără precedent. Țin minte, cum eu și soția l-am vizitat în 2001 pe fiul nostru, pe atunci student la universitatea Berkeley. El ne-a spus: ”Oameni naivi, voi nu cunoașteți adevărul, dar nouă profesorul ne-a explicat – pe 11 septembrie turnurile din New York au fost distruse nu de teroriștii arabi, dar de CAI la comanda lui Bush”.

Orice profesor care a îndrăznit să-și spună părerea, este izgonit fără șanse de a fi angajat la o altă universitate. Dizidența este pedepsită aspru, iar libertatea de exprimare - curmată categoric și agresiv, deși spre deosebire de URSS, liber-cugetătorii deocamdată nu-s arestați. Dar poate este doar o chestiune de timp? În campusuri acționează activ Antifa (”anti-fascism” pe limba lor nouă) – aripa militantă a Partidului Democrat, acțiunile căreia amintesc de hunveibinii chinezi, cămășile maro hitleriste și tricourile negre ale lui Mussolini.

Nu știu să fi învățat lecțiile bolșevicilor sau poate l-au citit pe George Orwell, dar democrații au înțeles puterea mare a cuvîntului – cum vei numi un lucru, așa va deveni el. Și au creat limbajul fals al corectitudinii politice. Cuvintele au căpătat alt sens, care le convenea lor: escrocii și hoții au devenit ”cetățeni cu morală alternativă”, idioții – oameni ”cu gîndire specială”, negrii s-au transformat în ”afroamericani”, retrogradul a devenit ”progresist”, persoana opinia căreia diferă de cea a democraților, este declarată ”fascist”, iar fasciștii – ”anti-fasciști”, și tot așa.

Această nouă limbă s-a dovedit a fi șina pe care ei au decis să intre în propriul… socialism birocratic. Nu – în fascism! Poate, îți va părea neașteptat, dar anume fascismul clasic este idealul democraților. Mai pe înțelese, voi explica diferența economică dintre socialism și fascism. În cazul socialismului, în țară totul este naționalizat, adică aparține statului, statul este producătorul monopolist și unicul angajator, cum era în URSS. În cazul fascismului, acționează capitalismul: mai totul se află în proprietate privată, dar statul ordonă ce anume să se producă, în ce cantități, cine să fie angajat, cine nu, ce asigurare să fie procurată, prin ce metode să fie tratați bolnavii etc. În fascism, este nevoie de o birocrație de stat masivă pentru a ține capitaliștii din scurt. Așa era în Italia lui Mussolini, așa era în Germania lui Hitler. În sferele sociale și politice fascismul e frate geamăn cu socialismul, iar în cea economică fascismul, grație capitalismului, este mai eficient, de aceea putem spune: fascismul (nu comunismul!) este stadiul suprem al socialismului. Asta își doresc democrații de stînga – să transforme SUA într-un stat fascist, deși ei înșiși nu folosesc acești termeni. Obama a început să implementeze activ în viață acest vis luminos, și a reușit destule în activitatea sa. Nu-ți voi povesti cine a fost el și ce a făcut – acestea lucruri se cunosc și fără mine.

La început părea că președinția negrului Obama trebuia să distrugă definitiv barierele rasiale și să consolideze țara. Dar a fost total invers. Rasismul s-a întors pe dos, a devenit contra-albilor, iar în politică s-a produs o dezbinare nemaivăzută între cei de stînga și toți ceilalți. În toți anii mei de viață americană, nu am mai văzut asemenea ură. Erau rupte relații multianuale de prietenie, în multe familii aveau loc certuri și chiar divorțuri. Eu personal m-am despărțit pentru totdeauna de unii prieteni, cu care am fost apropiați ani în șir.

Peste opt ani, în timp ce președinția lui Obama se apropia de final, strategii politici de stînga au elaborat o strategie de trecere lină a puterii de la el la Hillary Clinton – o doamnă răutăcioasă, coruptă la maxim, cu o sete de putere enormă.

Și iată că a venit luna noiembrie 2016. Nimeni nu se îndoia de victoria lui Hillary asupra excentricului și guralivului afacerist Trump. Dar n-a fost să fie, pe neașteptate a învins Trump. Asta mi-a amintit de zdrobirea Armatei sovietice în 1941. Democrații s-au îngrozit – edificiul luminos al noului lor sistem, care pe timpul lui Obama se construia intens, s-a clătinat, a tunat și a fulgerat. Catastrofă! Nu contează dacă Trump e democrat sau republican, ci faptul că el a apărut din lumea antreprenoriatului liber, total necunoscută lor. El nu avea legături cu birocrații de la Washington, nu depindea de vre-un partid, deși formal fusese ales ca republican. Stînga a văzut în el o bombă cu efect întîrziat și un distrugător al tuturor temeliilor ei.

Mulți congresmeni și senatori-democrați au refuzat să recunoască legalitatea alegerilor și nu au venit la inaugurarea lui Trump. Așa ceva nu a mai fost în istoria Americii. Pe străzi, numeroși tineri prostuți cu creierii spălați, boceau, făceau isterie și își rupeau pletele de toate culorile curcubeului, motiv din care au fost porecliți ”fulgi” care se topesc la primele raze solare. Democrații l-au declarat imediat pe Trump un nou Hitler, care a acaparat ilegal puterea, duce țara spre dictatură și deci orice măsuri de înlăturare a lui vor fi îndreptățite și morale. Voi aminti – nerecunoașterea schimbului de putere este începutul unui război civil. Și el a început – deocamdată un război civil rece între cei de stînga și toți ceilalți. Rece, deoarece democrații încă nu-s gata de o rebeliune armată și vor încerca să folosească orice măsuri legale pentru a-l da jos pe Trump.

Azi, la patru luni înainte de alegerile din noiembrie, războiul este în toi. Voi numi principalele operațiuni ale Partidului Democrat, condus de staff-ul lor în frunte cu Obama. De la alegerea lui Trump, scopul principal al democraților este să se debaraseze de el. Dacă aceasta nu se reușește repede, este important să nu fie admisă victoria lui în noile alegeri. Așadar, iată principalele operațiuni ale războiului încă rece din SUA:

Mișcarea MeToo#. Dat fiind că Trump este un mare cunoscător al frumuseții feminine, au decis să înceapă prin a-l înțepa din această parte, pentru a-i strica reputația în ochii alegătoarelor. Democrații au organizat și atras în manifestații de protest numeroase feministe îngrijorate sexual. Nici chiar ele însele nu înțelegeau scopul protestelor. Ori că cineva le violase, ori că ele se așteptau la o asemenea ticăloșie, dar protestau cu țipete asurzitoare. Purtau pe cap simbolul inteligenței proprii – căciulițe roze confecționate în forma organelor genitale: pe cap ceea ce este și în cap. Evident, fetele înnebunite îl învinuiau pe Trump de necazurile lor, chiar dacă acesta nu a manifestat vre-odată violență. De altfel, aceste proteste prostești au fost doar o simplă încercare.

Operațiunea ”Porno-starul”. Au găsit-o pe Daniela Stormy, prostituata căreia Trump i-ar fi plătit pentru tăcere. Gălăgia a fost mare, dar rezultatul a avut efectul unei petarde, în urma căreia au avut de suferit doi escroci - avocații din ambele părți. Ambii au nimerit după gratii, iar lui Trump pe o ureche i-a intrat, și pe alta i-a ieșit.

Operațiunea ”Nebunul”. Se vede cu ochiul liber – Trump este un excentric imprevizibil, capabil să ofenseze chiar și persoanele apropiate, un narcisist și în general un elefant în dugheana cu veselă. SUA nu au mai avut asemenea președinți, de aceea stînga a decis să-l declare psihopat și să-l retragă din Casa Albă ca pe un incapabil să-și onoreze atribuțiile din cauza tulburărilor psihice. Au plătit declarațiile publice ale unor psihiatri, dar lucrurile nu au mers mai departe de declarații goale. Democrații perdanți au înțeles, că nu-și vor atinge scopul doar cu mușcături de țînțar, și au decis să apeleze la provocări mai serioase.

Operațiunea ”Marioneta”. Adversarii lui Trump au alcătuit un dosar fals, din care reieșea că Trump este agentul lui Putin și joacă cum îi spune rusul. Au inițiat o investigație grandioasă în frunte cu procurorul special Mueller. Dar rușii glumeau caustic: ”Nu concurează Muellerul lor cu Ștrirlitz-ul nostru!”. Timp de doi ani au interogat sute de martori, au cheltuit 20 mln. dolari, dar nu au demonstrat nimic. S-a dovedit, că nu este agent. Au obținut un fîs.

Operațiunea ”Complot cu Ukraina”. A fost o încercare de a-l învinui pe Trump că ar fi cerut de la președintele Zelenskii investigarea mașinațiilor financiare ale lui Biden – principalul său adversar în viitoarele alegeri – pe teritoriul Ukrainei. Nu au putut demonstra nimic, dar pe Biden l-au supus unei lovituri puternice, dat fiind că el chiar are pufușor pe botișor. Disperați, democrații înnebuniți au decis să-l supună pe Trump procedurii de impeachment. Dat fiind că dețin majoritatea în Congres, pentru impeachment au votat, însă pentru a-l scoate din Casa Albă aveau nevoie de două treimi în Senat, ceea ce era ireal de la bun început. La ce bun atunci să pornești zarva? – ei înșiși nu au înțeles. Furia întunecă mințile.

Operațiunea ”Coronavirus”. După ce în februarie 2020, planeta a fost invadată de pandemia de coronavirus, democrații au decis că este șansa lor. Desigur, nu ei au creat pandemia, dar au decis să o folosească pentru a opri dezvoltarea economică – atuul principal al lui Trump în viitoarele alegeri. Totuși, Marx avea dreptate: economia este baza relațiilor sociale și anume economia determină viața statului. Dat fiind că în timpul lui Trump economia a crescut brusc, democrații au înțeles că nu-l vor putea învinge în viitoarele alegeri, dacă nu vor încetini cumva economia. Și ce noroc pe ei – pandemia!.

Toată țara a fost trimisă în carantină. Trump opta pentru o carantină limitată, dar pentru că aceste probleme le decide nu guvernul federal, dar guvernatorii statelor, el nu a putut face nimic, nu are aceste atribuții. Plus la toate, epidemiologul principal al țării dr.Anthoni Fauci, democrat convins, zilnic turna gaz pe foc la TV. El cerea închiderea tuturor parcurilor, școlilor, universităților, restaurantelor, dar și a fabricilor și uzinelor. Totul! Inevitabil, s-ar fi ajuns la un colaps economic, iar țara ar fi fost cuprinsă de o depresie nemaivăzută. Dacă producerea este oprită, în scurt timp (3-4 luni) se întrerupe lanțul furnizării materiilor prime, iar restabilirea ar dura ani de zile. E la fel cu situația în care unui om viu i-ar fi tăiate arterele. De aceea Trump a fost categoric împotriva sistării industriale, a tot încercat să-i convingă pe șefii statelor să nu accepte măsuri extreme. În pofida ordinelor guvernatorilor, multe întreprinderi au continuat să activeze. Totuși, șomajul a atins un nivel nemaivăzut din timpurile Marii Depresii, bursa de valori s-a prăbușit, iar democrații erau fericiți – au simțit un vînt prielnic.

Curios lucru: nivelul maxim de îmbolnăvire și de mortalitate este înregistrat în statele guvernate de democrați. Nu pentru că virusul îi preferă, dar pentru că democrații sînt manageri slabi. Mai mult – ei majorau artificial mortalitatea, pentru a avea temei să insiste pe o carantină mai strictă și pe oprirea definitivă a industriei. Astfel, în statul New York guvernatorul Cuomo a dispus ca bolnavii contagioși să fie plasați în azilurile de bătrîni, ceea ce s-a soldat cu decese masive. Este o crimă, însă puțin probabil că guvernatorul va fi întemnițat. Ei nu-i ating pe ai lor.

Într-un final, Trump a reușit să convingă mai multe state să scoată treptat carantina, oamenii au început să iasă la lucru, au început să se redeschidă afacerile, economia a părăsit punctul de îngheț, bursa de valori a reacționat imediat – acțiunile au început să urce. Democrații s-au panicat din nou – dacă merge tot așa, către luna noiembrie economia ar putea reveni la nivelul de altă dată, ceea ce este în folosul lui Trump. Și iarăși un succes, de care ei au profitat imediat:

Operațiunea ”Viețile negre contează” (ВLM). La Minneapolis a avut loc un eveniment neplăcut. Un bandit și un hoț, de dimensiuni enorme, fiind dopat la maxim, în timpul reținerii pentru crima comisă s-a împotrivit polițistului. Acesta a aplicat tehnica-standard pentru asemenea cazuri și a pus genunchiul pe artera carotidă, după care banditul a decedat. Aici au coincis două nenorociri: prima – polițistul a făcut exces de zel, țintuind banditul la sol timp de 9 minute, și deci a provocat moartea acestuia, a doua – banditul era, cum se spune acum, afroamerican.

În America, dar și în orice altă țară, asemenea cazuri triste au loc zilnic. Polițistul a ucis un bandit, deși nu acesta a fost scopul lui: poate, adrenalina în exces, poate mintea i s-a întunecat, poate nervii i-au cedat – cine știe? Nu uita, că munca polițiștilor nu este dulce. Zilnic au de furcă cu drojdia societății, asta cu riscul propriei vieți. Mai ține cont de faptul că nu fiecare acceptă această muncă – e nevoie de un anumit tip de caracter, de un nivel sporit al adrenalinei, de nervi sănătoși – iată de ce, uneori, ei pot ceda. Desigur, asta nu-l îndreptățește cumva pe polițist. Întotdeauna în asemenea cazuri, poliția a pornit o investigație internă și, dacă vor exista temeiuri, ar putea trimite dosarul în judecată. Și așa ar fi fost, dacă cineva dintre democrați nu ar fi înțeles – iată cazul dorit, care ne va permite să-i dăm lui Trump lupta decisivă. Decesul nămilei a fost un motiv ideal pentru a zdruncina întreaga țară și a aduce războiul civil la apogeu.

Tactica acestei zdruncinări este una provocatoare – dezordini în masă, cu jafuri, violuri și omoruri. În America, care este țara legii, asta poate impune Președintele să meargă la măsuri extreme, spre exemplu – pentru a face ordine, să implice garda națională sau chiar armata, istoria cunoaște precedente de acest fel. Iar asta inevitabil se va solda cu ciocniri armate, vărsări de sînge, rebeliuni cu și mai mult sînge – poftim, a doua Revoluție Americană. Și cine poartă întreaga vină? Desigur, Trump. Îi punem în cîrcă tot sîngele nevinovat, iar la apropiatele alegeri cine va vota cu un candidat pătat cu sînge? Ce plan minunat!

Orice revoluție, pentru a reuși, are nevoie de patru factori obligatori: situația revoluționară (motivul și combustibilul), un slogan simplu și clar sau o ideologie incendiară, bani și un lider carismatic. Să vedem, de ce dispune azi stînga.

Motiv și combustibil există: o nămilă neagră, ucisă de un polițist-rasist, într-un sicriu de aur. Combustibil: tineret agitat cu creieri spălați și viziuni de stînga. De înmulțit la șomaj. Azi este foarte dificil să găsești un job după absolvirea colegiului, mai ales dacă specialitatea ta ține de “liberal arts”, adică este umanitară: tot felul de arheologi, psihologi, filozofi, teoreticieni privind emanciparea femeilor și drepturile negrilor, actori și poeți nerecunoscuți, istorici literari și alți ”specialiști” cu datorii mari pentru studiile făcute și fără șanse de a le achita vreodată. Aceștia formează majoritatea absolută. Ce mai – un combustibil perfect. Unde mai pui că pentru o ardere mai eficientă a apărut și un catalizator puternic – coronavirusul. De trei luni milioane de tineri stau acasă în carantină, se plictisesc, testosteronul trece limitele – unde să-ți eliberezi energia și emoțiile?

La început, a fost o mică problemă cu sloganul. În prezent, magii de genul ”pace popoarelor – pămînt țăranilor” nu mai merg. Nu exista o altă alegere, unicul as – divergențele rasiale. Și l-au scos pe namila de Floyd în sicriul de aur. Nu contează că rasismul, dacă și există undeva, este veșted și marginal. Trebuie înfoiat, strigat, trebuie să facem din țînțar armăsar, să acuzăm bărbații albi de toate nenorocirile populației de culoare - și va începe totul… La început negrii vor merge împotriva poliției, apoi toți vor merge împotriva poliției, apoi toți împotriva tuturor – poate astfel incendiem țara și așa ajungem la alegeri.

Cu banii nu există probleme. Milionarii de stînga și miliardarii din Silicon Valley fac donații enorme pentru democrați. Dar Soros cu miliardele lui și ura aprigă față de America? Punga lui este mereu deschisă pentru a plăti agitatorii, demonstranții și organizatorii dezordinilor și jafurilor. Numeroși proști jertfesc bani organizației ”ВLM – Вlасk Livеs Mаttеr”, fără a bănui că ei ajung automat în conturile Partidului Democrat.

Ei, iată cu un lider carismatic de genul Troțki sau Hitler e o problemă. Nu au găsit democrații o personalitate strălucită, și au decis să nu piardă timpul și să pornească în lipsa ei. Pentru a-și realiza planul revoluționar, staff-ul ilegal al lui Obama și-a asmuțit dulăii de rezervă: organizația activiștilor de culoare, ВLM. Agitatori plătiți și pierde-vară plictisiți au ieșit la proteste (nu degeaba: fiecare primea $50 pentru orice ieșire – Soros nu numără banii). Jefuitori organizați spărgeau vitrinele și furau tot ce le ieșea în cale. În Congres și Senat democrații care și-au pierdut mințile cădeau în genunchi și cereau de la plebeia neagră scuze pentru păcatele imaginare ale albilor, iar cei mai înveterați idioți (pentru o plată suplimentară) făceau coadă pentru a săruta papucii negrilor, așa cum catolicii sărută pantoful Papei de la Roma.

Emotiv, Trump mai nu a cedat provocării – era gata să implice armata și astfel să facă jocul democraților. Din fericire, generalii și ministrul Apărării au reușit să-l convingă și să permită poliției să se isprăvească cu jefuitorii, iar protestelor – să se stingă de la sine, după ce rebelii se vor răcori. Treptat, FBI a prins organizatorii și i-a pus la dubă, de unde autoritățile liberale nu-i pot scoate.

Cum am mai spus, fără o căpetenie (fiurer, duce, comisar norodnic etc.) revoluția nu biruie, dar treptat se stinge. Ceea ce are loc în prezent. Au țipat, au spart geamuri, au jefuit, au incendiat, chiar au ucis niște polițiști, dar toate se calmează. Pe alocuri mai au loc demonstrații, dar fără jafuri și asasinate. Muncitorii, dornici de activitate, ies la muncă, se deschid afacerile. Carantina este ridicată treptat, sper că peste o lună-două toate vor reveni la normal. Desigur, dacă democrații nu vor născoci încă vre-o metodă de a lovi în Președinte. Vom trăi și vom vedea…

©JacobFraden, SanDiego, 2020

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load