Restructurarea socio-antropică a lumii și distrugerea vechii omeniri

Noi mereu am spus că omul este cununa evoluției. Un fel de grădinar al acestei lumi. Ne tot spuneam că creșterea spirituală, morală, a omului și omenirii în general este esența formării lumii noastre, însă în realitate nu a fost așa.

Nu o creație divină, ci o «mașină inteligentă»

La început, cugetătorii și conducătorii au creat o astfel de viziune asupra lumii, în care omul era separat de Dumnezeu și a uitat profunda idee creștină că noi am fost creați după chipul și asemănarea Domnului. Apoi Dumnezeu a fost scos dincolo de limitele omului, deși multe doctrine religioase subliniază unitatea dintre Dumnezeu și om, - spre exemplu, iudaismul.

Prin scoaterea lui Dumnezeu din om, ei nu doar au fost despărțiți, ci contrapuși de fapt, căci omul din creație divină a devenit robul lui Dumnezeu, evidențiindu-și astfel statutul ontologic negativ. Apoi, cu efortul enciclopediștilor și a deiștilor, Dumnezeu a devenit o esență abstractă, lipsită de personalitate și individualitate, fiind marcat ca ceva efemer, ce trăiește fără chip undeva în energiile universului, s-a distanțat demult de influența asupra lumii și nu are cu ea nimic în comun.

După care filozofii occidentali l-au lipsit pe Dumnezeu de orice esență în lume și ne-au dat de înțeles că Dumnezeu nu există. Nihilismul european, materialismul și ateismul au consolidat toate acestea în societatea contemporană. Ulterior, filozoful francez Julien de la Mettrie a consemnat omul ca pe o mașină inteligentă, lipsindu-l de careva temelii și valori sacre și spirituale. Despre aceasta vorbește lucrarea sa principală și cea mai cunoscută «Omul-mașină», editată în a. 1747, care a trezit neliniști mari în societate. Forțele conservative și creștine au făcut un front comun împotriva doctrinei sale materialiste.

Filozoful examinează în acea lucrare interacțiunea dintre materie și conștiință, și o face profund materialist, conform concepției mecanice, care predomina pe atunci în științele naturii. Din punctul lui de vedere, cugetarea este abilitatea unui anumit gen de materie, bazată pe senzații. El dezvoltă ideea că sufletul este material și el este motorul organismului viu. Diferența dintre om și animal, pentru el, este numerică – în dimensiunile și structura creierului.

Aceleași idei au fost sonorizate de urmașul lui La Mettrie, Paul Henri Holbach (1723-1789), reprezentant strălucit al materialismului francez, care în lucrarea «Sistemul naturii» în general nu vede nimic în lume, în afară de natura în mișcare. El scrie: «Fiecare om care cugetă rațional în scurt timp va deveni ateist, căci prin cugetare el va înțelege, că teologia este un set de născociri, că religia contravine principiilor bunului simț și deteriorează cunoașterea umană». Idei similare examinează Helvețius (1715-1771) în lucrările «Despre spirit» și «Despre minte» și « Despre om». Helvețius neagă nemurirea sufletului. El identifică drept suflet abilitatea de a simți. El scrie: «Nici ideea, nici rațiunea nu-s necesare pentru existență. Dacă omul simte, el are suflet. Abilitatea de a simți formează esența lui ».

Vedem, deci, că subminarea omului, a statutului său ontologic sacru, argumentarea esenței lui animalice, a început mult înainte de Charles Darwin șu Friedrich Engels. Treptat, an de an, secol după secol, anumite forțe au desacralizat omul, lipsindu-l de acea esență unică, care îi permitea să se considere copilul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea Creatorului.

Marea revoluție franceză și teroarea iacobină au fixat aceste doctrine în conștiința maselor europene, iar teroarea revoluționară a pornit curățarea celor care aveau viziuni diferite de cele ale lojelor revoluționare subversive, care urmăreau ca scop distrugerea lumii vechi și a conștiinței sociale, degradarea societății și a omului.

Operele lui Marx, Freud, Marcuse, Adorno au conferit acestui proces tonalitate științifică și patos revoluționar. În teoria sa, Sigmund Freud a redus motivele vitale ale omului la cele sexuale și într-un final – la factorii animalici. Mai mult, acești factori au căpătat o bază criminogenă, căci potrivit lui Freud fiecare copil posedă «complexul Oedip», și anume – dorința de a-și nimici tatăl de dragul iubirii pentru mamă. Grație lui Freud, acest complex capătă un caracter universal. Iată stigmatul atașat de psihanaliști neamului uman. Discipolul lui Freud, Carl Gustav Jung, s-a opus acestei viziuni, însă concepțiile lui filozofice au rămas o voce care strigă în pustiu.

Se mizează pe marginali

Lobby-ul pentru degradarea omului se făcea și la nivelul artei, literaturii, muzicii, cinematografiei. Cubismul, minimalismul, abstracționismul și parțial simbolismul au făcut lobby activ ideii date. Apoi au venit liderii intelectuali de stînga, care au chemat lumea să se dezică de valorile tradiționale. Teoreticianul-marxist Gyorgy Lukacs implora în lucrările sale: «Cine ne va elibera de jugul civilizației occidentale ?»

Desigur, nu era vorba despre civilizația contemporană, construită azi în Occident de adepții valorilor liberaliste, ci despre cea conservatoare creștină, care decenii în șir este supusă distrugerii. Același Lukacs scria: «Eu credeam că distrugerea revoluționară a societății este unica metodă posibilă și corectă… Schimbarea globală a valorilor umane nu se putea face fără distrugerea valorilor lumii precedente și fără crearea unor valori noi, revoluționare ».

Și urmașul lui, Antonio Gramsci, credea că în locul dorinței de putere trebuie distrusă cultura, societate de jos, și atunci puterea singură va cădea peste tine, ca un fruct răscopt. El susținea că va veni o revoluție care se va deosebi de cele din trecut, căci va cuprinde cultura și va aborda transformarea omului, nu problemele naționale și sociale.

După crearea Institutului de cercetări sociale din Frankfurt, directorul acestuia Max Horkheimer a numit miza marxistă pe proletariat o cale greșită, și a îndemnat să se mizeze pe alte pături marginale ale societății. Dar în vechea lume creștină, unde s-au păstrat principiile morale și religioase, acești degenerați mai trebuiau creați. Și a început crearea lor, prin declasarea, demoralizarea materialului uman existent.

Principala idee a lui Horkheimer și a adeptului său Theodor Adorno era că procesarea umană și hegemonia în noua societate nu se mai află în mijlocul revoluției culturale, a filozofiei noi, ci în sfera procesării psihologice profunde, a reformatării omului nu doar la nivel de valori, ci și la nivelul psihicului uman esențial.

Iată unde era buba. Iată asul scos de acești profesori rebeli din Frankfurt. Acesta era deja un exploziv, pus sub temelia societății occidentale în întregime, era izvorul proceselor, vedem acest lucru, implementat cu succes de liberalii, șvabii, soroșii, ecologiștii occidentali…

Prezintă interes concluziile cunoscutului cugetător occidental Cristopher Lash. Studiind operele «Studiul prejudecăților» și «Personalitatea autoritară», pregătite de școala din Frankfurt, el scria: «Articolele din această culegere induc opinia greșită cum că prejudecata este o tulburare psihică în structura «personalității autoritare», care poate fi eliminată prin psihoterapia colectivă, adică prin comunicarea cu ei (oamenii ) ca și cu pacienții unui spital pentru nebuni ». Reiese că vechea personalitate autoritară, bastionul conservatismului și a valorilor creștine, a familiei și națiunii, va fi distrusă pe cale terapeutică. Este un fel de recroire psihică a oamenilor. Cea pe care o vedem azi în faza finală. Numai cu o astfel de personalitate se poate face ceea ce fac cu noi potentații zilei și centrele intelectuale.

Conform principiului plăcerii

Vedem că lupta liberalilor avea un scop major: să distrugă omul, să-i strice codul psihic, lipsindu-l de valorile și temeliile tradiționale, formate de milenii, înlocuindu-le cu un oarecare tip social-antropologic nou. Mai exact, este vorba despre înlocuirea omului, a personalității dotate cu voință (da voința este partea rațională a sufletului, capabilă să identifice motivele ) cu un pseudo-om, un zombi social condus și dirijat din afară de un operator, de un computer, de mass-media, de un egregor non-fizic sau de un alt centru de putere.

Așa este «statul terapeutic», dictatura psihosocială care are ca scop formarea omului nou, formarea societății unor indivizi social - inferiori, care altă dată au fost oameni. Nu putem trece cu vederea unul dintre apologeții acestei viziuni asupra lumii - Herbert Marcuse, care vedea în sex și droguri cea mai eficientă armă contra vechii lumi. Nu în zadar el a expus în cartea sa «Eros și civilizația» imperativul doctrinar categoric - a.n. «principiul plăcerii». Iată de ce în a.1968 revoluția tineretului s-a desfășurat cu sloganul МММ - «Marx, Mao și Marcuse».

Două lumi, două moduri de viață

De altfel, spre finele sec. ХХ lucrurile au mers și mai departe, practic a fost pusă problema nu a erodării vechilor valori umane, ci a tot ce face ca oamenii să fie ființe sociale. Treburile merg spre o dictatură de altă formă.

În spatele anarhismului vizibil al hippy-lor și punk-ilor se profila spiritul noii epoci, astăzi ea este în prag. Dacă anterior valorile erau erodate, întoarse cu susul în jos, azi ele se cimentează în conștiința și în societatea noastră așa răsturnate și perverse! În tradiționalismul filozofic al lui Rene Guenon asta se numește înlocuirea forțelor inițiatice cu cele contra-inițiatice

Noua ordine mondială și elita care o formează se bazează pe două principii dictatoriale noi. Primul. În lume nu există valori absolute, standarde, societăți, state, frumusețe și morală, bine și rău. Totul e relativ, și ele pot schimba lumea în funcție de dorințele și scopurile destructive ale lor, căci omul, în opinia lor, este un rob și un zombi, iar omenirea – o turmă de berbeci, care lăsați să-și parcurgă calea de sine stătător, neapărat vor cădea într-o prăpastie ecologică sau apocaliptică. Deci, ei urmează a fi dirijați foarte dur, în afara legilor moralei și echității sociale, iar disidenții trebuie pedepsiți, eliminați din lifturile sociale, din perspectivele sociale și din nivelurile minime de supraviețuire. Deci, lumea trebuie schimbată spre înăsprire, spre formarea unei societăți feudale noi. A unei societăți, împărțite în caste. Poate, această societate va fi una de tip sclavagist, în care sclavul nici nu va ști că este un sclav, așa cum robotul nu știe că este un robot.

Al doilea. Într-o lume lipsită de morală, dreptate și valori divine, într-o societate în care omul este ”robul lămpii”, robul universului de concentrare, doar elita Noii Lumi Negre va fi liberă de convențiile morale superioare. Ea și numai ea va putea fi judecătorul lumii, al omenirii, preoțimea supremă care este în drept să condamne și să ierte, să dăruiască și să pedepsească, să ofere viață sau moarte celor care nu-s de acord sau formează elemente inutile ale acestui sistem sclavagist.

Anume pentru aceste condiții este azi pregătită lumea noastră. Treptat, omul este lipsit de statutul său de om. Societatea viitorului este un feudalism nou, care ne este impus astăzi, ea va fi o construcție destul de simplă – o piramidă în care vor exista trei pături sau caste reale.

Cea superioară – locuitorii cerului, preoții lumii, cnejii lumii, proprietarii terenurilor, aurului, banilor, care de altfel le vor fi inutili deoarce își vor pierde valoarea istoricăși economică. A doua – personalul intelectual, științific și militar, care îi va deservi. Și robii, 90% din populație. Restul vor fi șterși de pe harta lumii și din memoria omenirii, ca un material rezidual.

Aici apar două probleme. Prima. În aceste condiții, putem oare vorbi despre omenire ca despre o specie biologică unică? Despre un arbore unic? Despre o societate unică?

Și cea de-a doua. În aceste condiții de trai, putem oare vorbi despre continuarea evoluției umane ca despre evoluția unui tip antropologic? Desigur, nu. Societatea pe care intenționează să o construiască pe ruinele acestui sistem capitalist , pozitivist și cu rațiune evolutivă, va fi o patologie socială. Ea va fi renașterea vechii teorii zonenmesch și untermensch, care a lehămetit sec. XX. Va fi o societate cu adevărat rasială, în care cei de sus și cei de jos se vor raporta ca niște tipuri biologice total diferite.

Cu trecerea timpului în acea societate diferențele vor deveni așa de evidente, că vor duce la divizarea omeniri în două tipuri, diferite antropologic și lingvistic, intelectual și moral, ca gen și ca fizic. Nu mai vorbim de diferențele sociale. Adică, vor fi doua rase diferite, dar reieșind din nivelul diferit al bunurilor și libertăților, putem presupune că în viziunea celor de sus cei de jos nu vor mai fi oameni, la fel cum în viziunea zeilor olimpici grecii antici nu mai erau semizei și eroi . Asta în timp ce în viziunea celor de jos cei de sus vor fi divinizați, și iarăși vor apărea zeii.

În concluzie, vom menționa următoarele. Societatea mereu este consecința nivelului de dezvoltare spirituală și intelectuală, care formează omul. Dacă nivelul spiritual este redus, noi trecem la robie, dacă el este critic redus, putem vorbi despre trecerea la canibalism. Fără glumă, au fost cazuri în care coloniștii albi sau militarii, marinarii izolați pe o insulă începeau să se devoreze reciproc.

Există și alte cazuri. Spre exemplu, insula Pashi din Polinezia, unde conform cercetătorului norvegian Thor Heyerdahl trăiau urmașii indienilor civilizați din America de Sud, posibil – incii sau quechua. Conform legendelor, cu timpul rapanuii (așa se autodenumeau ei) au început să se devoreze reciproc. Cu totul altfel s-au comportat patru ostași în termen, după ce în a. 1960 în Kurile șlepul "Т-36" a fost dus în oceanul deschis, unde a nimerit în epicentrul unui ciclon puternic. Vasul conceput pentru navigația de coastă, nu pentru marșuri oceanice, a fost purtat de valuri timp de 49 de zile, depășind în derivă cca două mii de mile marine. La bord nu era hrană și apă destulă, dar flăcăii au rezistat, nu și-au pierdut chipul uman. Despre flăcăii din Orientul îndepărtat s-a scris și s-a vorbit în toată lumea. De ce nici nu le-a trecut prin cap să se devoreze reciproc? Probabil, pentru că au fost educați de școala sovietică foarte spirituală, pe care noi o pierdem în toate.

Societatea este așa cum o formează omul! Așa au conceput toate răsturnările moderne revoluționarii actuali și viitori . Dacă anterior se încerca schimbarea societății, azi Noua Ordine Mondială, noul feudalism este construit pe transformarea și distrugerea totală a omului în persoană, pe ceea ce noi numim trecere antropologică, pe retopirea temeliilor sale psihologice, volitive și morale. Anume voința formează pivotul omului. Voința și rațiunea – iată esența care ne deosebește de lumea animală, și anume de această voință ca abilitate de a determina calea noastră, a fiecărui individ, a fiecărui om, preconizează să lipsească omenirea noua elită feudală mondială.

Veaceslav Matveev