Profețiile lui Enoh: A doua venire sau o invazie extraterestră?

De ce biserica a interzis Cartea lui Enoh ? În ea chiar au fost descrise cazuri de răpire a oamenilor de către extratereștri, cu mii de ani în urmă ? Și este oare adevărat că ea conține informații, ce relatează despre trecutul nostru extraterestru și cheia spre viitorul omenirii ?

Cea mai veche Biblie din lume

În îndepărtata Etiopie, într-una dintre bisericile ortodoxe, este păstrată cea mai valoroasă relicvă a creștinismului — Evanghelia lui Harim. Două cărți bogat ilustrate, datate cu secolul șase al erei noastre. Poate, este cea mai veche și cea mai completă Biblie, mai ales că biserica din Etiopia este unul dintre cele mai vechi temple creștine.

Altceva este interesant — Biblia bisericii ortodoxe din Etiopia diferă de Sfînta Scriptură, adoptată de alte confesiuni creștine. Această versiune a Vechiului testament include un text enigmatic, cunoscut drept Evanghelia lui Enoh. Iar însăși biserica etiopiană crede că Cartea lui Enoh este una canonică, chiar dacă alte biserici nu recunosc aceasta.

Răpit de «zei»

Vechile texte spun că autorul misterioasei cărți este Enoh, străbunicul lui Noe, cel care a construit o arcă înainte de Marele potop. Se crede că Enoh era nemuritor, și Dumnezeu l-a luat în ceruri de viu, nu ca pe toți ceilalți, după moarte.

Enoh scrie în cartea sa că, el fiind de 12 ani, locuitorii satului au auzit un zgomot mare. Ieșind în fugă din case, ei au văzut cum doi Îngeri au coborît din ceruri, unul dintre ei i-a spus lui Enoh: «Nu te teme, omule», și ei au urcat la cer într-un car de foc.

Enoh a văzut ceva ce nu putea descrie în amănunte, căci nu mai văzuse așa ceva. Evident, el nu știa ce este o navă spațială, de aceea a scris despre case zburătoare făcute din cristal, sub care Enoh a văzut planeta Pămînt. Putem presupune chiar, că în istoria omenirii aceasta este una dintre primele povestiri despre răpirea oamenilor de către extratereștri.

Adepții teoriei paleocontactului cred că Cartea lui Enoh este unul dintre cele mai convingătoare texte despre apariția extratereștrilor. De menționat, că el nu este unicul.

Multe texte antice vorbesc despre aceea, că oamenii se ridică la cer, apoi se întorc înapoi. Spre exemplu, în Grecia Antică exista legenda lui Hanimede, care a fost ridicat în ceruri de vulturul lui Zeus. Legende similare pot fi găsite în eposurile Chinei Antice, ale Egiptului Antic, ale sumerienilor și ale altor popoare. Toate aceste povestiri se aseamănă, dar nu conțin amănuntele care abundă în Cartea lui Enoh.

Textele lui nu numai că demonstrează indirect existența extratereștrilor, dar ne mai și arată o altă latură a lui Dumnezeu. Anume de aceea biserica a decis să excludă Cartea lui Enoh din Biblie - pentru creștinii acelor timpuri ea s-a dovedit a fi prea ieșită din comun.

Observatorii divini

Conform Cărții lui Enoh, nu toți îngerii erau trimișii lui Dumnezeu. Dovada cea mai bună este descrierea ființelor, numite Custozi.

Apropo, și în cartea prorocului Daniil se povestește despre un anumit grup de Îngeri, cărora Dumnezeu le-a ordonat să îndrume omenirea. Ei supravegheau lumea noastră și ghidau dezvoltarea civilizației noastre. Însă Daniil i-a pomenit în treacăt doar, în timp ce în Cartea lui Enoh Custozii, sau Gardienii Cerurilor, devin una dintre temele principale ale narațiunii. Și conform descrierilor, acești «Îngeri» nu erau ființe fără trup, spirituale, ci pe deplin reale. Biblia vorbește clar și răspicat despre aceasta. Doar că nu din lumea noastră. Și deci, îi putem numi cu fermitate extratereștri.

În Cartea lui Enoh se spune că pe Pămînt s-au lăsat în total 200 de Custozi. Conducătorii lor erau Șemhazai și Azazel, ulterior cunoscut ca Lucifer. Custozii aveau o înfățișare sclipitoare, și unul dintre numele lor era Strălucitorii. Descriindu-i, Enoh a spus că era greu să-i privești pe Custozi, așa de sclipitori erau ei.

Versiunea cum că Custozii erau oaspeți extratereștri este confirmată și de mărturia prorocului Ilie. El a fost al doilea om în istorie, care de viu s-a înălțat la ceruri în carul de foc: «deodată, a apărut un car de foc și cai de foc , și i-au despărțit pe ambii, și Ilie s-a ridicat rapid spre Ceruri » (4Цар.2:11).

Biblia amintește de multe ori despre carurile de foc. Putem presupune, că este vorba despre un mijloc de transport, o navă spațială sau o navetă. Conform credinței iudeo-creștine, după moarte spre cer se înalță sufletul omului, nu omul viu. Totuși, au existat și excepții. Și toate au fost descrise în Biblie: Enoh, Ilie și Isus.

Despre ce ne-a povestit «Cartea Giganților»?

La mijlocul secolului trecut păstorii israelieni au găsit într-o peșteră vase din lut, în care se păstrau manuscrise antice. Erau copii manuale ale Bibliei, care erau cu cel puțin 1000 de ani mai vechi ca alte copii, cunoscute la acel moment. Plus la asta, acolo erau și alte manuscrise, printre care așa numita Cartea a Giganților.

În ea se povestea despre nefilimi (giganți), feciorii Custozilor, despre viața și modul lor de trai. Se crede că nefilimii erau întruchiparea răului. Ei comiteau crime groaznice, inclusiv se hrăneau cu trupuri umane. Într-un final, Dumnezeu a decis că este timpul să curețe Pămîntul de tot răul care era, și l-a numit pe Noe, strănepotul lui Enoh, alesul pentru a începe istoria omenirii din nou.

Biblia spune că Noe a fost ales de Dumnezeu pentru evlavia lui. Însă Cartea Giganților conține o altă versiune a istoriei lui Noe. El a devenit alesul încă înainte de a se naște, și tatăl lui nu era om. Pielea nou-născutului lumina, părul lui era alb, ca lîna de oaie. În exterior, el era copia Custozilor, dar fusese conceput artificial.

Custozii Cerurilor credeau că Noe va deveni tatăl noii generații de oameni. Vorbind în limbaj modern, Noe era un om modificat genetic, creat de extratereștri pentru noua viață pe Pămînt.

Versiunea oficială a Bibliei spune că Dumnezeu, întristat de atrocitățile și ticăloșia rasei umane, a decis să pună capăt acestei omeniri și i-a trimis Marele potop. Cartea lui Enoh povestește aceeași istorie, dar cu diferențe semnificative. Potopul trebuia să-i nimicească doar pe îngerii degradați și pe nefilimi.

Potrivit lui Enoh, Dumnezeu a vrut să-i protejeze pe oameni, nu să-i șteargă de pe fața Pămîntului. El nu seamănă deloc cu Dumnezeul din Cartea Genezei, plin de furie și indignare.

O altă diferență de versiunea oficială este faptul că Noe a primit instrucțiuni privind construirea arcei nu de la Dumnezeu, da de la arhanghelul Uriel. Conform Cărții lui Enoh, arhanghelul l-a prevenit pe Noe despre cataclismul care se apropia și a dezvăluit viitorul omenirii.

Sensul narațiunii lui Enoh era că scopul nu a fost pedepsirea rasei umane, da nimicirea veneticilor care administrau (sau administrează?) istoria noastră.

Revenirea zeilor

În capitolul 91 al Cărții lui Enoh se spune că după călătoria și revenirea lui Enoh pe Pămînt, el se pregătește pentru a doua înălțare la Ceruri. Dar înainte de asta el își adună întreaga familie și îi împărtășește o profeție neobișnuită. Fiul lui Enoh Mafusail și-a întrebat tatăl dacă îl va mai vedea odată. Și Enoh i-a răspuns:

«Custozii cerești au spus că eu mă voi întoarce pe această planetă. Dar noi nu ne vom mai vedea, deoarece asta va fi peste mii de ani ».

E de menționat, că conceptul Alesului Divin, care părăsește Pămîntul și apoi revine, este prezent mai în fiecare religie de pe planeta noastră. Iudeii așteaptă revenirea prorocului Ilie, care va veni înaintea lui Mesia și va aduce era păcii și a dreptății. Acesta va fi începutul vremurilor de pe urmă.

Creștinii așteaptă revenirea lui Isus, despre care cred că el este Mesia, iar pentru islam acesta este ori Mesagerul divin Al-Mahdi, ori însuși Muhammad.

Dar peste tot sensul este unul și același — revenirea va aduce cu sine o eră nouă, un nou chip al lumii și noi relații între omenire și Dumnezeu. Aceste profeții prezic, că un oarecare Mesia va apare pe nori, însoțit de oștirea cerească.

Poate că în toate aceste texte antice este vorba despre o navă cosmică și invazia extraterestră care va urma?

Iar învățătura lui Enoh trebuie să pregătească omenirea pentru ziua în care în fața ei se va deschide o nouă realitate.