Nu vei conduce mult timp bicicleta

Nu vei conduce mult timp bicicleta

Pe străzile Chișinăului rareori poți vedea un om pe bicicletă, deși numărul doritorilor de a trece la acest transport ecologic este în creștere. Ce le încurcă cicliștilor să se simtă confortabil și sigur? 

Chișinăul nu este elastic  

Importanța politică și administrativă a capitalei noastre, atractivitatea mediului urban, dezvoltarea activă și extinderea zonelor rezidențiale determină creșterea numărului de locuitori și oaspeți ai capitalei. Respectiv, acesta afectează transportul municipal, care nu mai este capabil să se isprăvească cu sarcinile în creștere. Și dacă aceasta funcționează tot mai prost, pe străzile capitalei apar tot mai multe automobile personale. 

Conform direcției municipale transport public și căi de comunicație, astăzi numărul automobilelor care circulă pe străzile Chișinăului este de cca 350 mii unități, ceea ce depășește de cinci ori capacitatea infrastructurii urbane, planificate de specialiștii sovietici. 

Țările europene s-au confruntat cu probleme similare încă în anii 50-60 ai secolului trecut. Ele au demonstrat că cea mai eficientă metodă de a reduce numărul automobilelor în mediul urban este planificarea strategică și implementarea transportului de alternativă. Cel mai comun tip de vehicul alternativ este bicicleta, mai ales că ea nu este doar o modalitatea de deplasare sănătoasă și rapidă pe distanțe scurte, dar mai e mult mai ieftină decît automobilul, nu necesită procurarea combustibilului, achitarea impozitelor, cheltuieli mari de întreținere. Unde mai pui că este unul dintre cele mai ecologice tipuri de transport.  

În multe orașe europene bicicletele se bucură de popularitate, oamenii se deplasează cu ele la lucru și la școală. Copenhaga, Amsterdam și Strasbourg – iată campionii la numărul de biciclete. În capitala Danemarcei 56% dintre locuitori se deplasează pe vehiculele cu două roți. Olanda, cu populația de 17 milioane de oameni, de ceva timp a cedat orașului Copenhaga întîietatea - numărînd cca 23 mln. biciclete. Pentru a stimula și mai mult populația să treacă la biciclete, guvernul olandez promite să achite lunar €30 cetățenilor care vor parcurge cu bicicleta cel puțin 7,5 km/zi. Olanda intenționează să investească €345 mln. în dezvoltarea infrastructurii pentru cicliști. 

Nici primarii orașelor europene nu consideră mai jos de demnitatea lor să vină la serviciu cu bicicleta. Diplomații țărilor europene și angajații misiunilor acreditate în Moldova încearcă și ei să promoveze bicicleta ca gen de transport urban. Spre exemplu, recent pe străzile Chișinăului a fost văzut șeful delegației UE în Moldova Peter Mikhalko, care conducea o bicicletă. 

Sol fertil

Însă la Chișinău și în alte orașe mari din Moldova deocamdată nu observăm utilizarea masivă a acestui gen de transport ecologic. În mai 2018, activistul civic Andrei Tudos, unul dintre adepții trecerii la transportul alternativ pe două roți, a efectuat un sondaj online la care au participat 819 cicliști, dorind să afle dacă oamenii ar dori să treacă la biciclete și ce le încurcă să o facă. Respondenții aveau 17 - 45 ani, și chiar mai mult.

Rezultatele au arătat că 89,5% dintre respondenți ar trece la biciclete, dacă pentru aceasta ar fi create condiții acceptabile. 19,8% dintre cei care nu-s gata să se folosească de acest tip de transport au răspuns că i-ar deranja apariția unui număr mare de cicliști în oraș. Chișinăuenii nu utilizează bicicletele din următoarele motive: frica de a circula în același flux cu mașinile (32,5%), lipsa parcărilor în oraș și în curțile blocurilor rezidențiale (27,56%), infrastructura subdezvoltată (9,39%), relieful prost (6,92%) și altele.  

La întrebarea cum văd ei rezolvarea problemei, au urmat mai multe variante de răspunsuri: construirea pistelor pentru cicliști și lupta cu parcările ilegale, amenajarea unor parcări sigure pentru biciclete, reparația drumurilor, o campanie informativă și atenționarea conducătorilor auto care ar trebui să fie mai toleranți cu cicliștii. 

Un alt sondaj, cel al companiei Magenta, a stabilit că în Moldova cei mai mulți bicicliști locuiesc la sate, unde lipsește transportul public, și în orășelele mici. Printre săteni, 28% dintre respondenți au spus că folosesc bicicleta zilnic, 16% - 2-3 ori/săptămînă, 25% nu o folosesc deloc. 67% dintre familii nu au biciclete, celelalte 33% în mare majoritate au biciclete pentru copii. 

O idee compromisă  

Membrii ONG-ului Watchdog.md au ajuns la concluzia că orașul Chișinău face parte dintre orașele care nu investesc în infrastructura bicicletelor.  

”Chiar dacă la nivel de țară evenimentele tematice acumulează an de an tot mai mulți admiratori ai acestui tip de mijloace de transport, autoritățile chișinăuene nu au o viziune a dezvoltării acestui gen de transport. Nu există a statistică oficială a numărului de biciclete în Chișinău, chiar dacă datele neoficiale atestă o sporire a interesului chișinăuienilor pentru acest gen de transport. Dacă în 2009  la ”Velohoră” au participa o mie de bicicliști, în 2016 numărul lor a fost de 14 mii”, se menționează în investigația publicată pe site-ul organizației. 

Autorii lucrării au analizat Planul Urbanistic al Chișinăului, Strategia dezvoltării transportului și Strategia dezvoltării transportului public în municipiul Chișinău și au constatat, că aceste documente au ca scop exclusiv circulația rutieră și dezvoltarea infrastructurii pentru transportul motorizat. ”Mai mult, toate programele, cercetările și analizele politicilor publice, elaborate de ONG-uri și experții din afara primăriei Chișinău, au aceleași priorități – circulația automobilelor și semnele de circulație rutieră. Nici unul dintre aceste documente nu prevede și nu pomenește despre construirea și amenajarea  pistelor și a parcărilor pentru biciclete, infrastructura pietonală, nu pune problema transportului de alternativă în oraș. În lipsa documentelor strategice, autoritățile locale abordează periodic tema infrastructurii pentru biciclete și încearcă amenajarea ei. Dar din lipsă de experiență, de abordare sistemică și serioasă, aceste încercări nu-s eficiente și nu promovează, ci mai mult compromit ideea bicicletei urbane”, declară autorii investigației.

Există un asemenea proiect

Între timp, există un proiect care ar putea impulsiona dezvoltarea circulației pe biciclete la Chișinău. Acum 15 ani acesta a fost propus de consilierul municipal Vasile Chirtoca. Pe atunci, holdingul DAAC Hermes, în fruntea căruia se află, a inițiat un proiect de amenajare la Chișinău a unei rețele de piste pentru cicliști, atît de obișnuite în multe alte țări, dar neobișnuite pentru noi. În cooperare cu autoritățile municipale și MAI, au fost atunci cumpărate semnele rutiere necesare și pe sectorul traseului cuprins între hotelul ”Național” și aeroport a fost aplicat marcajul corespunzător. Însă, în scurt timp, primăria, care urma să întrețină și să deservească aceste piste, a pierdut interesul pentru acest proiect.   

De mult timp V.Chirtoca pledează și pentru ca în fiecare sector al municipiului să fie elaborate trasee speciale pentru bicicliști, cu acces gratuit, unde aceștia ar putea face plimbări fără a prezenta obstacole pentru pietoni și automobiliști. În această ordine de idei, dumnealui a propus ca în toate sectoarele municipiului să existe servicii de închiriere a bicicletelor.

Fiind ales în consiliul municipal Chișinău, V.Chirtoca a inclus în numărul sarcinilor priorotare pe care le-a propus puterii executive spre realizare, crearea infrastructurii pentru implementarea activă a bicicletelor ca mijloc alternativ de circulație în oraș. 

”Studiind problema trasării rețelei de piste pentru cicliști, care ar uni cartierele capitalei, s-a văzut că în calea ei stau numeroase obstacole. Pe unele sectoare ale străzilor, unde ar trebui să treacă și aceste piste, apar așa obstacole, precum blocurile rezidențiale în construcție sau cele deja construite”, spune consilierul municipal V. Chirtoca.

Potrivit lui Chirtoca, ”remarcabilii” arhitecți-șefi care au administrat orașul împreună cu primarul-liberal, au uitat definitiv de noțiunea de ”construire de ansamblu”. Au uitat de normele sanitare care prevăd edificarea clărdirilor la o anumită distanță una de cealaltă. 

”Între clădiri și trotuare nu trebuie să fie construit nimic – este spațiul pentru pistele cicliste, pentru plimbările mamelor cu cărucioarele micuților lor, pentru deplasarea pietonilor. Însă viceprimarii și ex-primarul aveau numeroși prieteni, care le cereau învoirea pentru defrișarea unei păduriși sau a unor copaci în scopul ridicării unei construcții printre blocuri, între blocuri și trotuare, în zonele verzi. Și ei nu puteau refuza acestui număr mare de prieteni și, astfel erau încălcate principiile construcției complexe, ale ansamblului arhitectural, ale zonării. În rezultat, au rămas nesoluționate numeroase probleme, inclusiv cea a dezvoltării infratstructurii pentru biciclete”, spune V.Chirtoca.

La elaborarea bugetului municipal pentru anul 2019, consilierul independent Vasile Chirtoca i-a expediat primarului general interimar, Ruslan Codreanu, șefei direcției financiare a CMC, Olga Ursu și președintelui comisiei de profil a CMC, Mihai Ceban, un pachet de propuneri privind cheltuielile pentru realizarea celor mai urgente proiecte. Printre prioritățile finanțării bugetare pentru anul 2019 era și propunerea de a prevedea 1 mln. de lei pentru studiul de fezabilitate necesar elaborării strategiei municipale de promovare și dezvoltare a circulației cu bicicletele în municipiul Chișinău și pentru trasarea rețelei de piste pentru bicicliști.   

Pistele care duc spre niciunde  

Dar la Chișinău puterea executivă are propria viață, adesea ea nu pleacă urechea la propunerile reprezentanților legislativului local și realizează proiecte care dezamăgesc profund. De exemplu, proiectul de renovare a bulevardului Ștefan Cel Mare. S-ar părea, există posibilitatea de a repara strada și a prevedea în buget și amenajarea unei piste cicliste. Da, proiectul prevedea amenajarea unei benzi pentru circulația bicicletelor pe toată lungimea străzii, dar experții menționează că aceasta a fost proiectată nu conform modelelor și practicilor generale, dar conform viziunilor  arhitecților moldoveni și a normelor locale în construcții. În rezultat, pista a fost trasată pe trotuar, în forma unei benzi de pavaj de altă culoare, cu lățimea de 1 metru pe fiecare dintre părțile bulevardului. Pentru că lipsesc delimitările fizice, banda este mereu ocupată de cineva – ori de pietoni, ori de mașinile parcate, ori de comercianții ambulanți și este imposibilă utilizarea ei. Și haz, și necaz provoacă pistele pentru cicliști, care se termină într-o fundătură sau se opresc într-un pilon pentru electricitate.   

Potrivit lui Vasile Fotescu, președintele Clubului amatorilor de ciclism din RM, ei încă din 2013 negociază cu autoritățile locale crearea infrastructurii adecvate pentru biciclete.  

”Au trecut șase ani, dar nimic nu s-a schimbat. Ani în șir la cererile mele demnitarii răspund doar cu mesaje formale. Autoritățile locale nici nu înțeleg, de ce anume au nevoie bicicliștii. Iată, au raportat că pe bd. Ștefan cel mare avem o bandă specială. Dar ce fel de bandă este asta, din placaj roșu? Unde s-a mai văzut ca bicicliștilor să li se propună să circule pe suprafețe ondulate? Sau este un fel de covor roșu pentru noi?  Ce fel de bandă este asta, cum să te dumirești, dacă nu există semnul rutier? Face impresia, că totul s-a făcut de ochii lumii. Ce folos că pe str. A.Russo, reparată, există pista, dar nu există marcajul respectiv? De ce nu s-ar achiziționa vopsea de  €8 per litru, care are termenul de exploatare nu mai puțin de opt ani? La ce bun să cumpără vopsea necalitativă? Pentru a o aplica în fiecare an? Avem numeroase exemple de piste pentru cicliști în centru, la Ciocana, în sectorul Rîșcani, care-s total inutile. De fiecare dată ei ”uită” să întrebe ce credem noi despre soluționarea problemei, ce scheme de circulație cu bicicletele propunem? Ei pot propune trasee pe orice stradă din orice sector al capitalei, cu cheltuieli minime”, spune V.Fotescu.

Recent, municipalitatea a anunțat realizarea proiectului pentru dezvoltarea stabilă a orașelor. Șeful Clubului amatorilor de ciclism este nedumerit: de ce autoritățile locale au invitat pentru realizarea lui specialiști din Sankt Petersburg și a uitat să-i întrebe pe cunoscătorii din partea locului, care au cea mai mare experiență. V. Fotescu crede că prezentările și audierile publice organizate de primărie se fac doar de ochii lumii.   

”Poate autoritățile locale nu se grăbesc să elaboreze schema pistelor pentru cicliști pentru că, dacă acestea vor exista, membrii clubului pot cere respectarea drepturilor lor, spre exemplu – de a circula pe pistele ocupate de automobilele particulare? Însă noi nu vom sta degeaba. După sărbătorile de mai vom organiza un flash-mob pentru a atrage încă o dată atenția la lipsa condițiilor de circulație cu bicicleta în oraș. Intenționăm să apelăm la instanța de judecată, dat fiindcă această abordare a demnitarilor care trăiesc din impozitele achitate de noi nu poate continua veșnic”, menționează interlocutorul Noi.md. -  .      

Și activistul civic Andrei Tudos vorbește despre soluționarea fragmentară a problemei infrastructurii pentru cicliști. Acum autoritățile orașului au început să amenajeze locuri pentru plimbări cu bicicleta în parcurile capitalei. În pofida faptului că Regulile de circulație rutieră interzic circulația cu bicicleta în parcuri, poliția rutieră și administrația locală închid ochii la aceasta. Punctul 4 f) art. 109 RCR prevede că ”bicicliștilor, conducătorilor de motorete le este interzisă circulația pe trotuare, aleile parcurilor și scuaruri (cu excepția copiilor cu biciclete pentru copii, supravegheați de adulți)”.

”S-ar părea că e de bine: au instalat semne rutiere, au marcat carosabilul în parcul Valea Morilor. Și acum în parc vedem mulți bicicliști. Dar pentru că-s mulți și pentru că acolo circulă mult transport de alt gen, la viteze diferite, în direcții diferite, mai merg și pietoni, acel loc seamănă mai mult cu un carosabil. Mamele cu copii mici nu se pot plimba liniștit, de frică să nu fie accidentați copiii. Bicicliștii se ceartă cu pietonii, care merg pe pista lor, pietonii îi ocărăsc pe cei care circulă cu viteză mare etc”, spune A. Tudos.   

Absurdul situației mai constă și în faptul că nu poți ajunge de acasă în parc pe o pistă sigură pentru ciclism. Trebuie să aduci bicicleta cu mașina, ori să mergi pe jos, cu ea alături, pe trotuar sau să-ți riști sănătatea și să manevrezi printre automobilele de pe carosabil”, mai spune A.Tudos.

”Există mai multe cauze de ce autoritățile locale amenajează în parcuri piste pentru cicliști. Prima – e mai ușor să coordonezi cu poliția schemele acestor piste. A doua – teama de a se lipsi de una dintre benzile de circulație. A treia – pietonii nu se împotrivesc creării pistelor pentru cicliști, așa cum o fac șoferii în caz că li se ia o parte din carosabil. Și a patra - pentru statistica din rapoartele privind kilometrii de piste amenajate. Asta chiar dacă deocamdată nimeni nu a desenat nici un metru de piste reale în Chișinău. Cele două încercări ale ex-primarului general Dorin Chirtoacă arată jalnic. Trebuie să le explicăm factorilor de decizie, că atragerea bicicliștilor în parcuri este o idee proastă. Bicicliștii au nevoie de o infrastructură confortabilă și sigură pe drumuri”, crede activistul civic.

”Să meargă pe ele cei care le-au inventat”

Oleg Satanovschi, chișinăueanul care circulă prin oraș cu bicicleta, confirmă că e dificil să numești confortabile condițiile create în oraș pentru cei care preferă să meargă pe bicicletă.   

”Pentru amatorii de ciclism, care ies mai rar, parcurile rezolvă cumva problema, dar celor care circulă pe străzile orașului nu li-i ușor. Pentru oamenii care se plimbă cu bicicleta de la caz la caz, situația ar putea fi îmbunătățită prin crearea unui număr oarecare de piste, pe care va fi interzis accesul pietonilor și a automobiliștilor. Ceva asemănător am văzut la Minsk. Acolo o așa pistă traversează tot orașul, are lungimea de cca 27 km. Fantastic! Eram gata să plătesc pentru posibilitatea de a merge pe ea. Am certitudinea că acești bani ar fi de ajuns pentru deservirea drumului. Pentru cei care încercă să folosească bicicleta pe post de mijloc de transport, infrastructura lipsește în totalitate. Pistele marcate la noi te fac să rîzi. Vreau să văd cum ar merge pe ele cel care le-a născocit. Și relațiile dintre șoferi și bicicliști, care trebuie să împartă un drum stricat și aglomerat, nu-s foarte amabile. Bicicliștii pe bună dreptate se consideră participanți la trafic, așa scrie și în RCR, iar șoferii îi percep ca pe un obstacol în plus într-o situație și aia complicată. Dar trebuie să recunoaștem că și bicicliștii adesea se comportă imprudent pe carosabil”, spune el.  

Oleg Satanovschi este convins că în lume există numeroase exemple de care ne-am putea conduce reieșind din condițiile orașului nostru. Nici în Olanda nu întotdeauna a fost așa de bine, și autoritățile au început să transforme infrastructura nu pentru că așa le-a venit, dar pentru că au fost impuși de societate. Acum acolo în fiece municipalitate există o persoană responsabilă de tema bicicletelor. Interlocutorul Noi.md speră că și la noi cineva dintre demnitari va soluționa problema dată.  

Potrivit Svetlanei Șalberova, care este proprietara unui vehicul cu două roți și îl utilizează activ, la Chișinău promovarea bicicletei ca mijloc de transport urban se reduce la organizarea ”Velohorei”. Pe măsură ce popularitatea evenimentului creștea, numărul participanților creștea și el, dar imediat după încheierea evenimentului, este uitat și motivul organizării lui.     

”Uimitor: orașul este condus de persoane tinere, care și în Europa au fost, și valorile europene le promovează, însă nu se grăbesc să facă ceva real european, util orașului. Tot mai puțin spațiu urban liber, zone verzi la fel, trotuarele sparte, din toate părțile – publicitate țipătoare, însă nu există nici un apel social către orășeni să nu folosească mașinile pentru deplasări scurte, să meargă pe jos sau cu bicicleta. La ultima cursă ciclistă au participat mii de persoane. Unde-s acum acele biciclete? La balcoane, în debarale, în garaje? Biciclistul este, iarăși, o raritate. O menționează și străinii care ne vizitează orașul și se bucură la vederea unei biciclete. ”Uite, o bicicletă! De ce le aveți așa puține, iar mașini scumpe – așa de multe?”,- m-a întrebat recent un danez. Chiar și în condițiile existente, este posibil să facem din bicicletă un mijloc de transport pentru orășeni. Pentru aceasta e suficient să rezolvăm problema parcărilor nesancționate, să amenajăm coborîșuri de pe bordură, să instalăm semnele rutiere ”bicicletă”, să organizăm campanii de informare în scopul dezvoltării circulației cu bicicleta cel puțin în cadrul unui raion”, spune interlocutoarea Noi.md, Svetlana Șalberova

Acum că s-a încălzit afară, dorința de a merge cu bicicleta și nu în troleibuzele arhipline, fără a inspira gaze de eșapament, sporește. Reieșind din numărul persoanelor interesate de promovarea ”prietenului cu două roți”, putem spera că, odată și odată, eforturile comune vor da roade și chișinăuenii care vin la oficii cu bicicleta vor deveni un fenomen la fel de obișnuit ca la Copenhaga.   

Lidia Ceban

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load