Nu există foști

În multe țări ale lumii foștii șefi de stat continuă să beneficieze de numeroase privilegii, dar și într-un fel sau altul să joace un rol important în țările lor. Respectul față de cei care au condus țara este unul dintre semnele incontestabile ale unei societăți dezvoltate și civilizate.

Dincolo de Putere

În multe țări foștii șefi de stat și guvern beneficiază de un șir de înlesniri după ce le expiră mandatul. Aceste înlesniri și privilegii pot fi diferite în funcție de țară, dar există și unele comune pentru multe state. În SUA, spre exemplu, foștilor șefi de stat li se cuvine protecție pe viață din partea Serviciilor Secrete, o indemnizație anuală pe viață , egală aproximativ cu salariul unui secretar al executivului, fonduri pentru achitarea oficiilor și a asistenților, dreptul la asistență medicală în instituțiile medicale militar.

Franța asigură foștilor președinți dreptul la domiciliu și pază, o pensie pe viață și dreptul de a folosi automobilele oficiale. De respect se bucură și foștii șefi de stat în India. Lor li se oferă domiciliu oficial, un secretar personal, doi asistenți și alt personal, precum și posibilitatea de a călători gratuit, în interiorul țării , cu clasa business. O pensie pe viață, dreptul la asistență medicală specială, oficiu și achitarea cheltuielilor de personal li se cuvine ex-președinților RAS, Rusiei, Braziliei și multor altor țări, inclusiv vecinii noștri apropiați. De altfel, dacă după a. 2014 lucrurile-s mai complicate în cazul președinților ucraineni, atunci președinții României, spre exemplu, în afară de pensia pe viață și alte înlesniri sociale, au dreptul la paza de corp, asistență medicală și un automobil cu șofer.

În multe țări foștii lideri mai primesc și imunități contra urmăririi judiciare, care pot depinde de circumstanțele concrete sau de legislația în vigoare. Unele țări pot oferi privilegii suplimentare, cum ar fi dreptul de a participa la evenimente oficiale sau a avea un rol de consultant în guvern.

În plus, deseori foștii șefi de stat prezintă pentru țările lor valori importante chiar și după încheierea mandatului. Există un șir de motive, din care ei trebuie să-și păstreze privilegiile și să participe activ la viața publică a societății:

1. Experiența și expertiza: foștii lideri acumulează ani de experiență în administrarea țării, cunoștințe despre relațiile internaționale și politica internă. Această experiență de neprețuit poate fi folosită pentru consultarea guvernului în acțiune, participarea la misiunile diplomatice sau soluționarea problemelor complexe ale securității naționale.
2. Podurile diplomației: Foștii șefi de stat mențin adesea relații prietenești și lideri și organizații din afară. Aceste relații pot fi folosite în stabilirea relațiilor diplomatice, desfășurarea unor negocieri neoficiale sau intermedierea conflictelor internaționale.

3. Activitatea științifică și de educare: Mulți foști lideri participă activ la viața academică, susțin prelegeri, scriu cărți și participă la activitatea de cercetare. Experiența și cunoștințele lor pot îmbogăți procesul educațional și contribui la pregătirea următoarei generații de lideri.
4. Proiectele sociale și de binefacere: Unii foști șefi de stat își consacră viața activității publice și de binefacere, contribuind la soluționarea problemelor sociale importante, de la combaterea sărăciei la sprijinirea educației.
5. Factorul stabilității: În țările unde există tensiuni politice, iar societatea este divizată, foștii lideri pot juca un rol stabilizator, contribuind la dialog și căutarea compromiselor între diverse grupuri.
6. Rolul de îndrumător: Ei pot acționa ca îndrumători ai politicienilor tineri și ai funcționarilor publici, prin transmiterea experienței și cunoștințelor proprii următoarei generații de lideri.

Menținerea privilegiilor foștilor șefi de state și participarea lor activă la viața societății nu este doar recunoașterea meritelor acestora, ci și o investiție în viitorul țării. Cunoștințele, experiența și relațiile lor pot aduce un folos enorm la diferite nivele ale vieții publice și politice. Foștii președinți deseori influențează în continuare viața societății și după plecarea din funcție. Spre deosebire de multe alte funcții de conducere, foștii șefi de state nu dispar în umbră; mulți participă activ la inițiativele globale, se angajează în activități de caritate sau pedagogice, și chiar influențează politica curentă.

Jimmy Carter (SUA) — a fondat, după președinția sa, Centrul Carter - o organizație pentru apărarea drepturilor omului și reducerea suferințelor umane. Carter participa activ și la misiunile de intermediere și de monitorizare a alegerilor, precum și în proiecte de binefacere în lumea întreagă.

Bill Clinton (SUA) — după plecarea din funcția de președinte a creat Fondul Clinton, care este preocupat de diverse inițiative globale, inclusiv lupta contra schimbărilor climatice, îmbunătățirea asistenței medicale și consolidarea economiei în țările în curs de dezvoltare.

Fernando Henrique Cardoso (Brazilia) — a continuat să participe activ la viața academică și este un sociolog reputat, a participat la inițiative internaționale, cum ar fi Comisia pentru substanțe narcotice.

Mihail Gorbaciov (URSS/Rusia) — după plecarea din funcția de ultim președinte al URSS a creat Fondul Gorbaciov, care s-a ocupat de cercetări și proiecte de educație, și a participat la inițiativele internaționale de pace.

Nelson Mandela (Africa de Sud): După plecarea din funcția de președinte, și-a continuat activitatea de luptător pentru drepturile omului și contra HIV/SIDA. A mai creat fonduri și organizații în sprijinul tinerilor și de combatere a sărăciei.

După încheierea mandatului de președinte, au continuat să participe activ la viața societății și în politică Luis Inacio Lula da Silva (Brazilia), Mario Soares (Portugalia) și mulți alți politicieni.

Nu cu putere deplină

În Moldova, potențialul foștilor șefi de stat a fost utilizat, la drept vorbind, nu la puterea deplină. Astfel, primul președinte Mircea Snegur(în anii 1991 0 1997) după ce a pierdut alegerile, a încercat să participe la viața politică pe post de președinte al Partidului renașterii și concilierii. Dar nu s-a bucurat de succes și în a.2003 partidul s-a desființat. După care despre Mircea Snegur nu s-a prea auzit. În a. 2000 el a fost decorat cu Ordinul Republicii. A primit doctoratul onorific de la Universitatea Agrară din Moldova, Universitatea Internațională Independentă din Moldova, Universitatea din Ankara și Academia de Științe a Moldovei, dar în ce a constat activitatea sa științifică presa nu scrie. Al doilea președinte al RM Petru Lucinschi (în anii1997 - 2001) este, de fapt, unicul ex-președinte de model ”clasic”. Este președintele Fondului de studii strategice și dezvoltare a relațiilor internaționale «Lucinschi». A scris mai multe cărți: «Ostaticii» ( 1993), «Profesia – președinte. 100 de săgeți ascuțite în adresa persoanei revoltate de criza puterii » (1999) și «Moldova și moldovenii» (2011).

Vladimir Voronin, al treilea președinte al RM (în anii 2001 – 2009), se manifestă cel mai activ în viața politică a țării. Lider neschimbat al PCRM și, cu unele pauze, deputat în parlament. Are la activ ieșiri frecvente la TV și în presă, interviuri, întrevederi cu ambasadorii diferitor țări, activul de partid și alegătorii.

Cel mai neobservat în această listă este cel de-al patrulea președinte, Nicolae Timofti (anii 2012 – 2016), care se vede că preferă să fie un pensionar moldovean obișnuit, fără a se manifesta cumva în vre-un domeniu.

Al cincilea președinte Igor Dodon(a condus țara între anii 2016 și 2020) – este primul ex-președinte, împotriva căruia a fost pornit un dosar penal și care chiar a fost reținut, fiind plasat în arest la domiciliu. În ciuda acestui fapt, continuă activitatea politică, conduce Partidul socialiștilor și intenționează să intre în consiliul municipal Chișinău. Este persoană publică activă, unul dintre politicienii citați cel mai des. Efectuează călătorii peste hotare, comentează situația în țară, are întrevederi cu diplomați și cu locuitorii țării.

Și în Moldova ex-președinților li se cuvine un set-standard de privilegii: asistență medicală gratuită, pensie specială, imunitate diplomatică, posibilitatea de a folosi automobilul statului, pază și un birou cu asistent. De altfel, din spusele foștilor președinți, ei nu s-au folosit de majoritatea acestor înlesniri. Spre exemplu, Lucinschi a renunțat la paza de stat, Voronin – la automobilul plătit de stat, Timofti nu a fost văzut niciodată în biroul care i-a fost oferit.

Dar chiar și aceste modeste privilegii ale „foștilor”, periodic, se încearcă a fi luate sau reduse la minimum.

Tot mai jos și mai jos

Încercări de a reduce înlesnirile foștilor președinți s-au făcut de multe ori. Astfel, în a. 2010 parlamentul a majorat vîrsta de pensionare a președinților la 62 de ani pentru bărbați și 57 – pentru femei. În plus, pensia prezidențială a fost redusă de la 75% la 42% din plățile lunare pentru președintele în acțiune.

În a. 2019 guvernul Sandu a votat pentru anularea unor așa privilegii ale foștilor șefi de stat, ca automobilul statului, biroul personal și asistentul plătit din bani publici. Cancelaria de Stat a calculat, că anularea acestor privilegii va permite o economie anuală de cca jumătate de milion de lei . O sumă, la drept vorbind, modestă, care nu influențează semnificativ bugetul, și nu este foarte clar pentru ce se fac toate acestea.

De altfel, deși în a. 2019 această decizie a guvernului a fost avizată pozitiv de comisia juridică, parlamentul așa și nu a examinat-o

În a. 2022 tema a fost reluată - deputatul PAS Lilian Carp a înregistrat în parlament un proiect de lege, conform căruia foștii președinți și premieri erau lipsiți de paza de stat. În opinia autorului, nu există argumente cum că fostele persoane suspuse se află în pericol, iar schimbările propuse vor permite economisirea banilor publici.

Această inițiativă legislativă a rămas «blocată» în parlament timp de un an. Și iată că recent, la 4 octombrie, 2023, comisia parlamentară administrare publică și dezvoltare regională a aprobat raportul privind proiectul de lege, prin care foștii președinți ai Republicii Moldova nu vor mai putea beneficia de un birou de lucru și un asistent personal în cazul încheierii mandatului, demiterii sau a incapacității de a-și îndeplini obligațiunile.

Repetăm, aceste măsuri presupun o economie mizeră, și deci au un alt scop. Care anume?

Particularitatea politicii moldovenești este lipsa continuității, liderul politic nou-venit «resetează» și respinge cursul și realizările predecesorului său. Poate, de aici se trage atitudinea disprețuitoare a fiecărei guvernări noi față de precedenta. Lipsirea foștilor șefi de stat de o parte din privilegiile existente anterior este umilitoare nu doar pentru persoanele concrete, ci și pentru instituția prezidențială în general. Rostul acestor privilegii (chiar dacă o persoană sau alta nu beneficiază de ele din proprie inițiativă) nu este ca cineva să poată merge cu mașina „din contul statului”, ci ca să se demonstreze, că statutul șefului de stat, chiar și cu prefixul -ex, este important și prestigios pentru noi și ar trebui să lucreze la consolidarea instituțiilor statului în ansamblu, la creșterea încrederii în societate pentru ei. Da la nivel legislativ, să-i lipsești pe «foștii» de aceste privilegii arată ca o răzbunare măruntă și dorința de a-i înjosi pe predecesori. Oare chiar actuala președintă nu înțelege, că peste un timp și ea va suporta această înjosire? Și atunci, la ce bun aceste înțepături mărunte, dar dureroase? Sau poate, după expirarea mandatului său, actuala președintă a Moldovei nu intenționează să trăiască în țara natală, și de aceea crede că nu are nevoie de aceste privilegii?

Cristina Agatu