Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Învățămînt online: de ce este mai rău decît cel tradițional?

20 mai. 2020,, 17:58   Analitică
14318 3

Expresia ”coronavirusul a făcut propriile ajustări” deja a devenit banală. Dar le-a făcut. Și anul acesta luna mai va trece fără careurile școlare cu ultimul sunet, fără lacrimile despărțirii de prieteni și pedagogi, fără stoluri de absolvenți pe străzile orașelor și satelor.

Și nu doar în Moldova – conform UNESCO, în peste 100 de țări ale lumii, COVID-19 a întrerupt obișnuitul proces de studii din școli și universități, a pus în fața guvernelor și a societății necesitatea trecerii grabnice și pe nepregătite la învățămîntul online. Și iarăși, nu doar în Moldova, - în multe țări, la început, în sfera dată domnea haosul și încurcătura, dar treptat lucrurile s-au liniștit și procesul a mers înainte. Însă și copiii, și părinții, și pedagogii, și experții văd în acest proces minusuri mai multe - plusuri mai puține. Încercăm să înțelegem de ce.

Un joc de cuvinte

Să începem cu termenii. Unii specialiști vorbesc despre învățămîntul online, alții – despre învățămîntul la distanță. Nu este unul și același lucru. Studierea de la distanță presupune că pedagogul și elevul (studentul) interacționează de la distanță, folosind tehnologiile informaționale, dar elevii studiază de sine stătător conform unul program elaborat, și se consultă cu profesorul în chat, expediindu-i periodic lucrările spre verificare. Așa funcționează majoritatea cursurilor online și a programelor de educație continuă ale universităților de prestigiu

Studierea online este considerată o continuare logică a celei de la distanță. Dar ea are loc în regimul ”aici și acum”: elevii vizionează înregistrarea video a lecțiilor sau transmisiunea lor în direct, în paralel cu profesorii fac schimb de fișiere, participă la seminare, comunică cu colegii, cum ar face la o lecție obișnuită, reală. Specialiștii declară că o asemenea studiere permite o mai mare aprofundare în mediul de studii și o studiere mai reușită.


Azi nu putem vorbi despre un sistem de educație sau altul, în formă pură. Este o combinație, care ține de circumstanțele de forță majoră, în care pe nepregătite s-a impus ieșirea din clase și aulele universitare și studierea în fața computerului personal. Oricum, acest mixaj a evidențiat numeroase probleme – sociale, pedagogice, psihologice, soluționarea cărora necesită un timp îndelungat, dacă situația va evolua nedorit.

De ce-s abandonate cursurile ?

Profesorul american Michio Kaku, fizician și popularizator al științei, autor de best-sellere, este convins că viitorul aparține învățămîntului online. Peste 50 de ani, a presupus el într-un interviu, ”universitățile vor fi în mare parte virtuale, iar studierea - bazată pe sistemul nebulos. Cei care vor frecventa orele în instituțiile tradiționale, vor fi considerați niște ghinioniști. Despre ei se va spune: ”El nu și-a putut construi propria educație”. Dar el este de acord că procentul celor care abandonează studiile universitare online ”deocamdată este foarte mare”. Conform statisticii, azi doar 20-25% dintre studenții care practică această formă de studiere finalizează cursurile. Este vorba despre studenți motivați, care au aplicat la cursurile date pentru a obține încă o specialitate, a-și spori calificarea, nivelul general de cunoștințe etc. Ce să mai vorbim atunci despre elevii din școli, care mai au mult pînă a ajunge la maturitate!

Alexandra Matrusova (Moscova), conferențiară la Universitatea de stat de limbă rusă ”A.S.Pușkin” scrie că ”din 50 de studenți, pe care i-am întrebat dacă le place să învețe la distanță, doar unul a apreciat pozitiv situația. Ceilalți au spus în unison, că vor să revină în sălile universitare”. În opinia sa, ”studenții și elevii duc lipsa comunicării și dacă la școală comunicarea în afara clasei nu este prea des consacrată disciplinelor studiate, în coridoarele universităților foarte des se discută despre disciplinele studiate, despre cele auzite la ore, despre ce a spus sau nu a spus profesorul. Multora le este cunoscută situația - lecția s-a terminat, dar studenții stau grămadă în jurul profesorului, pun întrebări, fac schimb de impresii, amintiri sau chiar povestesc bancuri”. Mai mult, amintește ea, ”actualii savanți, care au posibilitatea să comunice prin skype zilnic au subliniat adesea că online poți discuta de multe ori chestiunile curente, posibilele experimente și direcții de cercetare, dar adevăratele descoperiri au loc doar dacă toți se adună într-un laborator”.

Același lucru are loc și în școală – un oarecare fapt sau răspunsul cuiva, sau o obiecție provoacă discuții aprinse și elevi descoperă un adevăr nou. Principalul, consideră psihologul Allan Guggenbuhl, ”pentru copii și adolescenți școala este spațiul în care ei își văd semenii și încearcă să devină de sine stătători. Cu colegii de clasă poți face schimb de noutăți, să vorbești, să flirtezi, să te prostești, să vorbești despre pedagogi și părinți sau pur și simplu să petreci timpul împreună… Pe ascuns de adulți, în clase și pe coridoare se descoperă diverse lumi și universuri contradictorii, foarte importante în dezvoltarea personalității… Anume în această calitate școala ajută multor adolescenți să găsească o stabilitate emoțională… Învățămîntul la distanță și contactul online este un ajutor temporar, dar insuficient pentru ca adolescentul să depășească aceste timpuri complicate. Adolescenții au nevoie și de susținere psiho-emoțională”.

Unde mai pui că tinerii și copiii au nevoie de motive să se rupă de computer, să se deplaseze prin localitate, să meargă cu prietenii pe terenul sportiv, în parc, unde să desfășoare activitățile fizice necesare.

Egalitatea este o utopie

În timp ce adepții învățămîntului online laudă plusurile acestuia și promit perspective strălucite, pedagogii și sociologii din toată lumea bat alarma: o asemenea abordare a educației aprofundează sărăcia. ”Învățămîntul la distanță nu cuprinde o mare parte de familii nevoiașe – deci, va fi apreciată reușita și însușirea materialului de studii, la care accesul elevilor a fost inegal. Să neglijezi acest fapt ar însemna să închizi ochii la prăpastia care crește în sistemul educațional”, - susține Corall Latore, președintele sindicatului elevilor din Spania. ”Utopia educației digitale, care trebuie să devină o utopie e egalității, își are rădăcinile în închipuirile burgheze despre lume, care nu țin cont de inegalitatea socială și economică”, - este de acord și Natalia Arlauskaite, profesoară la Universitatea din Vilnus. Și este vorba despre țări care, din punct de vedere economic, o duc mult mai bine ca Moldova.

La început de carantină, problema lipsei posibilităților tehnice pentru învățămîntul online se discuta aprins pe rețelele sociale. Numeroase grupuri lansau îndemnuri de a dona computerele învechite familiilor nevoiașe, în care cresc copii. Dar mai trebuie ca aceste familii să fie conectate la internet și să achite plata pentru el. Ministerul Educației și Culturii din RM confirmă că în țară cca 20 mii de copii și 3 mii de pedagogi nu computere. Despre aceasta a anunțat ministrul Igor Șarov la conferința de presă din 4 mai. ”Problema dotării cu tehnologii computerizate este una dintre cele mai instabile în Moldova, iar pandemia a subliniat acest fapt”, a declarat ministrul. Pe site-ul ministerului se menționează, că elevii fără computer nu au rămas în afara procesului de studii. ”Împreună cu administrațiile instituțiilor, profesorii determină soluțiile pentru a conecta elevii la procesul de studii: consultarea părinților și a elevilor prin intermediul telefoniei fixe; difuzarea materialelor multiplicate de către studenți; instruirea părinților pentru participare la procesul de studii”, -se spune în comunicatul de presă. Însă în realitate lucrurile stau cu totul altfel. De cele mai multe ori acești copii sînt excluși din proces și nu putem vorbi despre o educație de calitate a lor. Ministerul de proful, din spusele lui Șarov, intenționează ”să înlăture această lacună și să-i asigure cu tehnologii computerizate pe toți cei care nu dispun de computere”. Guvernul a alocat 20 mln. lei pentru achiziționarea de echipamente.

Dacă în casă este un computer

Dar și existența unui computer sau a oricărui gadget nu întotdeauna rezolvă problema accesului la educație. Spre exemplu, dacă vorbim despre o familie cu mulți copii și un singur notebook. Lecțiile se desfășoară în același timp și cum unii dintre copii să nu lipsească de la ore? Dar mai trebuie să ne convingem că copiii lucrează, dar nu se joace sau comunică pe rețelele sociale. Pentru jurnalistul Alexandr Stahurschii, tată a doi copii, cea mai mare problemă a învățămîntului online este cea tehnică. ”Trebuie să-i dau copilului poșta mea și gadgetul/PC. Mai trebuie să stau cu el acasă, să-l controlez. Astfel, un părinte este nevoit să nu lucreze”, a spus el în comentariul pentru Noi.md.

Chișinăuianca Sofia Ghitenștein atrage atenție la faptul, că trecerea forțată la învățămîntul online ar fi trebuit să fie urmat de modificări în aprecierea cunoștințelor și a relațiilor pedagog-elev. Dar nu a fost. ”Cineva are computerul defect, rețelele suprasolicitate, internetul dispare. Imediatnota doi sau absență. Dacă ai expediat cu 5 minute mai tîrziu – nota doi, fără discuții. Nu ai înțeles materia – este problema ta. Și poate ar fi fost corect așa, dacă nu exista un ”dar”: totuși, aceasta nu a fost alegerea părinților sau a elevilor! Undeva ar fi binevenită o atitudine mai loială! Poate, în alte instituții este o altă situație, dar în școala noastră anume așa este”, spune doamna. În opinia ei, ”copiii vor încheia semestrul prost. Cineva angajează urgent repetitori, căci contează atestatul sau matricola. Dar oare toți își pot permite acest lucru în perioada șomajului de două luni?”

Copiii nu se bucură

După euforia primei perioade - ura, nu trebuie să mergem la școală, ne vom sătura de somn! - și copiii au început să vorbească despre problemele cu care se confruntă. Cea mai mare dintre ele – au mult mai multe teme pentru acasă, iar cunoștințe – nu prea.

”Pentru a fi prezent la toate lecțiile și a îndeplini toate însărcinările perfect, ar trebui să stăm în fața computerelor 12-14 ore. De aceea am lăsat baltă multe lucruri”, - spune o elevă din clasa VIII a unui liceu privat. ”Surpriza a fost că, din ”plusul” somnului îndelungat a ieșit un minus – a fost dat peste cap regimul, nu pot adormi noaptea. Lecțiile se termină mult mai tîrziu, timpul liber, care anterior era folosit pentru antrenamente și repetitori, a dispărut. Unii profesori ne dau însărcinări absurde. Cel de educație fizică ne tot cere: scrieți o broșură despre modul sănătos de viață, îndepliniți exerciții în fața camerei video. Serios? Adolescenții să facă flotări în fața camerei? La educația tehnologică profesoara lecții nu face, dar cere să-i expediem lucrul pentru acasă”, - enumeră ea în conversația cu corespondentul Noi.md.

Dar cel mai greu le este celor din clasa a XII-a. Indiferent de faptul dacă deputații vor vota sau nu pentru anularea examenelor de bacalaureat, absolvenții trebuie să acumuleze puncte și să-și împrospăteze cunoștințele din ultimii trei ani, pentru a aplica la universități. Doar că acum le este mult mai greu să o facă. ”Eu nu cred că studierea la distanță este eficientă, cel puțin în cl.XII, - spune o elevă dintr-un alt liceu chișinăuian. – Uneori profesorii nu cunosc măsura privind volumul de însărcinări pentru acasă, iar majoritatea lecțiilor au loc conform schemei ”copii, iată însărcinarea, după ce o îndepliniți expediați-o prin poștă”. Studierea materialului devine de sine stătătoare în totalitate. Asta în timp ce profesorii cunosc că pot face lecțiile în Discord sau Zoom, dar chiar și lecțiile care se fac nu pot fi comparate cu cele ”obișnuite”. Dat fiind că lipsește un punct de orientare (elevul la tablă), este imposibil să înțelegi de cît timp dispui pentru a îndeplini însărcinarea. E dificil să înțelegi matematica, chimia sau fizica la auz. Și, în pofida recomandării OMS ca lecția să dureze 25-30 minute, uneori putem fi ținuți și o oră. În general, atmosfera de acasă oricum te dispune la relaxare, și dacă la început credeam că iată-iată se va încheia carantina și eram motivați să muncim, după ce am înțeles că cel puțin testarea prealabilă nu va avea loc, am început să ne întrebăm: la ce bun? Mai pe scurt, te cuprinde o lene banală, dacă nu înțelegi ce vor de la tine, - dar și autoritățile, și oamenii tot nu înțeleg aceasta. Astfel, studierea la distanță poate fi o alternativă regimului obișnuit, dacă este standardizată și pusă la punct, lucru înțeles și de elev, și de profesor. Dar în condițiile în care un profesor lucrează în Contact, altul în Viber, al treilea în Discord, și toți au stiluri diferite de lucru, nu iese nimic productiv”.

Ca într-un reactor nuclear

Cu toate pretențiile copiilor și ale părinților, trebuie să înțelegem că profesorii duc o povară mult mai mare. Într-un interviu pentru presa locală o profesoară de biologie din Drochia a comparat ingenios actuala situație a profesorilor cu aflarea într-un reactor nuclear. Și nu pentru că nu toți profesorii cunosc perfect tehnologiile computerizare, dar și pentru că profesorii trebuie în timp extrem de scurt să valorifice platforme și metode de studiere la distanță, total necunoscute anterior. Este complicat și pentru cei tineri, ce să mai vorbim despre profesorii în etate, care formează majoritatea la noi (apropo, din pronosticurile Ministerului Educației, către anil 2021 în sistem pedagogii-pensionari vor constitui 41%)? Plus – nimeni nu le-a anulat obligațiunile zilnice. Adică, predarea materiei, perfectarea documentelor… Liubovi Terzinova, directoarea liceului teoretic din Ciadîr-Lunga, spune că doar pentru verificarea temelor pentru acasă și expedierea lor elevilor, are nevoie de 3-4 ore.

Despre volumul mare de muncă vorbește și Natalia Viținscaia, profesoară la un colegiu: ”Dacă ai peste 100 de elevi, discipline de facto – 7, dat fiind că istoria, cursul 1-2-3, cuprinde epoci diferite, plus același lucru la educația civică, plus etica, psihologia… Iar planul prevede, în afara cursului de bază, și lucrările individuale pe care trebuie să le evaluezi. Tsunami! Profesorul mai poartă răspundere și pentru completarea registrelor electronice, și pentru rapoartele săptămînale! Iar cireașa de pe tort este dirigenția – pentru a nu fi lipsiți de plata pentru ea, diriginții sînt obligați să petreacă online ora clasei și să prezinte darea de seamă respectivă”.

Doctorul în arhitectură, Tatiana Buimistru, docent la Universitatea tehnică din RM, crede că studierea online este un stres pentru studenți și profesori. Dar nu este rațional să o excludem total din proces.” Este bine pentru desfășurarea lecțiilor. Acestea pot fi înregistrate odată pentru 2-3 universități, și renovate ulterior. E bine pentru control în timpul examenelor. Dacă apare o situație care se cere elucidată, întotdeauna poate fi verificată înregistrarea. Însă lecțiile practice, în special la disciplinele de creație, e foarte dificil să le faci online”. Mulți dintre respondenții Noi.md cred că T.Buimistru ar putea avea dreptate, dar numai cu referire la studiile post-universitare. Iar cele preuniversitare și universitare, în opinia majorității, trebuie să fie tradiționale.

În concluzie: cel puțin în viitorul apropiat în Moldova învățămîntul online va duce la reducerea calității cunoștințelor și va aprofunda inegalitatea socială. Dar deja azi trebuie să cugetăm asupra problemei reducerii urmărilor negative ale unei posibile situații de forță majoră (guvernul promite să deschidă școlile la 1 septembrie, însă unii specialiști spun că în toamnă ne așteaptă un nou val de pandemie a coronavirusului). Probabil, de pe acum trebuie să purcedem la corectarea curriculumurilor, modificarea criteriilor de apreciere, stabilirea regulilor de efectuare a testelor, examenelor și colocviilor online, și a cerințelor față de elevi și pedagogi. Cine e pregătit – este înarmat.

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?