Ieșirea din BOR se amînă

În seara zilei de 25 octombrie a avut loc Sinodul mitropoliei Moldovei, care intră în componența Bisericii ortodoxe ruse a Patriarhatului Moscovei. La Sinodul condus de Mitropolitul Vladimir au participat inclusiv Episcopul de Tiraspol-Dubăsari, Vladîka Savva, și episcopul de Bălți, Vladîka Markel, care s-au impus ca apărători activi ai ortodoxiei. Sinodul a decis să nu facă careva mișcări bruște: toate rămîn la locul lor. Mai mult, clericii care au trecut la Mitropolia Basarabiei, au fost lipsiți de rangul lor.

Motivul convocării Sinodului a fost istoria activ discutată pe rețelele sociale și în presă, și anume - scrisoarea pe care în septembrie a expediat-o patriarhului Chiril Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove Vladimir și care, se preconiza, urma să provoace consecințe de amploare.

«Soarta Republicii Moldove este decisă»

Însă publicul larg abia acum a aflat despre conținutul ei. În documentul de patru pagini mitropolitul Vladimir se plînge de situația grea a Bisericii ortodoxe moldovenești după ce a început războiul FR împotriva Ucrainei, și vorbește despre unirea iminentă a Moldovei cu România, și ca urmare aflarea Mitropoliei Moldovei în componența BOR își pierde sensul. Reieșind din cele mai recente evenimente din Ucraina, ce țin de renunțarea la ortodoxie și activizarea mitropoliei Basarabiei pe teritoriul Republicii Moldova, este evident că această scrisoare este încă un pas în campania sistematică și direcționată.

Cum (și principalul – pentru ce?) conținutul documentului predestinat utilizării interne a devenit cunoscut publicului larg? Conform unor date, scrisoarea a fost publicată de fostul deputat Vlad Cubreacov, care susține că a primit copia scrisorii, sosită de la Moscova. Alte surse spun că pentru prima dată despre existența scrisorii a scris la 2 octombrie pe Facebook persoana publică și bisericească Serghei Chapnin, savant în religie și cercetător principal la Centrul de Studii Ortodoxe de la Universitatea Fordham din SUA (demis în 2015 din funcția de redactor executiv al Jurnalului Patriarhiei Moscovei). El și-a exprimat speranța, că va fi publicată copia acestei scrisori, și a menționat că în această scrisoare dură patriarhului Chiril i-au fost adresate întrebări destul de imparțiale.

Mulți se îndoiau – oare nu-i un fals? Nu e o provocare? Dar Vadim Cheibaș, secretar general al mitropoliei Moldovei, a confirmat că scrisoarea este autentică și a fost expediată patriarhului Chiril pe 5 septembrie, 2023, dar răspuns deocamdată nu este. De fapt, nu face să ne așteptăm la un răspuns din partea patriarhului, cel puțin în scris și cu posibilitatea de a fi publicat ulterior. Altceva este interesant: această confirmare, pentru publicul larg, a autenticității scrisorii este inițiativa personală a lui Cheibaș, sau decizia a fost coordonată cu conducerea? Că doar se putea reduce la standardul «Fără comentarii»… Dacă admitem cea de-a doua versiune, apare întrebarea: pentru ce conducerea mitropoliei Moldovei a găsit de cuviință ca despre conținutul scrisorii să afle un număr mare de oameni? Dar, cel mai probabil, este inițiativa domnului Cheibaș, care este unul dintre liderii de rang înalt ai Mitropoliei Moldovei - co-autor al textului scrisorii de mai sus. Mai mulți clerici bănuiesc că Vadim Cheibaș lucrează pentru Patriarhia Română, precum și că a transmis cuiva din străinătate textul scrisorii Mitropolitului Vladimir către Patriarhul Moscovei.

Dar să revenim la scrisoare. Este cu adevărat dură. Mitropolitul Vladimir spune că în actualul context regional Biserica ortodoxă din Moldova devine tot mai puțin populară printre moldoveni din cauza legăturii directe a ei cu Federația Rusă. Mitropolitul Vladimir mai scrie despre «iminenta unire a Moldovei cu România și despre influența în creștere a Mitropoliei Basarabiei».

Șeful Bisericii ortodoxe moldovenești mai povestește despre aceea că el în mod repetat a anunțat patriarhia rusă despre problemele bisericii, inclusiv cele financiare. În acest context mitropolitul subliniază sprijinul în creștere, de care se bucură mitropolia Basarabiei, la care în ultimul timp aderă tot mai mulți clerici ai mitropoliei Moldovei.

Mitropolitul crede că soarta Republicii Moldova deja este decisă de marile puteri: «Într-un timp relativ scurt, ea neapărat se va uni cu România și evident, tot ce promovează Biserica ortodoxă a Moldovei va deveni parte a Bisericii ortodoxe române ».

O altă idee expusă în scrisoare ține de tendința Bisericii ruse de a «absorbi Mitropolia Moldovei în așa numita Lume rusă ».

«Încă o tendință, care îngrijorează poporul nostru și clerul, în care 80% au cetățenie română, – este dorința tot mai insistentă a patriarhatului Moscovei de a absorbi mitropolia Moldovei în așa numita "Lume rusă”, străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale ».

Mitropolitul Moldovei își încheie scrisoarea cu așa întrebări: «În această situație, Vă întrebăm, Sfinția voastră, cum să evităm prăpastia care s-a deschis în rezultatul invaziei Rusiei în Ucraina pe de o parte, și sporirea neîncrederii clerului, dar și a poporului, față de poziția noastră. Cum putem noi menține relații apropiate cu Biserica ortodoxă rusă, dacă legătura geografică este practic distrusă, noi nu mai putem cumpăra obiecte bisericești produse în Federația Rusă, deoarece între țările noastre aproape că nu mai există căi comerciale ? Ce-i de făcut în condițiile consolidării tot mai evidente a Bisericii ortodoxe române în Republica Moldova, și ce-i de făcut dacă Biserica ortodoxă rusă, care se consideră Mama noastră, se comportă față de noi, în opinia noastră, cel puțin nerespectuos? ».

Desigur, o scrisoare așa de netrivială nu putea să apară în mod obișnuit. Din cele relatate pentru site-ul Noi.md de o sursă care cunoaște situația, scrisoarea a fost scrisă «în rezultatul presiunii colosale asupra mitropolitului din partea ambasadelor occidentale, a guvernului și președinției ».

Scopul acestor acțiuni este ruperea definitivă a Bisericii ortodoxe moldovenești de BOR. Acest lucru este absolut necesar în campania de amploare și sistematică pentru a rupe Republica Moldova de orice legături cu Federația Rusă – de la interzicerea posturilor TV rusești la interdicția de intrare în țară a savanților, artiștilor, businessmenilor ruși (nemaivorbind de politicieni și jurnaliști) la întreruperea traficului aerian, reducerea maximă a relațiilor comercial-economice și de livrare a energiei.

Unicul lucru, care mai leagă Moldova de Rusia, este biserica ortodoxă. Și acest «obstacol» supărător trebuie înlăturat. Se va reuși oare?

«Susținem și aprobăm»

Imediat după publicarea scrisorii scandaloase, au urmat numeroase ecouri. Astfel, postul TV8 a pregătit un reportaj amplu, autorii căruia susțin că opinia mitropolitului Vladimir a fost sprijinită și de alți clerici din Moldova. De altfel, dacă ascultăm atent ce spun ei, vedem că-s foarte precauți în declarații și doar apreciază pozitiv activitatea mitropoliei în întregime.

«Noi suntem în continuare patrioții țării noastre, o iubim, iubim acest popor și slujim cu abnegație biserica noastră. Un preot sau un ierarh al bisericii noastre niciodată nu va determina politica altui stat, în afară de Republica Moldova», — spune episcopul de Orhei Sioluan, care este și starețul mănăstirii Curchi.

«Noi avem încredere în Înalt-preasfințitul mitropolit Vladimir, care timp de trei decenii conduce bine, chibzuit și cu mult tact ierarhic Biserica ortodoxă din Moldova, și avem toată certitudinea că în Biserica noastră lucrurile stau bine », — a menționat Ioann, episcop de Soroca

Adică, episcopii nu vorbesc despre dorita rupere de BOR, iar cuvintele «avem toată certitudinea că în Biserica noastră lucrurile stau bine» chiar contrazic afirmația adresată patriarhului Chiril cum că lucrurile stau prost.

De fapt, unicul interlocutor al jurnaliștilor postului TV8, care a exprimat clar o anumită poziție, este un oarecare părinte Petru (nu se știe al cărei biserici și din care localitate): «Eu am așteptat aceasta, dar nu un text așa de dur. În scrisoare se spune despre adevărul aspru din mitropolie. Cunoșteam ceva, dar nu în așa măsură. Noi avem o țară deosebită, influențată politic și dintr-o parte, și din alta. Demult trebuia să revenim la biserica română, și acum este timpul potrivit. Opinia mitropolitului Vladimir a coincis cu a noastră, a majorității clericilor din Moldova ».

Dar, deși potrivit părintelui Petru această opinie «aparține majorității», noi (și alte publicații) nu am găsit reprezentanți ai acestei majorități și a trebuit să ne mulțumim cu opinia lui Rodion Gavriloi, care nu este un duhovnic, deși a absolvit seminarul teologic ortodox din București, ci un activist civic, care a declarat: «Mitropolitul Vladimir face un pas corect prin distanțarea de patriarhia Moscovei. Acum el are două căi. Prima: împreună cu opt arhierei trebuie să proclame autocefalia, adică independența Bisericii moldovene de patriarhatul Rus. A doua – să treacă sub jurisdicția Patriarhatului român ».

Mitropolitul a greșit?

Dar e mare și numărul celor care împărtășesc opinia inversă. Spre exemplu, politologul Andrei Safonov (Tiraspol) susține într-un comentariu că «autoritățile și administrația RMN și apărătorii Transnistriei nu se gîndesc la biserica noastră transnistreană din afara Patriarhiei Moscovei ». Mai mult, «dacă patriarhia Moldovei intră în patriarhatul BOR, nu există probleme. Dacă răuvoitorii o vor rupe de BOR – atunci transnistrenii o vor socoti a lor, iar Transnistria va fi îngrijită de episcopatul supus direct patriarhiei Moscovei», - este convins Andrei Safonov.

În opinia politologului Alexandr Corinenco, mitropolitul Vladimir greșește în aprecierile sale : «Populația în continuare are încredere în biserică. Această instituție întotdeauna s-a bucurat de autoritate și un credit de încredere înalt. Este caracteristic și țărilor sărace și corupte, populația lor se trage spre Dumnezeu ca spre ultima speranță la o viață mai bună, și Moldova nu este o excepție».

Dar recunoaște totuși, că patriarhie Moscovei pierde legătura cu mitropolia Chișinăului. În opinia politologului, este din cauza că între țările noastre se află o țară în care au loc acțiuni militare. «Și biserica este o organizație, care efectuează contacte directe între clerici, sprijinirea spirituală și materială a parohiilor, dar în virtutea circumstanțelor clericilor le este dificil să mențină aceste contacte. Țin să menționez, că majoritatea populației din Moldova este fidelă BOR», - spune Corinenco.

Anume asta au demonstrat și rezultatele recentei ședințe a Sinodului. Dar nu face să ne liniștim.

Un concurent activ

Mitropolia Moldovei a intrat în componența BOR în a. 1813 la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, numele căruia îl poartă o stradă din Chișinău. Și pînă în anii 90 ai secolului trecut toate parohiile republicii țineau de mitropolia Moldovei, care era sub jurisdicția BOR. Apoi a apărut mitropolia Basarabiei, îngrijită de Biserica ortodoxă română. Da patriarhatul Moscovei, care tindea să mențină unitatea lumii ortodoxe, încerca să nu se certe cu Biserica română și de fapt a permis prezența acesteia pe teritoriul său canonic. Acum aceasta controlează 10% din parohiile de pe teritoriul Moldovei.

Nu-i secret, că România a obținut majoritatea acestor parohii prin coruperea clericilor din mitropolia Moldovei. Trecerea unui preot de la mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei este plătită generos , și fluxurile financiare cresc an de an. Acum preoții mitropoliei Basarabiei, fiind de fapt funcționari români, ridică de la statul român un salariu la nivel de 800-900 euro.

Cu adevărat, absoluta majoritate a preoților moldoveni, în ciuda presiunilor și a metodei «biciul și turta dulce» se pronunță împotriva ieșirii Bisericii moldovenești din componența BOR. Ceea ce nu reduce deloc activitatea Bisericii ortodoxe române – cu adevărat concurenta directă a BOR în Moldova. Acum ea vede posibilitatea directă de a-și supune parohiile «basarabene». Autoritățile moldovene sprijină deschis ierarhii acestor biserici, ceea ce ne confirmă spre exemplu intenția de a-i transmite o parte din clădirea istorică a Bibliotecii naționale (care, de altfel, a fost stopată grație criticilor dure din societate). Dar dacă tendințele curente se vor menține, în ani numărați se va pune problema privării Bisericii Ortodoxe Ruse de Catedrala din Chișinău și trecerii acestui templu în Mitropolia Basarabiei.

În vara anului curent (despre aceasta a scris site-ul nostru (https://noi.md/ru/analitika/kuda-dvinetsya-moldavskaya-cerkovi) Moldova a fost vizitată de administratorul patriarhului român , care potrivit unor surse a discutat cu reprezentanții mitropoliei Moldovei posibilitatea trecerii acesteia sub protecția Patriarhiei române.

Posibil, scrisoarea din septembrie către patriarhul Chiril este una din consecințele acestei vizite.

Pe calea vecinilor?

Este imposibil să nu observi, că în multe aspecte Republica Moldova repetă calea Ucrainei vecine. Nu este o excepție nici problema bisericii.

Schisma bisericească se cocea demult acolo. Încă în a.2019 la Istanbul Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a prezentat în mod solemn mitropolitului ucrainean Epifanie tomosul de autocefalie al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (UBO), semnat în ajun. Conform tomosului, adică decretului special privind organizarea bisericească, Biserica ortodoxă ucraineană există canonic autocefal, independent și auto-ordonat, avînd propriul primat cu titlul „Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine”.».

În Ucraina, încercările de a crea biserica autocefală s-au făcut în permanență, dar fără rezultat. Ideea creării bisericii locale în țară , care să nu fie legată de Biserica canonică ucraineană a patriarhatului Moscovei, a început să fie promovată activ după a. 2014, și realizată peste cinci ani. Deși în Ucraina, la fel ca în multe alte țări, biserica este separată de stat, inițiatorii autocefaliei nu ascundeau, că este o chestiune politică. Principalul – independența de BOR.

BOR a numit atunci oferirea autocefaliei noii biserici ucrainene o încălcare a tuturor regulilor patristice și apostolice, și se temea că aceasta ar duce la pierderea proprietăților Bisericii Ortodoxe Ruse din țară (adică mănăstiri și biserici) și conflicte între credincioși. Ceea ce , de fapt, a și avut loc acum.

Între anii 2019 și 2021, potrivit lui Antonie, mitropolit de Borispol și Brovarsk, administrator al Bisericii ortodoxe ucrainene aflate sub jurisdicția BOR, au fost înregistrate 500 de infracțiuni legate de reînregistrarea ilegală a statutelor comunităților religioase ale BOU în folosul UBO, precum și 144 cazuri de acaparare a bisericilor BOU de către schimnici (în versiunea BOR).

În a.2022 atacurile asupra bisericilor BOU s-au întețit semnificativ. Adepții UBO sprijiniți de autoritățile locale au acaparat catedrala și alte biserici din Ivano-Francovsk și Lvov, după care în aceste orașe nu au mai rămas biserici ale BOU. Au fost acaparate bisericile BOU în Volîn, Kiev, Poltava, Rivne, Ternopil, Hmelnytsky, Cherkassy, ​​​​Cernivtsi și alte regiuni. Victor Elenskii, șeful Serviciului de stat pentru etnopolitici și libertatea conștiinței din guvernul Ucrainei a informat, că numai în aprilie,2023 mai bine de 80 de eparhii ale BOU au trecut la UBO.

Au fost fixate zeci de cazuri de vandalism, inclusiv incendieri, în raport cu bisericile ortodoxe. Mai multe biserici și capele au fost demolate (Kiev, Lvov ș.a.).

Din octombrie, 2022 Serviciul de securitate a Ucrainei (SSU) a efectuat peste 100- de percheziții în mănăstiri, biserici și clădiri administrative ale eparhiilor BOU din toată țara. Concomitent, au început arestările arhiereilor, clericilor și enoriașilor activi ai BOU, pe numele cărora se anunțau sancțiuni personale.

Dar cel mai rezonant caz a fost cazul Lavrelor Kiev-Pechersk și Pechersk. La 10 martie, 2023 direcția rezervației Kiev-Pechersk a cerut călugărilor BOU să părăsească lavra «în legătură cu rezilierea contractului de arendă». În jurul lavrei s-a desfășurat o confruntare între reprezentanții puterii, poliție, activiștii UBO pe de o parte, și călugării mănăstirii și enoriașii BOU pe de alta. Cu sprijinul poliției, mai multe clădiri au fost sigilate, intrarea pe teritoriu restricționată. Împotriva călugărilor a fost depusă o cerere în judecată, privind împiedicarea muzeului-rezervație de a folosi proprietatea statului, pornit un dosar penal privind «deteriorarea intenționată a siturilor de patrimoniu cultural ».

În același timp, era pregătită interdicția legislativă a BOU. Și la 19 octombrie, 2023 Rada supremă a Ucrainei a adoptat în primă lectură proiectul de lege al guvernului privind interzicerea bisericii ortodoxe ucrainene.

Oare în Moldova interzicerea mitropoliei Moldovei nu va fi rezultatul logic al unui plan realizat sistematic în scopul scindării credincioșilor moldoveni?

Despre aceea, că un atare plan a fost elaborat dincolo de hotarele Moldovei ne vorbesc numeroase fapte. Astfel, cu ceva ani în urmă a fost publicat raportul Chatham House (Institutul Regal al Afacerilor Internaționale) din Londra, dedicat Moldovei, Belarusului și Ucrainei. Experții britanici au clasificat aceste state drept țări «aflate în prima linie a luptei foarte dure pentru viitorul lor ». Raportul conținea diverse recomandări pentru mass-media, ONG, politicieni și alte structuri chemate să contribuie la promovarea valorilor occidentale. Inclusiv cum să fie slăbită ortodoxia în Moldova. «A cuceri inimi și minți prin Biserica ortodoxă rusă», în opinia Londrei, era «vulnerabilitatea» moldovenească. În Ucraina vecină «vulnerabilitatea» , adică influența BOR, a și fost înlăturată. Probabil, a venit timpul potrivit pentru a ne lua și nouă această «vulnerabilitate» .

Complicat și de durată

Există o opinie – exprimată de același Rodion Gavriloi, că mitropolia Moldovei trebuie să se proclame autocefală, adică independentă de patriarhia Moscovei.

Să fie oare real acest lucru?

Conform dipticului adoptat de Biserica din Constantinopol, în prezent există 15 biserici autocefale, adică biserici ortodoxe locale independente (dintre care 14 general recunoscute și una recunoscută parțial), care sunt situate în următoarea ierarhie de onoare: Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, rusă, sîrbă, română, bulgară, georgiană, Cipru, elenă, poloneză, Albania, ținuturile cehe și Slovacia, Ucraina.

Esența autocefalei este că primatul Bisericii autocefale este ales și numit de episcopii proprii, fără a obține permisiunea sau aprobarea altor Biserici autocefale. Biserica autocefală are multe alte drepturi, dar are și anumite restricții.

De regulă, se evidențiați următoarele criterii de legitimitate a separării administrativ-teritoriale a Bisericii locale („Biserica Fiică”) de Biserica chiriarhală („Biserica-Mamă”):

• independența politică a teritoriului Bisericii locale care se separă
• îndepărtarea geografică de centrul Bisericii chiriarhale
• diferența etnică a regiunii de teritoriul Bisericii chiriarhale
• acordul Bisericii chiriarhale

Mai greu de definit, dar poate și mai importante condiții ar fi:

• dorința de autocefalie a unei majorități semnificative a turmei și a clericilor Bisericii locale care se separă
• capacitatea Bisericii locale care se separă de a exista de sine stătător (Printre altele, deoarece esența autocefaliei este considerată a fi instalarea independentă arhiereilor, care necesită cel puțin alți doi arhierei, autocefalia necesită prezența a cel puțin trei arhierei)

O axiomă juridică și canonică este principiul: nimeni nu poate oferi altuia mai multe drepturi, decît are el însuși. De aceea unei biserici locale îi pot oferi autocefalie doar acele instanțe administrativ-bisericești, care dețin puterea supremă. Înainte de toate, este Sinodul ecumenic.

În ce măsură Mitropolie Moldovei corespunde tuturor acestor condiții? Așa dar, procesul este foarte complicat și de durată, își în viitorul apropiat nu face să-l așteptăm. Doar dacă în treburile pur religioase se va implica politicul.

Vladislav Bordeianu