X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Fenomenul diasporei

23 noi. 2020,, 18:01   Analitică
30822 25

Exact cu o săptămînă în urmă a devenit cunoscut numele noului președinte al Moldovei. Factorii care au adus-o pe Maia Sandu la victorie sînt mulți. Unul dintre ei se numește diaspora.

În turul doi al alegerilor prezidențiale a votat un număr record de cetățeni ai Moldovei peste hotare - peste 262 de mii (pentru comparație-în primul tur această cifră era de 150 de mii). Dintre aceștia, 93% și-au dat votul pentru Maia Sandu.

Oamenii care se numesc diasporă au devenit o forță puternică care influențează în mare măsură viața politică a țării noastre.

Drepturi fără obligații?

În primul tur al alegerilor prezidențiale 2020 anume diaspora a adus-o pe lidera PAS pe primul loc. Președintele în exercițiu, Igor Dodon, a cîștigat în primul tur al alegerilor prezidențiale în Republica Moldova, fără a ține cont de voturile diasporei - voința cetățenilor care au votat la secțiile de votare de peste hotare. Astfel, rezultatul primului tur de scrutin a fost decis de cei care trăiesc și lucrează în afara țării.


Poate că anume acest succes i-a încurajat pe susținătorii Maiei Sandu și le-a oferit posibilitatea să se mobilizeze la maxim și să cîștige în turul doi.

În acest sens, în societate și în mediul de experți a apărut din nou întrebarea: cît de corect este să dai drept de vot persoanelor care nu plătesc impozite acestui stat? Practic nerezidenților?

Disputa cu privire la faptul "dacă are dreptul diaspora să ne aleagă parlamentul și președintele" nu are loc primul an. Îndeosebi de activ ea începe în perioada alegerilor - parlamentare sau prezidențiale.

În comunitatea de experți din Moldova nu există o opinie clară în acest sens. Unii cred că privarea cetățenilor RM plecați peste hotare de dreptul de a vota nu este corectă și este fundamental greșită: "Da, acești cetățeni nu plătesc impozite în țară – și acest lucru este unul din principalele argumente ai celor care optează pentru limitarea drepturilor reprezentanților diasporei în ceea ce privește alegerile, dar să nu uităm că concetățenii noștri, plecați peste hotare, sînt cei mai importanți investitori ai noștri. Prin transferurile lor, ei investesc anual în economia moldovenească sume care depășesc cu mult mărime investițiile străine directe".

Dar există și cei care au un alt punct de vedere: "Întrebarea se pune în felul următor - au dreptul cei care au plecat să decidă soarta celor care au rămas? Faptul că cei plecați din țară nu plătesc impozite nu este cel mai puternic argument. Este ușor de argumentat că sumele provenite din străinătate în Moldova pot fi comparate cu sumele impozitelor persoanelor fizice plătite de cetățeni în interiorul țării. Și, deși primele sume nu ajung imediat la buget, dar, de asemenea, îndeplinesc o serie de funcții necesare pentru societate. Fiecare alege să plece din Moldova sau să rămînă. Nimeni nu dă afară pe nimeni cu forța. Ai luat decizia de a pleca pentru a cîștiga mai mult – este dreptul tău. Statul de origine este obligat să-ți ofere în străinătate un anumit sprijin (de exemplu, consular) în cazul apariției unor situații de forță majoră, dar să alerge după tine ca să-ți poți exercita dreptul la vot, el nu este obligat.

Dacă ești un patriot atît de mare și vrei neapărat să voteze, dovedește-o, cheltuie cîteva sute de dolari sau euro pentru un bilet la avion în ambele direcții - o dată la cîțiva ani nu este atît de mult, vino acasă și votează. Patriotismul, dacă este adevărat, nu declarativ, presupune și dorința de sacrificiu. Fără el acesta deja nu mai este patriotism, ci demagogie".

Cu patru ani în urmă, în timpul ultimei campanii prezidențiale, și-a exprimat punctul de vedere pe această temă, fostul viceministru de Externe, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și Probleme de Securitate, Valeriu Ostalep, numind această problemă conceptuală: "Eu, din punct de vedere al intereselor noastre, aș fi oferit drept de vot numai plătitorilor de impozite. Pentru că oamenii care nu vin acasă cîte 10-15 ani, iar ei vor fi din ce în ce mai mulți, dau de la 5% din totalul de voturi. Adică, din punct de vedere politic, putem intra în contact cu astfel de diaspore și să influențăm politica noastră. Este o chestiune care trebuie discutată. Adică tu nu ești aici, nu participi sau participi în mod indirect, la dezvoltarea acestei țări și a acestei societăți, dar la conducerea și cursul ei influențezi. Acest subiect trebuie discutat foarte serios și în primul rînd cu diaspora. Ei trebuie să-și spună părerea la acest subiect. Au de gînd să se întoarcă și, dacă da, atunci cînd? Vor să primească pensia moldovenească etc. Există o mulțime de întrebări”.

De atunci nu s-a produs nicio modificare a domeniului legislativ, nu s-au desfășurat discuții publice, nu au fost găsite consensuri, iar influența diasporei asupra vieții politice a țării doar s-a intensificat. În alegerile prezidențiale din 2020, voturile diasporei au constituit circa 16%.

În același timp, o activitate specială o demonstrează, din anumite motive, cei care au plecat la studii sau la muncă în țările occidentale. Și anume vocile acestor reprezentanți ai diasporei sînt cruciale. Cetățenii moldoveni aflați în Rusia nu sînt la fel de activi ca și compatrioții noștri care locuiesc în Europa și America. Acesta este un fenomen foarte interesant, care necesită o cercetare aparte.

Este oarecum ciudat că mulți din diaspora, care au plecat pentru totdeauna, ai căror copii au devenit italieni, francezi și germani și nu intenționează să se întoarcă acasă, încă mai cred că statul moldovenesc le este dator, iar ei lui – nu. Să ne amintim cum în luna aprilie a acestui an, cînd, din cauza răspîndirii coronavirusului, concetățenii noștri s-au întors masiv din străinătate, iar Guvernul le-a propus să cumpere polițe de asigurare medicală. Cît de mult s-au indignat! Cel mai bine atunci a descris această situație pe pagina sa personală de Facebook fostul vicepremier al Moldovei, Alexandru Muravschi.

"Se primește un film interesant. Cînd vine vorba despre alegeri, reprezentanții unor forțe politice cu spumă la gură demonstrează că compatrioții noștri care muncesc peste hotare, pe care îi numesc cu frumosul cuvînt "diasporă", au toate drepturile de a participa la vot. Iar dacă guvernul nu va deschide suficiente secții de votare peste hotare, atunci va încălca drepturile constituționale ale acestor cetățeni și așa mai departe. Și cer acest lucru pentru toată lumea, indiferent de cît timp acești oameni se află acolo, deși unii dintre ei au uitat deja, probabil, cum arată străduțele din satul lor.

Dar cînd s-a pus întrebarea că acești cetățeni au și obligații civile, inclusiv de a avea asigurare medicală, atunci aceste forțe politice au început să strige despre încălcarea drepturilor acestor cetățeni, aproape despre discriminarea lor, au început să numere pentru cîte zile au venit în țară, chiar și-au amintit de frumosul cuvînt "rezident". Ciudați cetățeni sînt acești muncitori de-ai noștri. Aici este cetățean, dar puțin mai jos nu mai este", a scris Muravschi.

Cu gîndul la patria îndepărtată

Compatrioții noștri care au plecat la muncă peste hotare au început să fie numiți diasporă relativ recent. Această denumire a apărut datorită aceleiași Maia Sandu, cînd a venit la conducerea partidului PAS și a început o activitate politică activă. Pînă atunci, ei se numeau modest gastarbeiteri moldoveni.

În general, conceptul de diasporă este destul de neclar, iar diferite dicționare și enciclopedii oferă definiții diferite. Dar există unele semne comune pentru toate sursele, prin care un anumit grup poate fi atribuit diasporei. Primul și cel mai important - diaspora sînt persoanele care aparțin unei etnii, care au părăsit țara de origine (ei sau strămoșii lor), s-au acomodat în noua țară de reședință (au primit cetățenia sau, cel puțin, permis de ședere permanentă), dar și-au păstrat propria lor identitate etnică, cetățenia și mențin legătura cu țara de origine. Al doilea semn important este prezența unor structuri sociale și organizatorice durabile, create de membrii diasporei.

De aceea, este mai potrivit să nu vorbim despre diaspora moldovenească, ci despre cetățenii RM aflați temporar la muncă peste hotare. Dar, de îndată ce vor primi statutul de diasporă - iar acest proces are loc - problema participării lor la alegeri va deveni și mai gravă. Cei care se ocupă de această problemă știu că în multe țări participarea unor astfel de cetățeni la alegeri este interzisă, iar în altele există o serie întreagă de condiții.

În majoritatea țărilor, inclusiv cele mai apropiate de noi Ucraina, România, Rusia, Belarus, nu există restricții pentru votarea cetățenilor săi în străinătate. Cu toate acestea, legile unor țări precum Israel, Armenia sau Grecia sînt mai stricte față de pămîntenii lor care au părăsit țara.

Potrivit legislației Armeniei, doar două categorii de cetățeni au dreptul să voteze în străinătate – diplomați, membrii familiilor lor și angajații filialelor de peste hotare ale companiilor înregistrate în Armenia. Votarea în străinătate a fost anulat aici în 2007.

Potrivit legii israeliene, cetățenii care trăiesc sau se află temporar în străinătate nu au dreptul la vot decît dacă ajung în Israel în ziua alegerilor. Votul este permis doar reprezentanților oficiali israelieni, angajaților corpului diplomatic și consulatelor, reprezentanților "Sohnut", precum și marinarilor.

Dar, în ultimul timp, apar tot mai multe voci care spun că legea care există din 1948 este depășită și nu este în totalitate adaptată la modernitatea în care oamenii din întreaga lume au devenit mult mai mobili atunci când vine vorba de muncă, învățămînt și călătorii. Astfel, în documentul publicat în urmă cu trei ani de Institutul israelian pentru democrație, s-a menționat că, prin interzicerea unui număr semnificativ de israelieni de peste hotare de a participa la alegeri, statul încurajează discriminarea unui grup de populație în comparație cu celelalte.

Unii israelieni propun ca dreptul de vot să fie acordat celor care se află peste hotare cel mult de cinci ani. În multe țări, pentru cetățenii care se află din anumite motive în străinătate, există anume astfel de reguli. De exemplu, în Australia li se permite să voteze cetățenilor care se află peste hotare pînă la șase ani, în Canada - pînă la cinci ani, în Noua Zeelandă - pînă la trei ani. În Marea Britanie, acest termen a crescut la cincisprezece ani. Danemarca limitează perioada de trai în străinătate la doi ani, dar nu impune restricții temporare asupra emisarilor săi oficiali, oamenilor de afaceri, studenților sau celor aflați în străinătate pentru tratament.

De aceea, este puțin probabil să sperăm că Moldova poate prelua experiența israeliană în acest domeniu. Și într-adevăr, privarea cetățenilor Moldovei de dreptul electoral nu ar fi democratică. Cu toate acestea, s-ar putea, prin studierea experienței altor țări, cel puțin introduce unele modificări legislative. De exemplu, admiterea la urnele de vot a celor care se află în afara hotarelor Moldovei nu mai mult de cinci ani (cu excepția funcționarilor de stat aflați în deplasări, a lucrătorilor diplomatici și a studenților).

Și în mediul avocaților, legiuitorii cu o bogată experiență răsună deja astfel de propuneri. Una dintre ele în ajunul celui de-al doilea tur de scrutin, a fost exprimată pe pagina sa de pe rețelele de socializare de fostul președinte al Curții Constituționale a Moldovei, Victor Pușcaș.

”Nu pot înțelege, prin ce contribuie ei la dezvoltarea economiei, agriculturii, construcția drumurilor, oprirea degradării satelor, îmbunătățirea sistemelor de educație, cultură și învățămînt, reparație...etc, etc, etc. Au făcut ceva de folos societății pe parcursul anilor? Nmic. Cam ne-am săturat de atîtea sfaturi”, a menționat el într-un mesaj pe rețelele de socializare.

"Nu pot înțelege cum contribuie la dezvoltarea economiei, agriculturii, construcțiilor rutiere, stoparea degradării satelor, îmbunătățirea culturii și a sistemului educațional, repararea etc. Nimic. Sîntem puțin obosiți de atîtea sfaturi", a menționat el într-o postare pe o rețea de socializare.

Potrivit lui Pușcaș, el nu-i poate înțelege pe cei care s-au mutat cu traiul în alte state și consideră că pentru astfel de cazuri este necesară concretizarea legislației electorale.

"Dreptul de vot trebuie să aparțină tuturor cetățenilor RM care locuiesc permanent în RM și celor care muncesc peste hotare la lucrări sezoniere. Cei care s-au așezat cu traiul în alte state și s-au integrat în societățile statelor respective nu mai participă la dezvoltarea RM, cu atît mai mult nu paticipă la administrarea treburilor publice. Noi, cei care zilnic ne ciocnim de diferite probleme, pe care tot noi trebuie să le rezolvăm, avem tot dreptul să cerem ca toți conaționalii noștri, indiferent de durata aflării lor peste hotare, să renunțe la războiul psiho-informațional, declanșat în RM de către opoziție cu participarea nemijlocită a lor, fiind folosiți ca un instrument agresiv împotriva poporului moldovenesc”, a conchis Pușcaș.

Ei ne hrănesc?

Unul dintre principalele argumente ale celor care apără dreptul diasporei de a decide soarta țării – ei trimit acasă atît de mulți bani, încît practic doar datorită lor rezistă economia națională.

Într-adevăr, în fiecare an, în țară intră în medie aproximativ 1,5 miliarde de dolari – acestea sînt datele oficiale. Să presupunem că încă 0,5 miliarde vin în numerar. Adică - pînă la 2 miliarde de dolari pe an. Acum, în legătură cu pandemia, acest volum a scăzut, dar cifrele oricum sînt impresionante. Unii politicieni și chiar economiștii susțin că acești bani formează 18-20% din PIB.

Însă, așa cum a explicat fostul viceprim-ministru al Moldovei, Alexandru Muravschi, această afirmație este absolut greșită.

"Faptul că volumul încasărilor din străinătate este de pînă la 18-20% din PIB nu înseamnă că acești bani alcătuiesc 18-20% din PIB. Acolo sînt necesare alte calcule care ne vor duce la nivelul de 6-8%", a scris el în comentariul său pe o rețea de socializare. Și în continuare a propus evaluarea influenței acestor bani asupra economiei țării.

El este de acord că acești bani îmbunătățesc în mare măsură balanța de plăți a țării. "Banii trimiși rudelor, în primul rînd părinților, permit acestor persoane să ducă un stil de viață mai mult sau mai puțin acceptabil. Un mulțumesc pentru acest lucru ar trebui să spună beneficiarii acestor tranferuri. Omenește, acesta este un comportament normal al copiilor față de părinții lor. O parte din bani pleacă în depozitele din băncile din Republica Moldova, formînd astfel mijloace pentru creditarea agenților economici și a populației. O parte din fonduri sînt investite în construcții, cumpărarea sau repararea bunurilor imobiliare, ceea ce stimulează dezvoltarea industriei materialelor de construcții locale și creează locuri de muncă în acest sector. Banii primiți de rude merg în consum, stimulează importul și prin sistemul de colectare a TVA și accizelor sporesc veniturile la buget", scrie Muravschi. Și acestea toate, în opinia sa, sînt plusuri.

Iar în continuare el vorbește despre reversul medaliei. "Să începem cu minusurile de ordin bugetar-economic. După cum se știe, sistemul de pensii al RM are un caracter solidar. Atît timp cît omul lucrează, el și angajatorul său plătesc contribuții la Fondul de pensii din care se plătesc pensiile bătrînilor. Cînd o persoană se pensionează, ea primește pensie datorită faptului că muncitorii plătesc contribuții la Fondul Social. Reprezentanții AND (așa-numita diaspora - n.ed.) nu achită nici un bănuț în fondul de asigurări sociale. Aceasta înseamnă că pensia părinților lor, precum și rudelor invalizi sînt achitate de cei care au rămas și lucrează în RM. Polița medicală la noi este în baza asigurărilor. Și ea la fel este solidară. În același timp, pentru pensionari și minori plătește statul din Fondul de asigurări în medicină. Fondul asigurărilor în medicină se formează din contul angajaților și angajatorilor din RM. Reprezentanții AND nu achită niciun bănuț în fondul de asigurări în medicină. Adică, părinții și copiii lor sunt deserviți de instituțiile medicale din țară doar datorită faptului că cei care au rămas plătesc pentru ei. Creșterea importurilor. Banii transmiși rudelor merg pentru consumul zilnic. Economia țării, producția locală nu poate satisface rapid nevoile populației și sînt satisfăcute în principal din import. Dar acest import, din diverse motive, suprimă și mai mult producătorul local și procesul se dezvoltă în spirală", explică situația unul dintre cei mai experimentați economiști ai țării.

"Nu dau vina pe cei care au plecat, dar nu am de gînd să-i transform în eroi. Fiecare este creatorul propriului destin. Fiecare ia propria decizie. Și nu înțeleg de ce trebuie să-i mulțumesc celui care a plecat, în detrimentul celui care a rămas și conduce troleibuzul, construiește case, prelucrează cîmpurile în Patria sa. Și nu trebuie să-mi spuneți că au fost impuși. Da, a fost o perioadă foarte dificilă la început. Dar mai apoi și acum există o mulțime de oportunități de a lucra acasă. Da, pentru a primi deacamdată mai puțin, dar vom construi țara", scrie în concluzie Alexandru Muravschi.

Vom construi țara împreună?

Situația în care o mare parte din populația țării tinde să se mute în alte țări este un concept vicios. Acest lucru duce la degradarea statului. Conceptul ar trebui să fie unul armonios care să ducă la dezvoltarea țării sale.

De fapt, despre aceasta a vorbit Igor Dodon, răspunzînd la reproșuri privind replica sa despre "electoratul paralel". El a explicat că a vorbit despre faptul că compatrioții noștri de peste hotare au propriile preferințe politice, care nu corespund preferințelor celor care locuiesc în Moldova.

"Ne bucurăm că în Moldova există cetățeni active - în interiorul și în afara țării. Am spus clar: preferințele sînt diferite la cei din țară și la cei din afara ei, dar toți ei sînt ai noștri. Sarcina mea pe viitor - în funcția de președinte, politician - trebuie să facem totul pentru a-i convinge să se întoarcă acasă. Oamenii cu experiență, tinerii cu experiență. Voi propune un program pentru a aduce acasă cetățenii Moldovei. Nu pot exista ziduri între noi și diasporă. Fratele soției mele este peste hotare, 30-40% dintre rudele din Sadova lucrează în Italia. Eu nu creez ziduri între noi", a spus Igor Dodon.

Judecînd după rezultatele alegerilor, mesajul său nu a fost auzit. Dimpotrivă, actualul vot al cetățenilor moldoveni peste hotare a bătut toate recordurile imaginabile. În ciuda numeroaselor restricții legate de covid în țările europene, compatrioții noștri s-au adunat cu miile la secțiile de votare. Pe undeva zarva a fost atît de mare, iar cei care doreau să voteze atît de mulți, încît nici măcar nu le-au ajuns buletine de vot. Unii analiști locali au atras atenția asupra capacității ridicate a acestor secții de votare – se primea că, în medie, fiecare votant reușea să voteze în trei minute!

Dar care a fost cauza acestei activități? De ce concetățenii noștri străini sînt de acord să vină din alte orașe unde sînt deschise secțiile de votare și să stea șapte-opt ore la coadă? Ce i-a determinat să-și petreacă singura zi liberă pentru a pune o ștampilă în buletinul de vot pentru un candidat la președinție al unei țări în care nu trăiești? "Am o familie în Moldova. În Germania, am plecat doar pentru a face bani pentru a-mi cumpăra un apartament. Visez să mă întorc acasă și vreau ca aceasta să fie o țară normală", astfel, la solicitarea site-ului nostru, și-a comentat decizia unul dintre reprezentanții diasporei moldovenești.

Iată acum ei vor avea președintele pe care l-au dorit. Deci, trebuie să ne așteptăm ca în curînd aceste 250 de mii să vor întoarce în patrie și vor participa la construcția unei "Moldove europene" noi, moderne? Sau vor aștepta ca cei care locuiesc aici să le creeze locuri de muncă bune și salarii mari, să facă din Moldova o "țară normală"?

Dar dacă speranțele lor nu vor fi justificate? Or, potrivit practicii electorale internaționale, persoanele care au plecat peste hotare rareori votează pentru partidele de la guvernare în alegerile din țările lor - reprezentanții diasporei, de regulă, se disting printr-o stare de spirit protestatară. Trebuie să înțelegem că peste hotare de cele mai multe ori pleacă cei care sînt nemulțumiți de ceva în propria țară: nivelul salariului, nivelul de trai, situația politică și așa mai departe. Ei vor vota întotdeauna împotriva puterii-oricare ar fi ea. Prin urmare, nu este exclus ca la următoarele alegeri, cei care și-au dat votul astăzi pentru lidera PAS, peste patru ani, să-l dea altcuiva.

Evident, Maia Sandu și partidul său trebuie să țină cont de acest lucru și să nu reiasă din faptul că cu cît mai mulți oameni vor pleca din țară, cu atît mai multe voturi vor putea primi partidele de dreapta.

Cristina Agatu

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?