Un originar din Belarus – erou al operațiunii Iași-Chișinău

Un originar din Belarus – erou al operațiunii Iași-Chișinău

În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în luptele pentru eliberarea Moldovei de invadatorii germano-români, şi-au pierdut viaţa aproximativ 70 de mii de soldați sovietici de diferite naționalități.


Pentru eroismul manifestat pe pămîntul moldovenesc, 176 de soldați de 13 naționalități s-au învrednicit de titlul de Erou al Uniunii Sovietice, șase militari au devenit cavaleri ai Ordinului Victoriei.


Printre soldații sovietici care au eliberat Moldova în 1944, a fost și Vladimir Viktorovici Wojciechowicz, belarus de naţionalitate, născut în anul 1924.
Vladimir Viktorovici a fost lansator de mortiere, cercetaş al liniei de front, a trecut prin principalele bătălii ale Marelui Război Patriotic: pe lîngă operațiunea Iași-Chişinău, a participat la bătălia pentru Moscova și Bătălia de la Stalingrad, a eliberat de fasciști teritoriile României, Ungariei, Iugoslaviei și Austriei. Ca parte a celebrei divizii Herson, Wojciechowicz a luptat sub conducerea viitorului reorganizator al trupelor aeriene Vasili Marghelov.


Vladimir Viktorovici și-a început cariera militară fiind încă de fapt școlar. Deja în a treia zi de război, pe 24 iunie 1941, el și șapte dintre colegii săi de clasă au fost trimiși la așa-numitul batalion de vînătoare, format de comitetul raional al partidului pentru a lupta cu diversioniştii germani în prima linie. Compoziția de vîrstă a batalionului a fost variată, de fapt, nu au primit uniforme militare, dar fiecărui luptător i s-a oferit cîte o pușcă, 10 gloanțe și o grenadă. Patrularea teritoriului a fost efectuată în grupuri a cîte șase persoane. În activul grupului lui Wojciechowicz a fost reținerea mai multor agenți inamici care au lansat rachete pentru orientarea avioanelor germane. În acele zile, acest grup era cît pe ce să fie ucis, cînd a dat peste un întreg detașament de diversionişti germani, îmbrăcați în noua uniformă a Armatei Roșii.


Sfîrşitul participării lui Vladimir Viktorovici Wojciechowicz la război a fost nu mai puţin impresionantă: el, ca parte a regimentului combinat al Frontului II Ucrainean a fost participant la celebra Paradă a Victoriei din 1945 pe Piața Roșie din Moscova.


După război, Vladimir Viktorovici s-a stabilit la Chișinău, a început să predea la Universitatea Agrară. Aici a lucrat pînă la 90 de ani, și-a apărat teza și devenit doctor în ştiinţe.


În 1965, Vladimir Viktorovici Wojciechowicz a organizat la Chișinău un muzeu privat al Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Ideea de a crea un astfel de muzeu i-a apărut în timpul sărbătorii celei de-a 20-a aniversări a Victoriei, la Herson, unde a fost invitat împreună cu alți foști soldați ai diviziei Herson.


Cu această ocazie, într-un interviu, Vladimir Viktorovici îşi amintea:


„Atît comandantul diviziei, cît și comandantul regimentului nostru au mers acolo. Pionierii din Herson au fost cei care ne-au găsit, au scris scrisori – noi înșine nu știam cine şi pe unde s-a stabilit după război. După acel eveniment, la întoarcere la Chișinău, m-am gîndit: divizia noastră a fost şi aici, în Moldova. Aici, pe capul de pod Coşniţa, Şerpeni, mulți dintre băieții noștri au murit. Atunci am fost entuziasmat de ideea de a organiza un muzeu".
Muzeul este situat în curte, în două verande mici, lîngă clădirea cu două etaje, unde Vladimir Viktorovici a locuit de cînd s-a mutat la Chișinău. Aici sînt expuse fotografii rare, portrete ale principalilor comandanți militari ai URSS din timpul războiului, ediții rare de cărți cu tematică militară. Există și materiale exclusive: un prieten de-al lui Vladimir Viktorovici, corespondent de război al ziarului Izvestia, Anatoly Pavlovici Lambroz, a fost fotograful diviziei Herson și a oferit o selecție mare de fotografii din anii de război în format mare.


Administrația raională și Institutul Agrar, al cărui rector era pe atunci un veteran al mișcării partizane Gerasim Iakovlevici Rudi, au contribuit la crearea muzeului. Recent, comunitatea belarusă din Moldova şi-a ajutat compatriotul să repare podeaua din muzeu. Inițial, în expoziţie au fost şi mai multe arme - bineînţeles, inutilizate, în forma în care ar trebui să fie într-un muzeu. Dar acestea au fost furate de nişte răufăcători, care au spart geamul, profitînd de lipsa de pază.


De la deschiderea muzeului, școlarii, studenții, cursanţii, personalul militar al Brigăzii de infanterie motorizată „Ștefan Cel Mare”, aflată în apropiere, îl vizitează în mod regulat.


Anume despre aşa ca oameni ca  vorba despre oameni ca Wojciechowicz  se spune: „sufletul veteranilor de îmbătrîneşte”. În ciuda vîrstei sale venerabile, Vladimir Viktorovici pînă recent a acordat numeroase interviuri presei locale și străine, împărtășind amintiri despre Marele Război, a participat la evenimente sociale, de exemplu, la Campionatul European de Arte Marțiale organizat de federația națională de lupte Voievod. Wojciechowicz a fost invitat de onoare al paradelor din Piața Roșie în 2005 și 2015, a fost implicat în evenimente de Ziua Victoriei la Moscova și în 2016.


Moldova a fost mult timp un loc în care multe popoare au trăit în prietenie și armonie. Despre fiecare dintre acestea judecă vecinii din exemplul celor mai de seamă reprezentanţi ai fiecărei etnii. Belaruşii Moldovei, la fel ca și toți locuitorii meleagurilor noastre, sînt mîndri pe bună dreptate de Vladimir Wojciechowicz. De la cine, dacă nu de la el, se poate afla adevărul despre Marele Război, despre cum soldaţii apaţrinînd mai multor naționalități nu și-au cruțat viața pentru eliberarea plaiului moldav.
Autor: Ivan Ryabtsev Știri pe Bloknot-Moldova


Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load