Poate că ai observat și tu asta în poze sau chiar în realitate: majoritatea statuetelor egiptenilor au nasurile rupte. Dar de ce?
Directorul Edward Bleiberg de la Brooklyn Museum a observat că majoritatea oamenilor care merg acolo și vizitează galeriile de artă egipteană au o singură întrebare pe care o tot repetă – de ce statuetele egiptenilor au nasurile rupte? Pentru el, nasurile rupte erau un dat, o constantă la care nu se gîndea prea mult. La urma urmei, e inevitabil ca, după mii de ani, artefactele antice să nu mai arate ca atunci cînd au fost cioplite. Dacă un nas spart la o statuetă 3D nu pare ceva atît de neînțeles, povestea se schimbă cînd nasurile rupte apar și în reliefurile plate.
Doar că Bleiberg a descoperit un model al distrugerilor deliberate din cultura egipteană, care ar putea explica nasurile lipsă. Cercetările lui Bleiberg au ajuns să fie baza expoziției „Striking Power: Iconoclasm in Ancient Egypt”. Expoziția arată cultura iconoclasmului, care a dus la mutilarea statuetelor. „Consecvența [locului unde se află deteriorările] în sculpturi sugerează că acestea sînt intenționate”, a zis Bleiberg. El a subliniat că motivele pentru vandalizarea statuetelor sînt diverse – politice, religioase, personale și criminale.
Egiptenii antici considerau că puterile importante se odihnesc în reprezentările umane. De exemplu, credeau că esența unei zeități putea să trăiască într-o pictură a acesteia sau că spiritul unui om putea să rămînă într-o statuetă. Statuetele și reliefurile deveneau un fel de punct de întîlnire între lumea reală și cea supranaturală. Astfel, vandalizările reprezentau un act de a dezactiva puterea unei imagini. „Partea distrusă a corpului nu mai este capabilă să își facă treaba”, a explicat Bleiberg. Așadar, fără nas, statueta nu mai putea „respira” și „murea”.
Adăuga comentariu