Test de cultură generală. Ce culoare are cutia neagră a avioanelor?

Odată cu prăbușirea aeronavelor Air Asia QZ8501 și Malaysia Airlines MH17, dar și cu dispariția avionului MH370 sau evenimentele ulterioare care s-au petrecut de-a lungul timpului, cutiile negre ale avioanelor au părut ca de fiecare dată să dețină răspunsurile.

Cutiile negre sînt dispozitive de înregistrare cu prețuri cuprinse între 10.000 și 15.000 de dolari, oferind detalii despre un eveniment aviatic nefericit imediat după petrecerea acestuia, precizează How Stuff Works.

Acestea au devenit foarte populare în special după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Începînd cu acel moment, aceste dispozitive au devenit din ce în ce mai complexe pentru a putea stoca cît mai multe informații despre operațiunile aeriene.

Cutiile negre nu sînt negre și sînt compuse din două părți

Acestea au aceeași culoare cu Podul Golden Gate din San Francisco, oarecum. Culoarea acestora este portocaliu internațional – un set de trei culori folosite în domeniul aerospațial și inginerie pentru a distinge obiectele de mediul în care se află, indică ABC News.

Cutia neagră este compusă din două piese separate de echipament: dispozitivul de înregistrare a datelor de zbor și un înregistrator de voce în cabina de pilotaj. Acestea sînt obligatorii pe orice zbor comercial sau avion privat și sînt de obicei ținute în coada unei aeronave, unde este mai probabil să supraviețuiască unui accident.

Dispozitivul de înregistrare a datelor de zbor înregistrează date ca viteza aerului, altitudine, accelerare verticală și arderea combustibilului. Versiunile timpurii se foloseau de fire de sîrmă pentru a coda aceste date.

Cutia neagră a fost inventată de un australian

Tatăl lui David Warren a murit într-un accident aviatic în 1934, pe cînd David avea doar nouă ani. La începutul anilor 1950, acesta a avut ideea construirii unei unități care să poată înregistra datele de zbor și conversațiile din cabina de pilotaj, pentru a putea ajuta analiștii să tragă concluziile necesare în urma petrecerii unui eveniment.

Acesta a scris un memoriu adresat Centrului de Cercetări Aeronautice din Melbourne, intitulat „Un dispozitiv pentru sprijinirea investigațiilor legate de accidentele aviatice”. În 1986 a produs și primul prototip, numit „ARL Flight Memory Unit”.

Invenția acestuia nu a beneficiat de prea multă atenție la acea vreme, ci doar cinci ani mai tîrziu.

Experții folosesc denumirea de „înregistrator electronic al datelor de zbor”

Termenul „cutie neagră” este cel preferat de media, dar majoritatea specialiștilor nu o numesc așa. Există mai multe teorii pentru primirea acestuia: de la modelele timpurii care erau complet negre pe interior, la descrierea făcută de un jurnalist – „o minunată cutie neagră” – sau poate de la coloritul pe care îl avea în urma incendiilor.

Înregistratoarele digitale au suficient spațiu pentru 25 de ore, dar cu toate acestea, numai două ore pentru înregistrările din cabina de pilotaj, care se suprascriu la fiecare două ore.

Căutarea unei cutii negre durează

Cutiile negre sînt echipate cu un senzor subacvatic care se activează în momentul în care dispozitivul intră în contact cu apa. Senzorul este funcțional pînă la adîncimi de patru kilometri, și poate semnaliza o dată pe secundă pentru 30 de zile, înainte să rămînă fără baterie.

Dispozitivele de înregistrare a datelor de zbor au un înveliș dublu din titan sau oțel inoxidabil pentru că trebuie să fie capabil să reziste pînă și la cele mai cumplite condiții, acestea fiind indistructibile.

Partea care conține plăcile de memorie este trasă dintr-un tun pentru a replica un impact de 3,400Gs și mai apoi este izbită de o țintă. Este trasă mai apoi de o greutate de 227 kilograme și lăsată să cadă de la o înălțime de trei metri. Cercetătorii au încercat să o zdrobească, să o distrugă ținîndu-l pentru o oră la temperaturi de 1100 grade Celsius. Și cu toate acestea, dispozitivul de înregistrare a datelor de zbor rezistă.