Oamenii de știință au prezentat o nouă ipoteză despre creșterea găinilor pentru producția de ouă

Originea și răspîndirea găinilor în lumea antică rămîne unul dintre cele mai enigmatice subiecte referitoare la animalele domestice din Eurasia.

Lipsa de consens cu privire la timpul și centrele de origine este legată de problemele de identificare morfologică, lipsa datării directe și conservarea slabă a oaselor fragile și delicate ale păsărilor.

Într-un nou articol publicat în revista Nature Communication, cercetătorii au prezentat cele mai timpurii dovezi explicite că oamenii au crescut găini pentru producția de ouă în jurul anului 400 î.Hr.

Cercetătorii susțin că trecerea de la producția sezonieră de ouă la producția mai prolifică de ouă a dus la răspîndirea găinilor domestice în Eurasia și Africa de Nord-Est.

'Aceasta este cea mai timpurie dovadă a pierderii depunerii sezoniere de ouă, descoperită în înregistrările arheologice', spune autorul principal al studiului, Robert Spengler, de la Institutul Max Planck de Geoantropologie (Germania). 'Acesta este un indiciu important pentru înțelegerea mai bună a relațiilor mutualiste dintre oameni și animale care au dus la domesticire'.

Echipa de cercetare a colectat zeci de mii de fragmente de coajă de ou de la situri arheologice situate de-a lungul principalei rute a Drumului Mătăsii din Asia Centrală. Folosind o metodă de analiză biomoleculară cunoscută sub numele de ZooMS (zooarheologie prin spectrometrie de masă), ei au putut identifica sursa ouălor.

ZooMS identifică speciile animale pe baza rămășițelor, cum ar fi oasele, dinții, pielea, coarnele și ouăle, după secvențele caracteristice de aminoacizi din proteina colagenului. Deoarece ZooMS se bazează pe semnalele proteinelor, nu pe ADN, acesta este o alternativă mai rapidă și mai eficientă din punct de vedere economic decît analiza genetică.

'Acest studiu demonstrează potențialul ZooMS de a lumina interacțiunea dintre om și animale în trecut', spune coautorul articolului, Carly, de la Institutul Max Planck de Geoantropologie.

Rezultatele analizei lor arată că găinile au fost cultivate pe scară largă în Asia Centrală de la aproximativ 400 î.Hr. pînă în 1000 d.Hr. și, probabil, au fost răspîndite de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii.

Abundența cojilor de ou în straturile de depunere de pe fiecare sit indică faptul că păsările depuneau ouă în afara sezonului și mai des decît strămoșul lor sălbatic, găina de pădure roșie, care cuibărește o dată pe an și, de obicei, depune șase ouă pe cuib.

Cercetătorii susțin că tocmai această caracteristică a prolificității ouălor a făcut găina domestică atît de atrăgătoare pentru popoarele antice."